Condițiile fericirii nu au număr, nu au limite, nu presupun întrebări sau răspunsuri. Fericirea este un drept, este un dar de care omenirea dispune, un dar oferit de la Dumnezeu nouă, celor credincioși Lui. Foarte adevărat că unii oameni pot fi mai fericiți decât alții. Viața întreagă are o influență deosebită asupra fericirii omului. Un om împăcat cu sine însuși, cu suișuri și coborâșuri acceptate se va bucura de viață cu toate asperitățile sale. Cel mai frecvent motiv pentru care oamenii sunt fericiți este armonia cu cei din jur și cu ei înșiși. Omul fericit, omul iubit, omul care dăruiește iubire va fi un răsfățat al soartei și un mobilizator pentru cei nefericiți.
Nici pe departe condiția principală a fericirii nu constă în succese materiale la locul de muncă sau în relațiile amoroase. Principalul constă în ceea ce se întâmplă în interiorul său, cu sufletul și cu personalitatea sa. Sufletul omului nu este de sine stătător, acesta trebuie să se dezvolte, să se lumineze, să depunem eforturi în acest sens, să îi oferim atenție și timp. Sufletul nu trebuie pierdut în întunecimea lucrurilor banale ce ne scurtează lent viața, asemeni unor bacterii.
Așa cum Iisus a dus o viață modestă pe pământ, mulțumindu-Se cu ce a avut și câștigându-și fericirea, noi, cei creați după chipul și asemănarea Sa, trebuie să acționăm în același mod. Bogăția sufletului crește prin dobândirea credinței, prin permiterea pătrunderii în suflet a tot ce înseamnă dumnezeiesc. Căci cei săraci sufletește, nu vor fi niciodată bogați. Realizările materiale sau în aceste mici domenii ale cotidianului, ne oferă o stare falsă de limitată fericire, fără de folos pentru evoluția sufletului. Ne vom trezi bântuiți de speranțe, aspirații și gânduri ce nu vor putea fi cumpărate cu acestea. Să îi dăm sufletului, ce-i al sufletului!
Și cu ce folos să ai de toate dacă sufletul tău pătimește? Atunci e momentul propice pentru puțină ordine în viața ta, pentru puțină liniște și răbdare. Du-te la biserică, în casa Domnului, roagă-te, ascultă-l cu atenție și te va îndruma spre drumul tău și rostul tău în viață. Nu te îndepărta de El când răul te va încerca, căci nici El nu te va lăsa niciodată la pământ. Dă-i sufletului ce are nevoie: liniște, speranță, optimism și vei dobândi fericire. Caută fericirea în lucruri mici și atunci vei vedea ce înseamnă cu adevărat viața.
Principalul domeniu de aplicare a puterilor omenești este chiar omul. Cei care descoperă acest lucru, dobândesc fericirea, nu o pierd vreodată, lăsând-o moștenire mai departe pe Pământ. Posibilități ar fi multe, totul depinde de voința omului, de puterea lui de credință și de acceptarea posibilităților imprevizibile ale vieții. Întrebările morale au răspunsuri, iar atunci când găsim răspunsuri și soluții, posibilitățile cresc. Delimitarea binelui de rău, cunoașterea minimă și de bază a legilor dumnezeiești generează fericire. Totul constă într-un efort minim și constant de autoperfecționare.
Dimiry Semenik spunea în cartea sa despre dragoste așa: ‘’există oameni ce seamănă cu niște munți care se tocesc treptat și se prefac în dealuri, și există alți oameni ca niște dealuri ce cresc treptat și se prefac în munți…’’
Condiția fericirii nu stă în faptul că are un start bun și un demers lin; condiția fericirii constă în dobândirea ei, în păstrarea ei și în transmiterea ei pe mai departe, împărtășirea cu semenii noștri.
În această competiție a vieții, fericirea este premiul pus la bătaie pentru care fiecare, concurent în viața lui, luptă să o câștige. Pentru fericire se luptă, pentru fericire se rabdă și se iartă. În durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și izbăvește de muncile veșnice. Pentru fericire, ne închinăm în fața Domnului căci El este cel care ne aduce liniștea necesară și puterea de care avem nevoie.
În viață, mergeți înainte! Ce poate fi nefericire acum, poate deveni fericire în viitor. Totul constă în propriile puteri, în puterea de acceptare și voință. Fericirea nu este întâmplătoare, fericirea poate fi chemată! De va veni la strigătul tău, primește-o cu brațele deschise, de va întârzia așteapt-o și oferă-i timp…!
Preot Ion Tomescu
