Elevul Liceului de Arte “Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu ANDREI CHRISTIAN FIROIU solist al Concertului pentru pian şi orchestra K.V. 238 de Wolfgang Amadeus Mozart alături de Orchestra Lira Gorjului, Dirijor FLORIN BERCULESCU
Un afiş de dimensiuni reduse anunţa Concertul de muzică clasică din seara zilei de 21 decembrie 2017, ora 19.00, la Teatrul “Elvira Godeanu” din Târgu – Jiu cu un program cuprinzând lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart şi Joseph Haydn. Publicul prezent la concert nu fără o notă de uimire a făcut o primire călduroasă solistului serii Andrei Christian Firoiu, elev al Liceului de Artă “Constantin Brăiloiu” la clasa doamnei profesoare Mariana Mănescu. Deja cu un palmares care cuprinde premii şi participări la concursuri pianistice în ţară şi străinătate (Serbia) este cuprins în iniţiativa profesorului şi pianistului Florin Berculescu de a promova tinerele talente. Debutul pianistic cu orchestra este o experienţă neobişnuită şi chiar dacă a fost privită cu uimire de publicul serii este o experienţă care va marca în mod inevitabil formarea şi dezvoltarea profesională a personalităţii lui Andrei Christian Firoiu. Dacă pentru astfel de momente artistice sunt preferate lucrări precum Concertul nr. 1 in sol minor de Felix Mendelsshon Bartholdy sau Concertul nr. 1 de Ludwig van Beethoven ( Valentin Gheorghiu, 1943) sau Concertul nr. 3 (regretata Mihaela Ursuleasa) iată că de data aceasta avem de a face cu o alegere total neaşteptată şi neobişnuintă. Concertul pentru pian şi orchestră K.V. 238 de Wolfgang Amadeus Mozart aşa cum a arătat şi doamna profesor dr. Mihaela Popescu în prezentarea sa face parte din primele şase concerte dedicate pianului de către Wolfgang Amadeus Mozart şi reprezintă un exerciţiu stilistic realizat în copilărie pe baza şi sub influenţa lucrărilor compozitorilor epocii în mod special Johann Christian Bach pe care de altfel Mozart îl şi întâlneşte la Londra, Carl Philipp Emanuel Bach, Christof Wagenseil şi alţii. Acestor puncte de referinţă li se adaugă experienţele muzicale din timpul vizitelor în Germania şi Italia, Anglia şi Franţa, precum şi îndrumarea lui Leopold Mozart tatăl nu doar în calitate de compozitor, dar şi în calitate de pedagog şi autor al unei metode de vioară devenită renumită fiind imediat tradusă şi publicată în Rusia. Rareori interpretate aceste prime şase concerte atunci când intervin în repertoriul concertistic sunt fie integrate repertoriului pentru clavecin cu scopul de a revigora interesul pentru acest instrument fie apar în integrale discografice cum este cea a pianistei Annerose Schmidt (Germania) una dintre puţinele înregistrări integrale ale concertelor pentru pian şi orchestră. Considerăm că acest concert încă nu a generat suficientă atenţie marilor interpreţi întrucât bogăţia compoziţiei, precum şi dificultatea interpretativă nu îl face cu nimic mai prejos de renumitele concerte precum Concertul nr. 20, K.V. 466 în re minor sau nr. 21, K.V. 467 in Do major atât de minunat interpretat de Dinu Lipatti. De la primele măsuri ale părţii întâi a concertului am putut constata stăpânirea textului muzical, siguranţa în redarea cu acurateţe a discursului muzical, precum şi controlul asupra dinamicii interpretării. Coordonarea cu orchestra şi asigurarea conciziunii dialogului muzical dintre tânărul solist şi orchestră, dintre pian şi diferitele partide ale orchestrei a pus în evidenţă muzicalitatea tânărului interpret precum şi plasticitatea tehnicii şi dinamicii solistice care dincolo de reperele şcolăreşti care se bazează pe game, arpegii, ornamente muzicale şi tempouri cuantificate cu voce tare ne pun în faţă un potenţial artist cu predispoziţie spre podiumul de concert. Centrele de excelenţă şi îndrumarea atentă a unor maeştrii ai pianului vor confirma, dezvolta şi conduce la maturitate ceea ce cu multă grijă şi efort au clădit profesorii lui de până acum şi ceea ce părinţii speră şi pentru care nici un efort nu pare să fie prea mare. Apreciem în mod special înţelepciunea şi măiestria didactică şi artistică a doamnei profesoare Mariana Mănescu în alegerea acestei lucrări concertistice care se încadrează particularităţilor tipului de talent cu care este înzestrat Andrei Christian Firoiu şi pentru care interpretarea a fost ceva natural şi a venit de la sine. Fantezia in re minor de Mozart oferită la bis publicului a fost o continuare a spiritului mozartian şi o revărsare de trăiri şi străluciri cu toate că tonalitatea re minor a fost utilizată de Mozart în cele mai profunde şi tulburătoare lucrări ale sale precum Concertul pentru pian şi orchestră în re minor nr. 20, K.V. 466, Uvertura la opera Don Giovanni, ariile Reginei nopţii din opera Flautul Fermecat şi Recviem. Partea a doua a concertului serii a reprezentat o surpriză în sensul că Simfonia nr. 45 in fa diez minor de Joseph Haydn dincolo de conotaţiile sociale cu care este asociată compunerea şi interpretarea lucrării a generat o atmosferă de sensibilitate şi emoţie cu totul specială mai ales în ultima parte când membrii orchestrei au urmat exemplul primilor interpreţi au stins lumânarea de la stativul cu note şi au părăsit rând pe rând orchestra şi scena. Simfonia nr. 45 sau a Despărţirii de Joseph Haydn este o provocare şi pentru marile orchestre, scrisă într-o tonalitate rar utilizată pe parcursul secolului al XVIII – lea, excepţii fiind Sonatele pentru pian ale lui Jan Ladislau Dussek, Muzio Clementi şi Carl Philipp Emanuel Bach toţi cu referinţe la biografia mozartiană, îi conferă o sonoritate aparte la care se adaugă aspectul programatic, mesajul social şi spiritual cu care este asociată compunerea lucrării. O încercare reuşită la care orchestra Lyra Gorjului a mai atras atenţia asupra unui fapt şi anume posibilităţile şi aspectele pe care le lasă să se întrevadă interpretarea marilor lucrări atunci când sunt interpretate de ansambluri care se apropie de structura şi numărul de interpreţi pe care le-au avut în epocă. Această situaţie şi explică numărul mare de transcripţii şi adaptări al lucrărilor muzicale pentru diferite ansambluri şi formaţii în funcţie de disponibilitatea şi resursele de instrumentişti pentru că muzica vine dintr-o lume în care nu a existat televiziune, internet, You Tube şi canale video nenumărate, iar nevoia de artă a fost realizată şi în acest mod. Nu în ultimul rând, se cuvine să apreciem jocul de rol al domnului Florin Berculescu care de data aceasta a preluat conducerea muzicală a serii într-o manieră sobră şi precisă. Spre sfârşitul secolului al XX-lea am putut constata cum mulţi pianişti după ce au parcurs şi oferit publicului marile lucrări din repertoriul pianistic se îndreaptă spre rolul de conducători de orchestră şi aici merită menţionaţi pianişti precum Daniel Barenboim şi Christoph Eschenbach. Este o nevoie spirituală de a căuta noi forme şi posibilităţi de exprimare şi asta ne arată că nu întotdeauna claviatura este suficientă pentru exprimarea sentimentelor artistice şi dezvoltarea lucrărilor simfonice cu apogeul creaţiilor lui Gustav Mahler susţin acest tip de argument. Iată ce daruri de Crăciun ne poate oferi arta dacă ne aflăm acolo pregătiţi să le receptăm şi să le lăsăm să ne transforme. LA MULŢI ANI TUTUROR!
lector univ. dr. Sorin-Avram Vîrtop Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu
