Personalitate distinsă, puternică, educată, din copilărie, în cultul muncii, Dumitru Gherghina şi-a proiectat şi îndeplinit cu brio cele trei coordonate de pe orbita vieţii sale: un profesorat ca la carte, demn de un apostolat, o bogată activitate de cercetare în domeniul său profesional, valorificată în studii, cărţi ştiinţifice şi metodici de specialitate şi, în fine, aceea de creaţie artistică, dând publicităţii câteva volume de poezii selectate într-un „Florilegiu”, la care se adaugă „Cântec în amurg” şi proza memorialistică. De admirat persistenţa în muncă, tenacitatea, o caracteristică de viaţă a Domniei Sale, şi consubstanţialitatea celor trei direcţii – cadru, mai sus-amintite.
Ajuns în amurgul vieţii, la o respectabilă vârstă octogenară, vârsta propice memoriilor, Dumitru Gherghina cultivă genuri ale biograficului: autobiografia, memoriile, confesiunile, rude mai vârstnice ale jurnalului intim, un caiet secret, un gen de sertar, care cuprinde micile întâmplări ale vieţii cotidiene. Toate acestea formează aşa-zisa literatură de frontieră.
Ultima carte, „Pagini de memorialistică”, a apărut în „Scrisul Românesc Fundaţia – Editura”, Craiova, 2016. Acesteia îi premerg două cărţi de amintiri: „Haihui printre amintiri” şi „Între pământ şi cer” care se referă, discontinuu, la perioade mai scurte de viaţă. Redactată prin „optica unui sfârşit de drum”, în „Pagini de memorialistică”, se întrepătrund obiectivitatea şi subiectivitatea autorului. Acesta prezintă cu exactitate bogata experienţă de viaţă, căpătând o valoare de document şi de autenticitate. Cartea dispune de o prefaţă cu titlul „Spirit şi spiritualitate”, semnată de un distins intelectual băcăuan, conferenţiar universitar doctor, Ioan Dănilă, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, urmată de un „Cuvânt – înainte” al autorului. Prefaţatorul pune accent pe valoarea spirituală şi educaţională a acestor „Pagini”, pentru posteritate, îndeosebi pentru vârsta adolescentină şi a studenţiei, servindu-le ca model de conduită în viaţă.
Pentru autor, prezenta carte înseamnă prelungirea existenţei „până la graniţele eternităţii”. Aşa, după cum însuşi mărturiseşte, intenţia acestuia este: „Vreau să consemnez şi să comunic contemporanilor şi viitorimii ce ştiu mai bine – experienţa de viaţă şi didactică, acumulată în timp”. De asemenea, prin „Paginile de memorialistică”, Dumitru Gherghina a dorit să-şi exprime recunoştinţa faţă de toţi factorii care au contribuit la formaţia sa intelectuală şi morală, mai ales faţă de părinţi şi de dascăli.
Cartea „Pagini de memorialistică” este structurată în trei diviziuni: preliminarii, mentorii şi un „memorial de călătorie” în lumea creştină. Prima parte reprezintă un „hronic al vârstelor”, fiecare cu particularităţile ei, începând cu o copilărie tipică fiilor de ţărani, petrecută în mijlocul naturii. Trilurile pădurii şi şopotul Cernei i-au pătruns în urechea şi inima micului păstor care a învăţat mai întâi să citească în cartea naturii, apoi, ajuns la vârsta şcolară, cărţile aveau să devină cei mai buni prieteni. Nicidecum nu-l atrăgea munca fizică depusă de părinţi şi ceilalţi fraţi. După cele patru clase primare, cu rezultate foarte bune, contrar voinţei părinţilor, pentru început, copilul „dezertează” de acasă, mergând desculţ, cu vărul său, la gimnaziul nou–înfiinţat în localitatea vecină, Măciuca, la 14 km de Rusăneşti, comuna natală. Visul lui măreţ era să ajungă dascăl, aşa că traseul şcolar continuă la Şcoala Pedagogică de Băieţi din Râmnicu–Vâlcea, absolvită ca şef de promoţie. Urmează anii de studenţie la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, cursuri fără frecvenţă, numărându-se printre studenţii de frunte.
În parcursul său didactic ca învăţător, apoi ca profesor, ocupă funcţii de conducere, director şi inspector şcolar. Clasat pe primul loc la concursul de titularizare, o mare biruinţă în plan profesional, ocupă postul de profesor de limba şi literatura română la Şcoala Normală „Ştefan Velovan” din Craiova, de unde iese la pensie. Ascensiunea sa profesională culminează cu obţinerea unui doctorat în filologie. Paralel cu activitatea didactică desfăşurată la clasă, cu rezultate de excepţie obţinute de elevi la olimpiadele naţionale, contribuind la formarea viitorilor dascăli, desfăşoară o muncă de cercetare înregistrată în studii, în cărţi ştiinţifice din domeniul limbii şi în metodici.
Este fondatorul revistei şi Editurii „Didactica Nova”, publicaţie de informare şi cultură didactică, cu apariţie anuală, unica în felul ei, în ţară, „Copilul de suflet” al lui Dumitru Gherghina. Deşi pensionar de aproape două decenii, revista îşi continuă activitatea tot sub îndrumarea întemeietorului.
În a doua parte a cărţii, îi omagiază pe mentorii săi care au contribuit la formaţia sa intelectuală şi morală: Dumitru Popa, dirigintele din clasele gimnaziale, un model de dascăl şi de viaţă; Nicu Constantinescu, profesorul de limba română de la şcoala pedagogică, despre care renumitul actor Dem Rădulescu – Bibanul spunea: „Semăna cu Aristide Demetriade şi cu Vraca. Ne recita în clasă din Eminescu şi era spectacol”. Continuă cu profesorul universitar doctor Dimitrie Păcurariu, dascălul, criticul şi istoricul literar înzestrat cu vocaţie şi talent de pedagog; George Sorescu, mentorul său din anii maturităţii; profesorul doctor docent Alexandru Piru, un mentor al multor generaţii de studenţi, critic şi istoric literar redutabil; Jacquis Byck, mentorul mai multor generaţii de lingvişti; Florea Firan, profesorul, scriitorul şi editorul; Ovidiu Ghidirmic, profesor universitar, mentor, critic şi istoric literar renumit; George Ivaşcu, istoric şi critic literar, ziarist; Ioan Zamfirescu, un model de cărturar umanist. Aceste omagii dedicate mentorilor, în 61 de pagini, abundă în informaţii istorico – literare, în aspecte din bibliografia acestora, autorul dovedind o uriaşă cantitate informaţională şi documentară.
Ultimele 43 de pagini sunt alocate unui „memorial de călătorie” (pelerinaj) în Egipt, „pe urmele mântuitorului”, în Grecia şi Italia, „pe urmele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, în Turcia, lumea creştină a Constantinopolului, în ţara Sfântă şi în Grecia clasică. Şi de data aceasta, Dumitru Gherghina străluceşte prin cantitatea informaţională şi documentară.
Cartea „Pagini de memorialistică”, expresie elocventă a biograficului, are o valoare istorică, prin faptul că ne regăsim pe urmele unei epoci, şi una literară, în sensul că, pe alocuri, este străbătută de un fior emoţional, de un stil colorat, îndeosebi în prima parte, fapt ce-i conferă şi un caracter subiectiv.
Nu putem omite prezentarea iconografică a acestei cărţi, mai ales în ultima parte, „Pelerini în lumea creştină”, în imagini.
Această carte îmbogăţeşte imaginea profesorului Dumitru Gherghina, un intelectual şi un dascăl autentic, cu o activitate de largă notorietate în sfera didactică şi de cercetare, la care se adaugă un vădit talent de literat.
Constantin E. Ungureanu
