Medalionul folcloric al lui Dincă Schileru este ascultat cu multă mândrie de către oricare român și se cuvine să reamintim că, anul trecut, s-au împlinit 170 de ani de la nașterea acestui mare Român și, în primul rând, Gorjean de marcă. După Tudor Vladimirescu și Gheorghe Magheru, în cântecul ce i-a fost consacrat, este clasat al treilea.
Personalitatea sa, deosebită, este sintetizată în subsolul tabloului realizat de către I. Niculescu, fotograf din București, Șoseaua Jianu nr. 14: „ DINCĂ SCHILERU CAVALER ŞI OFIŢER AL ORDINELOR COROANA ROMÂNIEI ŞI STEAUA ROMÂNIEI. Născut în comuna Schela în anul 1846. Fost deputat al ţăranilor gorjeni de 9 ori în Parlamentul României, în anii 22 mai 1879 Constituanta, 10 mai 1883, 15 noiembrie 1884, 7 februarie 1887, 29 aprilie 1891, 7 septembrie 1895, 12 ianuarie 1899, 24 martie 1901 până în 1904 şi 30 mai 1907 până în 1911. Ales în Consiliul judeţean la 1876 şi în mai multe legislaturi, ales Vicepreşedinte al Consiliului de mai multe ori. Proprietar al minelor de antracit Schela. Medaliat la Expoziţia din Craiova la 1898 cu medalia de aur, la Expoziţia de la Paris cu medalia de argint, la Expoziţia Agronomică din Bucureşti cu medalie de argint,…Liberal democrat… ţăran de baştină, apărător sincer şi aprig al tuturor ţăranilor, a luat parte la toate actele mari Naţionale de la 1876 până astăzi (data realizării tabloului nn). Dincă Schileru a luat de soţie pe fiica lui Zamfir Opriţoiu din comuna Bâlteni, în anul 1868, care, după o viaţă conjugală de 20 de ani, trăind în armonie, cinste şi vrednicie casnică cu soţul ei, dânsa şi-a dat obştescul sfârşit în anul 1888, luna mai în 10, abia în etate de 34 de ani, fiind născută în 1854. A lăsat în urmă 4 băieţi şi 3 fete, din care trăiesc astăzi (repet precizarea – la data realizării tabloului nn), 3 băieţi – Costică, Aristică, Ilariu şi două fete – Sevastiţa şi Polina; băieţii căsătoriţi, fetele măritate, toţi bine, la care se numără astăzi 16 copii, băieţi şi fete – nepoţi ai bătrânului Dincă Schileru”.
Promotor al progresului și prin industrie, pe lângă punerea în valoare a antracitului la Schela, Dincă Schileru este primul gorjean care explorează subsolul în vederea căutării țițeiului. Din cele 6 încercări, cu mari eforturi(manuale), cea de pe Valea Romanatului, soldată cu o erupție gazeiferă, în anul 1883, confirmă prezența petrolului, menționată și în Buletinul Ministerului Agriculturii de la acea vreme.
Merită felicitări și aprecieri deosebite cei trei autori ai monumentalei lucrări ”DINCĂ SCHILERU – O LEGENDĂ VIE A GORJULUI”, foarte bine documentată. Consider și de această dată, necesară reeditarea ei, fiind dorită de foarte mulți români.
Dar să nu uităm că pe Dincă Schileru, poetul Tudor Arghezi l-a numit „superb bărbat și splendid Oltean“!
Tot Arghezi îl consideră un brav gorjean în care vede spiritul acestui județ, ”face parte din categoria acelor țărani luminați, înzestrat cu darul cuvântului și cu duhul convingerii”.
Autorul ”Cuvintelor potrivite” face unele remarci asupra Gorjului, cât și gorjeanului: „Gorjul e o regiune de surprize(…). Întâi căci se cuvine să fie pus întâi, e gorjeanul. E el român, e el oltean, dar e mai mult decât atât, cu toate că va fi prea deajuns să rămâie şi fără alte originalităţi. E altfel de român şi altfel de oltean. Gorjeanul comparat cu ceilalţi români, consideraţi pe judeţe, are nu ştiu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de aristrocraţie(….). Dacă n-aţi văzut gorjencele acelea, în opinci şi în joc, cu chipul rotunjit într-o bogată năframă boierească, n-aţi văzut nimic şi duceţi-vă să le vedeţi(…). Gorjeanul are stilul lui în vorbă, în port, în inteligenţă. Aş pune rămăşag că nu-i în tot judeţul un singur prost. În felul lui, fiecare gorjean este o individualitate.”
Stăruință pentru neuitarea lui Dincă Schileru au demonstrat și profesorii – soț și soție – Mărgulescu Dinu și Adriana de la Bâlteni, prin publicarea revistei ”Schileria”.
Reputatul savant CS Nicolăescu-Plopșor este nepotul de fiică al lui Dincă Schileru. Polina, fiica acestui mare gorjean s-a căsătorit cu St. Nicolăescu din Plopșor-Dolj.
Dar trebuie să stăruim puțin asupra legăturilor lui Dincă Schileru și cu localitatea noastră, Rășina, ale cărui influențe au fost destul de vizibile, în mai multe privințe. Ne-a avantajat în mare măsură și vecinătatea localităților, alianțele matrimoniale, cât și moșia cunoscută de la Rășina.
Portul ”schileresc”era o mândrie pentru toți locuitorii de la noi, adoptat cu mare repeziciune. Toți își comandau haine schilerești la atelierul croitorului Găvănescu de la Târgu Jiu, unde și-a făcut ucenicia și croitorul Tițu Vârjog, din localitatea noastră, acesta fiind recomandat maestrului, de către bunicul meu Ion CI Ungureanu. Bunicul meu se mândrea cu 4 costume schilerești, lucrate la Târgu-Jiu, la vestitul croitor, după ce, mai întâi, dimia fusese dusă și prelucrată la Arcani, la piuă. Costumele erau păstrate cu mare grijă în șifonier.
Nici portul femeilor gorjence nu a rămas mai prejos, apreciat foarte mult și de către Regina Maria, promovat îndeosebi de către marea gorjeancă Aretia Tătărăscu.
Acest port s-a transmis din generație în generație, dar se pare că în ultima vreme e promovat tot mai puțin.
Precizările de sub tabloul amintit mai înainte referitoare la numele copiilor lui Dincă Schileru îl nominalizează și pe Ilaru.
Așa cum a relatat Paulina Văsâi, nepoată de fiu a lui Ilaru, locatară a casei strămoșești de la Bâlteni, bătrânul Dincă Schileru îl aprecia pe Ilaru ”cârja bătrâneților mele ”. Cum ceilalți copii și-au luat zborul spre zările în care i-a chemat destinul, lui Ilaru i-a lăsat toată averea de la Bâlteni – casă, grajduri, pivnițe, etc.
Dincă Schileru a avut legături strânse cu comuna vecină – Rășina -, încât fiul său Ilaru se va căsători cu fiica (adoptată) de către ”Donțu”-Constantin Porojnicu de la Rășina. În parlamentul țării a susținut cu tărie doleanțele țăranilor, luându-le apărarea în mod aprig.
Autorii lucrării ”Dincă Schileru – o legendă a Gorjului” menționează că Ilaru s-a căsătorit cu Eleonora Porojnicu. Potrivit precizărilor ce mi le-a făcut, verbal, strănepotul lui Dincă Schileru, Viorel Popescu, de la Săcelu, Eleonora provenea de la Frasinu și a fost înfiată de către Constantin Porojnicu zis Donțu din Rășina.
Din căsătoria lui Ilaru cu Eleonora au rezultat șapte copii: Mioara, Dincă, Dorina, Polina, Alisia, Aristică și Ilarie. Ultimul a trăit la Țicleni, a lucrat la Schela de Extracție Țicleni și a fost căsătorit cu învățătoarea Ioana(Jana) Romanescu de la Rugi.
Constantin Porojnicu, ctitorul principal al Bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită pe propria moșie, între Rășina și Gura Lumezii, a fost o personalitate de prim rang a comunei Rășina din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Sfințirea bisericii a avut loc la 26 octombrie 1899, ceremonial la care a participat și Dincă Schileru.
Dincă Schileru urmărea îndeaproape cursul vieții țăranilor de la Rășina, astfel că și în parlamentul țării a luat atitudine fermă împotriva nedreptăților la care erau supuși truditorii pământului de către arendașii turci angajați de către moșierul Savu Șomănescu. Printre țăranii torturați cu cuțitul, de către Mehmet Bamazon, l-a nominalizat și pe Biban din Rășina. Arendașii procedau și la dezonorarea fetelor și femeilor sătenilor.
De aceea locuitorii localității noastre i-au purtat lui Dincă Schileru, prețuire și respect. La înmormântarea sa au fost prezenți foarte mulți locuitori de la noi. Acolo, printre alții, a luat cuvântul și preotul de la Țicleni, Gheorghe Gr Țicleanu, zis Leoargă, după cum a consemnat presa vremii.
Ilaru, unul dintre copiii lui Dincă Schileru, căsătorit cu Eleonora Porojnicu, va deveni persoană de prim rang a comunelor Bâlteni și Rășina, om respectabil, despre care rășinarii aveau cuvinte de laudă și recunoștință. Am avut și eu fericirea de a-l cunoaște, înainte de anul 1970, când eram îmbrăcat ofițer și călătoream împreună cu autobuzul de la Tîrgu-Jiu la Țicleni. M-a întrebat de unde sunt. I-am spus că sunt de la Țicleni, iar bunicul meu după mamă a fost ”Ion al Dumitrii din Rășina”, pe care a spus că l-a cunoscut. Acest Ilaru, cu părul său nins de vreme, era o persoană distinsă, cu o ținută demnă, care te îndemna la respect.
Cei care au consemnat, în presa acelui timp, împrejurările înmormântării lui Aristică Schileru, fratele lui Ilaru, fost magistrat, ctitor al școlii din Musculești, au făcut precizarea că la funeralii, în februarie 1925, a fost prezent Ilaru și soția sa Eleonora.
Am auzit mulți bătrâni care au avut loturi în arendă de la Ilarie Schileru(fiul lui Dincă), povestind despre bunătatea acestui om care respecta munca țăranului și era foarte înțelegător pentru cei aflați în nevoie.
Cetățenii localității noastre au purtat și poartă recunoștință lui Dincă Schileru și urmașilor săi, care au adus un suflu nou în viața țăranilor, au fost curmate samavolniciile slujbașilor moșierului Savu Șomănescu. Prin unele legi promovate în parlament, înființarea băncilor populare, majoritatea țăranilor noștri au reușit să cumpere loturi de pământ ”La Pogoane”, din fosta moșie Șomănescu, ameliorând simptomatic starea de sărăcie de mai înainte.
Jurist, Ion M Ungureanu – Țicleni
