Doi frați – Doi bravi comandanți – Două destine

1038

Bengliu Grigore Ioan – General de Corp de Armată
-un nedreptățit al destinului-
Acest strălucit comandant militar a fost arestat și asasinat de legionari în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, în închisoarea Jilava din București.
S-a născut la 16 noiembrie 1881, în orașul Târgu-Jiu, județul Gorj. A îmbrățișat cariera militară prin care și-a câștigat o frumoasă poziție în societate. Autorul își cere scuze pentru imposibilitatea de a detalia calitățile, aprecierile și rezultatele de excepție obținute în importantele funcții deținute în armată, atât pe timp de război(în Primul Război Mondial), cât și în timp de pace.
Motivația: dosarul personal al generalului gorjean nu se mai află în arhivele militare, fiind luat de organele de justiție în momentul arestării, la începutul lunii octombrie 1940.
Totuși redăm în continuare elementele esențiale din cronologia carierei militare a generalului Ion Bengliu
Grade Funcții Unitatea-Comandamentul Anul
Elev Școala Militară de Infanterie și Cavalerie 1900
Sublocot. Comandant pluton Batalionul 1 Vânători 1902
Locotenent Cdt campanie Regimentul Olt nr.3 1907
Căpitan Cdt batalion Regimentul Putna nr.10 1911
În statul maior al Regimentului Olt nr. 3 1912
șef compartiment Cercul Recrutare Olt 1914
Maior În statul maior al Regimentului 41 Infanterie 1916
-La Roșovița și Arcani
Lt. Col. Comandant secund Regimentul 43 Infanterie 1917
-La Oituz
Colonel comandant Sc. Subof. Infanterie 1920
Comandant Regimentul 86 infanterie 1928
Comandant Divizia 17 infanterie 1930
Comandant Brigada 2 V. Munte 1930
Comandant Sc. Prof de ofițeri 1932
General brigadă comandant Divizia 14 infanterie 1935
General divizie inspector Inspectoratul General al Jandarmeriei 1938
General corp armată comandant Corpul de Jandarmi 1940
Comandant Forțele de Pază 1940
Prin Decretul Lege nr. 3094/1940 este scos din cadrele active ale armatei fiind învinuit de „crime și delicte” împotriva mișcării legionare și arestat.

DATE ŞI INFORMAŢII UTILE
(punere în temă)
La începutul lunii octombrie 1940, generalul Ion Antonescu (ministru de război) a constituit o comisie, care avea ca misiune de “cercetare şi trimitere în judecată” a persoanelor care au comis “crime şi delicte” cu prilejul reprimării acţiunilor politice, începând cu ianuarie 1933. Pe data de 16 octombrie, comisia oferă primele rezultate ale misiunii încredinţate, emiţând o serie de mandate de arestare împotriva unor conducători politici sau foşti miniştri, învinuiţi de “crime şi delicte” împotriva mişcării legionare. Printre aceştia se aflau: generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de interne în 1939; generalul de Corp de Armată Ion Bengliu, care îndeplinea în 1938 funcţia de Inspector general al Jandarmeriei, iar în 1940 devenise comandant al Corpului de Jandarmi şi al Forţelor de Pază şi Intervenţie a teritoriului; colonelul-magistrat Vasile Zeciu; maiorii de jandarmerie Iosif Dinulescu şi Aristide Mecoveanu etc. Mandatele de arestare erau emise pentru închisoarea Văcăreşti şi trimise spre executare Prefecturii Poliţiei Capitalei, patronată de colonelul legionar Zăvoianu. Legionarii au făcut totul pentru ca mandatul celor arestaţi, ca şi acelea ce urmăreau a se emite ulterior, să fie expediate către închisoarea militară Jilava, aflată în acele momente sub comanda poliţiştilor legionari, care acţionau după bunul lor plac. Astfel, spre sfârşitul lunii noiembrie 1940, în închisoarea militară Jilava se aflau arestaţi un număr de 28 de persoane, având mandate emise de organele de procuratură sau de către „Comisia de anchetă criminală”. În afară de aceştia, legionarii au mai închis, ilegal, 37 de persoane, reţinute în mod samavolnic. După săvârşirea actelor criminale, legionarii s-au dus la corpul de gardă şi au început să intoneze cântece legionare. Bilanţul tragicelor fapte număra 64 de morţi. Printre aceştia a căzut pradă gloanţelor şi generalul Ion Bengliu. Legionarii au hotărât ca, în noaptea de 26/2 noiembrie 1940 să se treacă la deshumarea osemi ntelor lui Comeliu Zelea Codreanu şi a celorlalţi legionari care fuseseră ucişi în noaptea de 29/30 noiembrie 1938 din ordinul personal al regelui Carol Il-lea, ordin dat în timp ce se întorcea în ţară de la întâlnirea avută cu Hitler. Ei fuseseră înmormântați în incinta închisorii Jilava, într-o groapă comună sub o cupolă de beton. Asasinatul în masă a fost comis în acea noapte de un grup de legionari conduşi de comandantul Dimitrie Grozea, unul din cei mai feroce legionari. D. Grozea, însoţit de un chestor şi un emisar legionar, a sosit la fortul Jilava, unde a contactat garda legionară de schimb a închisorii. Grozea i-a adunat pe legionarii aflaţi în fort şi le-a ţinut un discurs, spunându-le că a venit vremea răzbunării Căpitanului. A format echipe, pe care le-a repartizat conform unei liste aduse cu el în oraş şi le-a explicat modul în care urmau să “lucreze” după trecerea rondului militar. Ce a urmat aflăm din descrierea unui participant direct la măcel, soldatul Constantin Manea, din corpul de gardă: “La ora 1 şi 30 de minute, rafalele măcelului au zguduit pereţii închisorii. Am auzit zgomote mari făcute de garda legionarilor (aşa-zisa pază legionară), paşi apăsaţi de defilare, cântece pe culoarele unde erau înşirate celulele deţinuţilor şi, în același moment, am văzut grupe de legionari cu revorvele în mâini, care s-au împărţit câte trei sau patru la fiecare celulă şi au început să tragă în deţinuţi … După aceea, îngrozit de cele petrecute, am mers să văd ce s-a întâmplat în celule şi am observant că toţi deţinuţii erau morţi, plini de sânge, trăntiţi pe jos, unul peste altul, iar în celule sobele, mesele și scaunele răsturnate şi o dezordine ce nu se poate descrie.”
România
CURTEA MARŢIALĂ A COMANDAMENTULUI MILITAR AL CAPITALEI
Secţia a IlI-a
F.P.112007/0362 SENTINŢA nr. 145 din 9 iulie 1945
Curtea Marţială a Comandamentului Militar al Capitalei, întrunită în şedinţă publică pentru a judeca masacrul efectuat de legionari, constată următoarele:
ÎN FAPT:
În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, în celulele corpului închisorii Militare Jilava au fost asasinate 64 persoane, foşti demnitari ai statului, ofiţeri superiori, magistraţi, civili şi militari, funcţionari superiori de stat, ofiţeri de jandarmi, agenţi de poliţie, şi anume:
1) Moruzov Mihail, prezentând 8 răni prin împuşcare în gât, faţă, abdomen şi umăr;
2)
13) General de corp de armată Bengliu Ion, prezentând 10 răni, împuşcat în cap, obraz, abdomen şi membrele superioare.
Uciderea tuturor acestora s-a făcut, după cum se constată în cele 58 de rapoarte medico-legale şi 4 rapoarte de autopsie, prin armă de foc, unele din cadavre prezentând însă şi răni tăiate în profunzimea capului şi a feţei.
* * *
Acestor atentate li se adăugau zilnic bătăi, vexaţiuni, expuneri la stâlpul infamiei. Se creează astfel o stare de instabilitate. Între legionari şi Antonescu apar foarte repede mari fricţiuni. La 30 noiembrie, generalul Ion Antonescu – preşedintele Consiliului de Miniştri – investit la 6 septembrie 1940 “cu depline puteri pentru conducerea Statului Român” a dispus desfiinţarea poliţiei legionare, destituind pe prefectul Poliţiei Capitalei, colonelul Zăvoianu, colaborator apropiat al lui Horia Sima şi unul dintre principalii autori din umbră al masacrelor din 26/27 noiembrie. Printr-un decret se pedepseau cu moartea crimele de genul celor săvârşite la Jilava. S-au dat dispoziţii în vederea demiterii prefecţilor vinovaţi de asasinate şi a primarilor legionari. Gărzile legionare au fost desfiinţate. S-a interzis deţinerea de arme. De asemenea, la 22 ianuarie 1941, Ion Antonescu trece la înlăturarea definitivă a legionarilor.
Destinul generalului Ion Bengliu, cândva cu frumoase perspective ale carierei militare, se frânge pentru totdeauna.
Cauza tragică a morții bravului general gorjean:
Dictatura politică a acelor vremuri tulburi.
Generalul Ion Bengliu a fost unul din cei mai capabili și energici generali ai Jandarmeriei Române, al cărui nume nu va putea fi ignorat niciodată de istoria națională.
General maior (r)
Prof.univ Constantin ISPAS

Bengliu Grigore Constantin – General de Brigadă
Cariera militară strălucită a generalului de brigadă Constantin Bengliu s-a împlinit pe terenul datoriei față de Neam și Patrie.
Fiul lui Grigore şi al Domnicăi Bengliu a văzut lumina zilei la 23 decembrie 1885, în Târgu-Jiu, judeţul Gorj. S-a născut dintr-o familie de intelectuali gorjeni cu o frumoasă stare materială, în care s-a cultivat din generaţie în generaţie patriotismul şi cultul pentru activitatea militară. După absolvirea cursurilor primare şi liceale, urmează Şcoala militară de ofiţeri, în 1909, este avansat la gradul de sublocotenent de infanterie şi repartizat în funcţia de comandant de pluton şi de companie la Regimentul Argeş nr. 4. La începutul carierei militare a fost îndrumat de şefii săi să-şi formeze o anume conduită şi un stil de muncă angajant, care îi vor defini toată activitatea. Inteligent şi priceput – aprecia comandantul său de batalion, în 1911 – şi cu cunoştinţe mai mult decât suficiente pentru gradul său. Activitatea, priceperea şi zelul au fost calităţi prin care, în cei 3 ani de serviciu, s-a făcut întotdeauna apreciat ca un prea bun ofiţer, cu frumoase perspective în cariera militară. Declanşarea Primului Război Mondial, în vara anului 1914, l-a găsit pe căpitanul Bengliu Gr. Constantin ca şef de birou la Cercul de recrutare Argeş. Mobilizarea armatei române şi intrarea sa în Războiul de Reîntregire determină eşaloanele superioare să-l numească pe căpitanul Bengliu în funcţia de comandant al Batalionului 1 din Regimentul 44 Infanterie. Cu multă experienţă şi practică de trupă a pregătit şi condus cu autoritate şi mult zel toate acţiunile de luptă ale unităţii sale, pe toată perioada Primului Război Mondial. Din notările de servicii întocmite de şefii săi, rezultă că, în luptele la care a luat parte în Transilvania şi pe Valea Oltului, la Câineni – unde a fost rănit la ambele picioare – a dat dovadă de acte de bravură, pentru care a primit decoraţia: Ordinul “Steaua României” cls. V cu Spade şi panglică de “Virtute Militară”. În concluzie, maiorul Bengliu Constantin este un ofiţer cu mare ascendent asupra Corpului ofiţeresc din regiment, caracter frumos, franc şi leal, este o fire delicată şi un om cu sentimente de o fineţe rară, crescut cu o înaltă morală ostăşească.

Comandantul Regimentului 44 Infanterie Col. I. Măruţă
După terminarea războiului de întregirea neamului este avansat la gradul de locotenent-colonel şi promovat în funcţia de comandant secund al Brigăzii 5 Infanterie, funcţie pe măsura cunoştinţelor şi pregătirii sale.Şi în această mare unitate, prin comanda energică şi spirit dezvoltat de prevedere şi iniţiativă, a dovedit şefilor săi că este un ofiţer superior cu multă prestanţă şi demnitate, cu o putere de muncă ieşită din comun. Aceste frumoase şi constante calităţi au determinat eşaloanele ierarhice superioare ca, la începutul anului 1923, să-l numească în aceeaşi funcţie de comandant secund la Brigada 4 Infanterie pentru a pune ordine în procesul de organizare şi desfăşurare a procesului pregătirii de luptă a trupelor brigăzii. În perioada celor 7 ani cât a îndeplinit această funcţie (1923-1929) prin impulsul zilnic şi pildă exemplului personal s-a apropiat şi s-a făcut iubit de subalterni. Prin sufletul şi ambiţia ce le-a depus fără încetare și-a atras stima şi respectul camarazilor săi. La aceste aprecieri elogioase, consemnate în foile de notare, se mai evidenţiază una, şi anume că acest distins ofiţer merită a fi promovat în funcţia de comandant de regiment de infanterie. În anul 1930, pentru o scurtă perioadă de timp, este numit la conducerea Centrului de Recrutare Argeş, iar în primăvara anului 1931 i se încredinţează comanda Regimentului 27 Infanterie Bacău, funcţie pe care o deţine până la finele anului 1935. Din analiza foilor de notare întocmite de şefii săi în această perioadă rezultă locotenent-colonelul Bengliu Constantin, prin cunoștințele întinse ce posedă și aptitudinile deosebite pentru serviciul la trupă este un excelent ofițer superior sub toate aspectele. Este în interesul instituției ca un asemenea ofițer să fie admis pentru înaintarea la gradul de colonel, fiind de mare folos oastei.
În consecință, în anul 1936 este avansat la gradul de colonel și promovat în funcția de comandant al Regimentului 4 Grăniceri „Horia”.
Iată aprecierile făcute de cei ce l-au îndrumat și cunoscut îndeaproape pe timpul îndeplinirii funcției de comandant al Regimentului 4 „Grăniceri”.
“Colonelul Bengliu Gr. Constantin e sănătos şi rezistent şi cu multă prestanţă. Are aptitudini militare deosebite, fiind energic, cu mare voinţă şi o extraordinară putere de muncă. Este dotat cu însuşiri şi calităţi ostăşeşti din cele mai alese.
A instruit în cele mai bune condiţiuni ofiţerii regimentului său, pregătindu-i solid pentru război. A condus şi Şcoala ofiţerilor pe garnizoana “Deva”.
Cu ocazia inspecţiilor ce am făcut, am constatat că regimentul a fost foarte bine instruit şi după metodele cele mai actualizate. Temele date de Brigada 2 Grăniceri colonelului Bengliu au fost prea bine soluţionate, dând dovadă de serioase cunoştinţe profesionale şi de o temeinică pregătire. Colonelul Bengliu este inteligent, vioi, cu un program de activitate bine definit, ştiind ce vrea şi activând pentru a atinge rezultatele vizate. Educaţia sa militară e desăvârşită.
Îndeplineşte serviciul cu tot zelul şi cu toată convingerea. Graţie aprecierilor elogioase ale tuturor şefilor săi ierarhici din întreaga carieră, însuşirilor sale deosebite, cum şi a aptitudinilor de distins comandant de regiment, a fost admis a urma cursul de comandament. Caracterizez pe colonelul Bengliu Constantin ca fiind prea bine pregătit pentru a comanda o Brigadă, căci, pe lângă însuşirile deosebite, aptitudinile, cunoştinţele generale, profesionale şi destoinice, este dotat cu mult spirit de organizare. Colonelul Bengliu a adus un aport remarcabil instrucţiei, pregătind în mod desăvârşit Regimentul 4 Grăniceri “Horia”pentru război. Această notare este ultima pe care o obţine colonelul Bengliu în cariera militară începută la 1 iulie 1909 ca sublocotenent şi pe care o va sfârşi prin pensionarea la începutul anului 1939. Îmi este dat mie, care l-am cunoscut din Şcoala militară de infanterie, a-i încheia memoriu în calitate de prim şef ierarhic.
Fac aceasta cu cea mai desăvârşită mulţumire şi mândrie sufletească, căci acela căruia îi prevedeam acum 30 de ani o strălucită carieră, prin iscusinţă – care are la bază o pregătire completă, deosebit de temeinică – prin muncă fără preget, prin conştiinciozitate rar întâlnită, prin cinste şi caracter, podoabe ale sufletului său nobil bun şi drept. În toţi anii serviţi a dobândit aprecierile cele mai elogioase ale şefilor săi, stima şi dragostea celor mari, respectul şi devotamentul neţărmurit al subordonaţilor săi. Renumele creat regimentului său, admiraţia subordonaţilor săi consideraţia mea deosebită îi vor da satisfacţia “datoriei împlinite către instituţie şi Neam.
Merită să fie înaintat la gradul de general.
Colonel
Iosif Teodorescu
Începând cu data de 5 ianuarie 1939, în baza înaltului Decret nr. 4299, colonelul Constantin Bengliu este trecut în poziţia de rezervist pentru limită de vârstă şi repartizat la Comandamentul Regional Teritorial al Corpului 7 Armată. După câteva luni este numit în funcţia de Prefect de Hunedoara, activitate pe care o îndeplineşte în condițiuni foarte bune, până la finele anului 1940. Datorită faptului că la 1 septembrie 1939 s-a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacarea vecinului nostru de nord, Polonia, colonelul (r) Constantin Bengliu este concentrat și detaşat la Marele Stat Major. În anul 1942 este mobilizat şi numit la comanda Grupului de Detaşamente C.F. unitate subordonată Brigăzii C.F.
În Foaia Calificativă pe perioada anilor 1942-1943, comandantul Brigăzii C.F. îl notează:
Coloneul Bengliu Constantin a comandat de la 1 noiembrie 1942 la 1 iunie 1943 Grupul de Detașamente C.F. cu sediul în Brașov.
Toate anchetele încredințate au fost făcute într-un spirit de dreptate și cu totul obiectiv. A apărat întotdeauna interesele unității.
Bun camarad și drept în raport cu subordonații săi.
Pentru frumoasele sale calități îl califica ca fiind un ofițer de rezervă foarte bun, care se distinge în mod deosebit prin activitatea ce o desfășoară, prin capacitatea și însușirile morale pe care le posedă. Începând cu data de 1 iunie 1943, colonelul Constantin Bengliu este numit prefect al judeţului Dâmboviţa, funcţie pe care o îndeplinește cu rezultate frumoase până în luna mai 1944. Ministrul Afacerilor Interne, generalul D. Georgescu, îl notează:
*Colonelul (r) Constantin Bengliu este un om cinstit, corect şi de mare valoare.”
Pe anul 1944/945, colonelul C.Bengliu a fost caracterizat de Consiliul Superior al oștirii:
Admis la înaintare în gradul de general, în conformitate cu Prevederile Legii No. 782/1943.
Proces verbal nr.4 din 11.03.1944
În conformitate cu Decretul nr. 619 din 13 mai 1944 este avansat la gradul de general de brigadă cu vechimea din 23.03.1944.
Generalul Constantin Gr. Bengliu a reprezentat pentru generaţiile tinere de ofiţeri o pildă de energie, voinţă, muncă devotată şi virtuţi ostăşeşti deosebite.
General de divizie (r)
Prof univ Constantin ISPAS
-veteran de război-

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here