Educația …și Lecția de Viață – Conferința «Educația și criza de identitate», Târgu-Jiu, 11 martie 2016 (II)

Continuăm cu prezentarea părții a II-a a expunerilor prezentate vineri, 11 martie 2016, la Conferința: «Educația și criza de identitate», organizată de către Senatul Universității «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, cu participarea unor cadre didactice universitare prestigioase și a unor specialiști din învățământul nonuniversitar. Au adus lucruri extrem de interesante, chiar originale o serie de cadre didactice, care prin intervențiile lor incitante, prin conținutul variat și prin aria de abordare deslușită din chiar titlurile conferințelor, au prezentat unele aspecte demne de luat în seamă prin tematica dezbătută. Spre exemplu, în expunerea: «Probleme controversate ale învăţământului gimnazial şi liceal din România», prof. Elena Roată, Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu», Târgu-Jiu a pornit de la premisa că manifestarea crizei sistemului educațional seamănă cu o pierdere temporară a sensului, mai ales când “simulacrul acoperă realitatea și se caută diferite «rețete» de interpretare prin ceea ce se dorește a fi “nevoia de mirare” a educației din învățământul gimnazial și liceal.

“«Lifelong learning» să însemne chiar proiectarea în timp a coordonatelor unui alt model de universitate a viitorului”?
Un loc distinct în cadrul Conferinței naționale de la Tg. Jiu l-a ocupat expunerea «Universitatea – azi», prezentată cu aleasă elocință de către d-na prof. univ. dr. ing. Luminiţa Georgeta Popescu, Rectorul Universității «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, care a pornit de la întrebarea simptomatică a vieții academice de «azi»: “Cu cine vom lucra în universități, în următorii ani?”, poate și ca un deosebit prilej de a detalia coordonatele unei universități antreprenoriale în care învățarea pe tot parcursul vieții – «lifelong learning» – să însemne chiar proiectarea în timp a coordonatelor unui alt model de universitate a viitorului. După ce a pus în evidență situația învățământului superior din România, prin numărul de studenți din universitățile de stat și prin finanțarea acestora, D-na rector a evidențiat rolul universității antreprenoriale, care dezvoltă o cultură antreprenorială ce cultivă creativitatea și inovarea, valorificarea oportunităților dezvoltarea componentei «Lifelong learning» și asumarea riscurilor, domnia sa a concluzionat că Universitatea – adaptată economiei de piaţă și spiritului antreprenorial, este pusă în slujba creării de experţi, de specialişti, de personalităţi flexibile, neglijând dimensiunea culturală, civică, morală în pregătirea și formarea tinerilor, mai ales că s-a transformat după imperativele de eficienţă (și nu de eficacitate!!) şi de performanţă pe care le serveşte, în condițiile în care profesorii sunt într-o competiție continuă pentru a atrage finanțări prin proiecte, sunt preocupați să atragă cât mai mulţi studenţi, să stabilească colaborări cu mediul de afaceri, cu instituţii internaţionale, altfel spus să se adapteze cerinţelor pieţei. În opinia domniei sale, din momentul în care calitatea actului academic se decide după volumul fondurilor atrase, numărul de articole ISI, BDI, număr de cărți, se pare că profesorul devine un prestator de servicii, iar abuzând de principii de management și marketing, relația profesor-student riscă să devină o relație de tip comercial, pentru ca în astfel de condiții, misiunea educativă și formativă pare a se topi într-o activitate de formare a unor competențe, a unor expertize unilaterale în care rolul dimensiunii culturale, critice și civice sunt aproape inexistente. Intuind și “posibile direcții” de redresare a situației, Doamna Rector Luminița Popescu a evidențiat necesitatea unor reglementări clare și distincte în domeniu, redefinirea misiunii, viziunii educației și a idealului educațional având în vedere imperativele societății bazate pe cunoaștere, definirea unui cadru conceptual al sistemuui educațional – imuabil, dezvoltarea unor mecanisme care să redefinească relația școală-elev-părinte, școală comunitate, dezvoltarea unor mecanisme care să contribuie la redobândirea motivațiilor, atât pentru dascăli, cât și pentru tineri, reevaluarea furnizorilor de educație și identificarea unor măsuri de stimulare a participării la educație a tinerilor proveniți din zone defavorizate.

“Dacă nu suntem atenți, scriu alții istoria noastră”
Domnul prof. univ. dr. Toader Nicoară, Universitatea «Babeș-Bolyai» Cluj- Napoca a prezentat cu aplombul care consacră nivelul școlii doctorale de istorie tema: «Condiția istoriei în dezvoltarea învățământului preuniversitar din România de azi», considerând că utilitarismul și pragmatismul diluează funcția de documentare a istoriei, mai ales că exportul creierelor devine o afacere păguboasă, iar “dacă nu suntem atenți, scriu alții istoria noastră”! Doamna prof. univ. dr. Amalia Todoruţ, Universitatea «Constantin Brâncuşi», Târgu-Jiu, conturând «O nouă arhitectură a calităţii în educaţie», a abordat o serie de aspecte legate de necesitatea regândirii conceptului de calitate în educație, în condițiile în care competiția națională internă și cea internațională creează o presiune puternică, dar necesară asupra instituțiilor de învățământ și asupra sistemului educațional în ansamblul său. Tocmai aceasta face ca obiectivul fundamental al preocupărilor actuale să însemne o pledoarie pentru construirea unui concept al calității, care să surprindă cât mai fidel și cu acuratețe schimbările transformaționale profunde, atât din societate, cât și din fiecare instituție în parte.

Activitatea de cercetare ştiinţifică bazată pe cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă
Domnul prof. univ. dr. George Niculescu, directorul Institutului de Politici Publice, Administrație și Științele Educației din Universitatea «Constantin Brâncuşi», Târgu-Jiu a prezentat o temă interesantă care s-a intitulat: «Imperative ale cercetării ştiinţifice universitare în societatea cunoaşterii», un prilej inspirat de a considera că activitatea de cercetare ştiinţifică şi creaţie universitară cuprinde: cercetarea ştiinţifică, bazată pe cercetarea fundamentală și cercetarea aplicativă, dezvoltarea şi inovarea, creaţia artistică și performanţa sportivă. S-a apreciat că activităţile de cercetare ştiinţifică și de creație se pot desfăşura în mod individual sau colectiv, de către personalul didactic şi de cercetare titular şi asociat, studenţi, studenţi doctoranzi, cercetători postdoctorali, în cadrul instituției academice sau în colaborare cu universităţi şi institute de cercetare științifică naţionale şi internaţionale, fiind susținute cu prioritate cercetările intra-, inter- și trans-disciplinare. S-a reiterat faptul că laboratoarele de cercetare se organizează la nivel de departamente, iar unitățile de cercetare ştiinţifică şi creaţie universitară se creează în acord cu misiunea și obiectivele strategice de dezvoltare de la nivel de departament, facultate, universitate, cu potențialul uman și infrastructura de care dispun. Au mai fost audiate cu mare interes expunerile despre: «Recursul la mit – expresie a crizei culturale», dr. Marilena Pârvulescu, Colegiul Naţional «Ecaterina Teodoroiu», Târgu-Jiu, care ne-a convins că “există un adevărat «mit» eminescian”; «Repere ale învăţământului primar actual din România», prof. Titi Bălăceanu, Colegiul Naţional «Spiru Haret», Târgu-Jiu; «Tradiţional şi modern în învăţământul primar», prof. Reghina Negoescu, Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu», Târgu-Jiu; «Cine cunoaşte trecutul este stăpânul viitorului», prof. Maria Cochină, Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu», Târgu-Jiu; «Impactul educaţiei asupra structurilor calitative ale ocupării», prof. univ. dr. Ion Ghizdeanu, Universitatea «Hyperion», Bucureşti și «Şocul involutiv al calităţii învăţământului românesc», prof. univ. dr. Dorel Dumitru Chiriţescu, Universitatea «Constantin Brâncuşi», Târgu-Jiu.

“Un spaţiu larg dezbaterilor privitoare la educaţie şi la criza educaţiei”
Sub cearcănele înserării, după o zi plină de conținut și deplină prin complexitatea problemelor dezbătute, Domnul profesor univ. dr. Adrian Gorun, inițiatorul și «spiritul viu» al Conferinței de la Târgu-Jiu a ținut să încheie prin următoarele cuvinte: “Am desfășurat cu succes această conferință, dar există în preocuparea noastră prioritară și alte conferinţe care conferă un spaţiu larg dezbaterilor privitoare la educaţie şi la criza educaţiei. Căutăm să găsim împreună soluţii prin care să argumentăm, nu nevoia de schimbare cu orice preţ, ci nevoia redobândirii identităţii educaţiei româneşti. O întrebare trebuie să fie pusă obligatoriu azi, aici: De ce educaţia actuală parcurge o criză acută de identitate? O criză declanşată în special odată cu fenomenul numit de Fukuyama «Marea Ruptură» şi caracterizată prin: a) criza de valori; b) şocul involutiv al calităţii; c) criza de autoritate epistemică; d) criza instituţional – funcţională; e) criza de viziune şi criza de rmisiune; f) criza finalităţilor; g) criza morală; h) lipsa tot mai profundă de relevanţă ş.a.m.d. Abordată din perspectivă sistemică, problema se pune în termeni de compatibilizare şi diferenţiere a sistemului educaţiei româneşti cu şi făţă de alte sisteme educaţionale. Mulţumesc tuturor participanţilor şi aduc un salut cordial înaltelor personalităţi care au acceptat invitaţia Senatului U.C.B., fiind azi, aici, alături de noi! Mulţumesc, de asemenea, semnatarilor Rezoluţiei din 3-5 iunie 2015, adoptată cu ocazia lansării Proiectului Legii Educaţiei naţionale, singurul proiect de lege elaborat şi adoptat într-o universitate din România! Nu ştiu în ce măsură acest proiect a restructurat opţiunile decidenţilor politici şi administrativi, redimensionându-le gândirea în privinţa educaţiei. Ştiu, însă, – şi este deja o evidenţă – că proiectul a declanşat serii evenimenţiale și a «mișcat» lucruri ce păreau încremenite, a stimulat redescoperirea interesului pentru educaţie, a stârnit chiar unele invidii. Ceea ce nu trebuie să ne îngrijoreze, ci, dimpotrivă, să ne mobilizeze în a continua”, a punctat fără urme de oboseală președintele și coordonatorul Conferinței. În concluzie, Conferința națională de la Târgu-Jiu, fiind o reușită prin ecoul său și prin caracterul deschis al dezbaterilor, desigur, nu putem încheia fără a aprecia semnificația deosebită a adoptării rezoluției prin care se atrage atenția asupra responsabilității factorilor de decizie de la toate nivelurile privind marile probleme ce confruntă de atâta vreme educația din România și care se doresc grabnic soluționate printr-o schimbare de atitudine.
Profesor, Vasile GOGONEA