Cultura

Debut literar, Mihaela Mirea, între diafan şi teluric

 | 17 noiembrie 2010, 00:53 | 0 comentarii | 

carte 1Acum câteva zile, la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, şi-a făcut debutul literar în volum poetesa gorjeancă Mihaela Mirea, o figură feminină care se adaugă puţinelor creatoare de poezie, câte au fost şi câte au rămas, atât la nivel naţional, cât şi pe plan universal.

Semnatura eletronica CertDigital

Tocmai de aceea, am folosit cuvântul poetesă, fără nici o nuanţă peiorativă, ci tocmai cu sensul pe care-l folosesc francezii, ca un omagiu etern adus poetei Sapho, civilizaţiei greco-romane şi întregii pleiade de poetese din lumea liricii universale.

Volumul „Lecţie pe nisip” al Mihaelei Mirea certifică o autentică vocaţie pentru poezie, prevestită încă din anii copilăriei, când citindu-i profunzimea ochilor, puteai să-i descoperi profundele-i viitoare trăiri artistice şi sentimentale: „Fiţi atenţi: / tot ceea ce se întâmplă în lume / este egal cu zero. / Numai înţelesul este unul singur” (Lecţia pe nisip)

Mihaela Mirea s-a născut la 15 decembrie 1965, la Timişoara, acolo unde se pregătea ca studentă să devină Harta Muller de astăzi, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, de anul trecut. Revenită în Gorj, Mihaela a urmat cursurile Liceului industrial de chimie Târgu-Jiu (1984), apoi Şcoala postliceală de biblioteconomie (1994), astăzi fiind absolventă a Facultăţii de filozofie şi jurnalism, Universitatea Craiova. A debutat cu versuri în 1982 şi a publicat de-a lungul timpului, de atunci şi până în acest moment salutar de debut în volum, la mai multe publicaţii, între care „Gazeta Gorjului”, „Scânteia tineretului”, „Tribuna”, revista „Flacăra” a lui Adrian Păunescu, „Universul”, Caiete de creaţie „Tudor Arghezi”, festival propulsator şi consacrator de valori autentice în spaţiul spiritual contemporan.

Este incontestabil faptul că debutul Mihaelei Mirea, aparent târziu, vine ca o recompensă şi ca o confirmare binemeritate, pentru harul său nativ, demonstrat de-a lungul anilor, încă din frageda-i preadolescenţă, de a trudi, sălăşluind în lumea inefabilă a artei adevărate, spre a desprinde şi deprinde permanent rosturile marii dăruiri pe altarul Poeziei: „Doi hăţi de trandafir / se iubeau în parcul Infinitului. / Paznicul i-a prins îmbrăţişaţi / şi s-a gândit să le pună cătuşele.” (Hoţi de trandafiri)

Mihaela Mirea s-a consacrat, fără exagerare, cu multă ambiţie şi perseverenţă, cu multă perseverenţă şi încrâncenare chiar, pe tărâmul creaţiei lirice, într-o totală comuniune cu talentul şi cu sensibilitatea ce o caracterizează. Ea scrie cu nerv şi acuitate, dar şi cu gingăşia specifică feminităţii. Mihaela Mirea, prin acest volum debut, dar şi îndatele ei fundamentale, promite a străbate un posibil itinerar liric pluridimensional, de la reveria şi unduirea psalmică, la strigătul păunescian de răzvrătire în contra destinului, nu întotdeauna surâzător şi ferice, de la melancolie, la crezul ferm în triumful final al unor îndreptăţite aspiraţii şi al unor reale virtuţi. „Lecţia pe nisip” cuprinde versuri ce înmuguresc juvenil, ca un îndemn spre aceste valori, sub semnul divin al iubirii nobile şi creştine, de bine, frumos şi de adevăr, în multiplele lor întruchipări.

(Prof.) G. Manoniu

 

 

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL