Atunci când a fost să fie ora de filosofie și am abordat cu atenție tema libertății, primul gând pe care l-am transmis elevilor de clasa a XII-a, cred că a fost acela de a personaliza și chiar de a individualiza modul de a concepe și de a conștientiza o anumită determinare individuală și socială a termenului în sine, poate și pentru a-l circumscrie unui anumit cadru al manifestării libertății noastre la vârsta copilăriei și a inocenței.
La întrebarea Irinei, o fată inteligentă și de mare bun simț, dacă e bine să avem și să păstrăm pe parcursul vieții noastre un mod propriu de a înțelege libertatea, răspunsul meu a fost mai mult o reflecție privitoare la modul în care ar putea să aleagă între o floare preferată și o pisică sau un câine cu care să se joace în grădină, pentru că orice opțiune a omului este în ultimă instanță o problemă de educație!
Libertatea și experienţa constrângerii sau a diferitelor tipuri de constrângeri
Știm prea bine că sunt momente nenumărate când vrem să ne facem ordine în viață și încercăm să ne dăm seama de ceea ce este realmente important pentru noi, pentru a fi cu adevărat liberi. La vârsta copilăriei și a tinereții, te întrebi de multe ori, ce trebuie să faci și cum procedezi mai inspirat ca să-ți trăiești cum se cuvine clipa care curge ineluctabil! Una dintre valorile importante pentru fiecare dintre noi este libertatea, așa cum, de altfel, cred că este pentru o bună parte dintre oameni, mai ales că în decursul timpului oamenii au năzuit și au luptat cu multe sacrificii pentru libertate. Una din experienţele fundamentale ale existenţei umane este fără îndoială experienţa constrângerii sau a diferitelor tipuri de constrângeri, mai ales că întreaga existenţă umană este doar o confruntare cu diverse tipuri de constrângeri între care primează constrângerile fiziologice impuse de buna funcţionare a organismului, iar prin conștientizarea acestui tip de constrângere, o serie de gânditori au asemuit trupul omului cu un cerc mai mult sau mai puțin flexibil în care sălășluiește sufletul. Poate că această metaforă, departe de a fi comparată cu o floare, exprimă lipsa fatală de libertate a sufletului uman obligat să suporte constrângerile impuse de trup, dar pe măsură ce spritualitatea umană a evoluat, o atenţie tot mai mare a fost acordată constrângerilor morale. Viața tumultoasă și adesea imprevizibilă, credem că întotdeauna a exercitat şi exercită constrângeri specifice care îi pun pe oameni în legătură cu necesitatea, cu ceea ce limitează de fapt libertatea, sub forma unor constrângeri fiziologice privitoare la raportul dintre trup şi suflet, constrângeri morale care privesc raportul dintre bine şi rău, constrângeri logice care privesc raportul dintre cuvânt şi idee, dintre cuvântul rostit și sentimentul trăit cu intensitate, constrângeri sociale care privesc raportul dintre bogat şi sărac, dintre stăpân şi supus!
A fi liber “înseamnă a aspira numai la ceea ce omul poate realiza în viaţă”
Iată, să fiu liber înseamnă să fiu propriul meu stăpân, să pot decide singur dacă azi sunt dispus ca să fac ceva anume, să mă distrez sau să învăț, fără a fi nevoie să am acordul nimănui, să-mi pot alege munca și să stabilesc în deplină responsabilitate, cât timp aloc eu pentru aceasta! Desigur, să-mi acord un răgaz, să pot lua o pauză, să pot cumpăra un anume lucru, dacă mi-l doresc și atunci când mi-l doresc. Prin urmare, deși mulţi filosofi au încercat să definească într-un anume mod conceptul de libertate, în cele din urmă, nu s-a ajuns la o definiţie clară şi unică deoarece fiecare percepe dreptul natural de libertate în felul său! Dar, oare, ce poate să determine o diversitate aşa de mare a opiniilor cu privire la definiţia acestui concept? Filosoful și sociologul francez, Georges Gurvitch, afirma că “libertatea umană constă într-o acţiune voluntară, clarvăzătoare, inventivă şi creatoare, care călăuzită de propriile-i lumini şi izvorâtă din focul actului însuşi, se străduieşte să depăşească, să răstoarne şi să sfărâme toate obstacolele şi să modifice, să întreacă şi să creeze, din nou, toate situaţiile”, iar pentru filosoful și împăratul roman, Marcus Aurelius, a fi liber “înseamnă a aspira numai la ceea ce omul poate realiza în viaţă”, deoarece, în viziunea autorului, dacă există un secret al libertăţii, acesta constă nu în dominarea necesităţii, ci în dominarea propriilor dorinţe şi aspiraţii. Dacă ar fi să-i dau un răspuns mai detaliat Irinei, cred că atunci când ești liber, îți poți concentra atenția pe lucrurile cu adevărat importante pentru tine și pentru alții. Nu e nevoie să te gândești cum plătești următoarea rată la bancă sau datoria mai veche față de un vecin, sau că ești în mijlocul unui proiect care nu-ți place deloc și care va mai dura încă multe luni de acum încolo, timp în care ești departe de cei dragi. Poate că marea capcană în cazul în care ajugi să guști din libertatea mult dorită este blazarea, când ajungi să nu te mai bucuri de libertatea ta și să fii deja un om plictisit de viața lui. Sunt analiști și oameni de spirit care vorbesc despre “libertatea pozitivă” și “libertatea negativă”, considerând că “libertatea negativă” este acea libertate exprimată în cadrul unei societăţi guvernată de un stat de drept, care intervine în limitele unor reguli prestabilite numai acolo unde libertatea individuală este încălcată şi în care fiecare individ îşi exprimă propria libertate până la limita la care aceasta lezează libertatea altui individ, pe când “libertatea pozitivă” este rezutatul egoismului spiritului uman care vrea să-şi satisfacă propriul interes, fără a fi împiedicat de ceva sau de cineva.
Ce ne dovedește nouă “doctrina liberului arbitru”?
Poate că merită să legăm termenul de libertate cu noțiunea de destin, așa cum procedau și anticii, atunci când se considera că orice încercare a omului de a schimba destinul, de a modifica acest curs firesc al vieţii sfârşeşte tragic, prin înfrângerea omului. Deci, fiind supus în totalitate acestui destin prestabilit de către o putere divină, evident, omul nu este liber. În conştiinţa teatrului dramatic antic, omul se poate descătuşa de această forţă divină numai prin sacrificii dramatice tot de origine divină, iar acest lucru a fost bine evidenţiat în tragediile lui Eschil şi Sofocle, cei care au plămădit personaje precum Agammemnon şi Antigona. De aceea, în mod firesc s-a născut întrebarea dacă omul ar mai fi liber în faţa acestei autorităţi a destinului, a zeilor. De multe ori, a fi liber înseamnă a aspira la ceea ce omul poate realiza în viaţă, iar în acest fel, poate că libertatea nu constă în dominarea necesităţii, ci în dominarea propriilor dorinţe. Să nu trecem prea ușor și chiar la modul superficial peste faptul că în epoca modernă s-a pus următoarea problemă: dacă Dumnezeu este atotputernic şi omul este supus în totalitate voinţei divine, mai poate fi el răspunzător pentru faptele sale sau “vinovăţia” aparţine creatorului său? De fapt, aceasta a fost cauza pentru care creştinismul a dezvoltat şi a impus filosofiei “doctrina liberului arbitru” conform căreia omul este înzestrat cu liber arbitru, care se referă la capacitatea de a alege între bine şi rău, capacitatea de a se conduce după raţiune. Potrivit acestei teorii, Dumnezeu i-a “insuflat” acestuia nu numai raţiunea, ci şi “liberul arbitru”, adică acea capacitate de a se conduce singur, așa cum se arată în opera lui Toma D’Aquino, în sensul că omul este înzestrat cu liber arbitru, pentru că altfel, sfaturile, îndemnurile, poruncile, interdicțiile, răsplata şi pedeapsa ar fi în van! Am căutat să le explic elevilor mei cu exemple concrete, chiar dacă filosofia nu poate fi raportată nemijlocit la faptul concret, că majoritatea filosofilor au acceptat această doctrină, dar unii au văzut în această noţiune una creată cu unicul scop de a culpabiliza ființa umană. Desigur, creştinismul oferă o nouă viziune asupra relaţiei dintre om și Dumnezeu, Creatorul său, deoarece Dumnezeu nu este văzut ca un stăpân absolut, iar omul ca un sclav, ci relaţia dintre ei este asemănătoare celei dintre un tată şi fiul său. Dumnezeu-Tatăl îl sfătuieşte pe om şi îi arată ce trebuie să facă, fără a-l obliga, şi nu pentru că nu ar avea puterea necesară, dar dacă ar folosi forţa pentru a determina omul să urmeze drumul cel bun, acesta ar deveni o simplă unealtă a voinţei Sale, răpindu-i orice şansă de a progresa în plan moral. Desigur, silindu-l pe om să urmeze calea cea bună, l-ar fi coborât la rangul de animal, dar Dumnezeu nu intenţionează aşa ceva, ci, dimpotrivă, ţine să-i acorde omului marea şansă de a-i arăta că este creația sublimă a Creatorului, o ființă care trebuie să conștientizeze permanent, cine este, ce vrea şi ce poate face cu adevărat pentru a se afirma că o fiinţă cu o conduită morală demnă de raţiunea cu care este înzestrat.
Libertatea este un “mixtum compositum” de 3 factori: timp, bani și sănătate
Dacă e cazul să actualizăm unele sensuri ale libertății, putem invoca faptul că “libertatea-spontaneitate” reprezintă capacitatea omului de a se raporta spontan la actele pe care le îndeplineşte, dând curs impulsurilor emoţionale care “ţâşnesc” din interiorul său, iar omul care s-ar considera în afara constrângerilor, ar conferi atributul libertăţii oricăror reacţii spontane care ar confunda dorinţa cu voinţa de a da curs fără raţiune tuturor ideilor izvorâte din subconştient. Poate că în aceeași manieră am putea evidenția și sensul de “libertate-indiferentă”, mai ales că din această perspectivă, libertatea este definită ca fiind facultatea de a decide fără a fi determinat de nici un mobil sau motiv bine întemeiat. Ea presupune un act voluntar de dominare a impulsurilor şi a dorinţelor, ținta fiind eliberarea de prejudecăţi şi de iluzii, de orice constrângeri asupra eului. Fără îndoială că o astfel de interpretare poate fi criticată, mai ales că ea exaltă o perfecţiune a voinţei de a fi liber, ceea ce este o deficienţă a cunoaşterii propriu-zise. În încheierea analizei noastre de astăzi, pentru a oferi un răspuns plauzibil Irinei și colegilor să de generație, credem că libertatea, în societatea în care trăim este un “mixtum compositum” de 3 factori: timp, bani și sănătate. Poate că e nevoie să ai toți acești factori concomitent, și pornind de la aceștia, să poți construi tot ceea ce îți dorești, dar fără a dramatiza faptul că lipsa unuia dintre ei, mai devreme sau mai târziu, îți îngrădește semnificativ libertatea. În primul rând, tu, omule tânăr sau matur, consideri că ești stăpân pe timpul tău, atunci când ești propriul decident! De regulă, implică să ai propria activitate, dar să ai grijă să nu ajungi propriul tău individ clonat pierdut în anonimat! Unii pot spune că job-ul lor e flexibil și că muncesc atunci când vor sau nu prea muncesc!
Dar, în definitiv, atât timp cât ești angajat, altcineva controlează cum îți petreci timpul și cât valorează acest timp! În al doilea rând, problema banilor apare cu înfrigurare, pentru că se pune întrebarea: de câți bani ai nevoie ca să fii un om liber? Cum ar trebui să câștigi acei bani? Singura variantă pentru a avea simultan și timp și bani este “venitul pasiv”, dar vestea surprinzătoare privește faptul că acesta se poate câștiga în mai multe feluri: activități productive, servicii, dobânzi bancare, drepturi de autor etc. În sfârșit, poate cea mai importantă este sănătatea, din păcate, poate cel mai neglijat lucru dintre cele trei. Asta, până în momentul în care o pierdem și apar problemele. În ultima perioadă se observă o mai puternică orientare a oamenilor înspre partea de sănatate și mai mult decât atât, atenție…la prevenție. Oamenii se consideră animale superioare care nasc “pui” vii pe care îi hrănesc cu lapte matern! Nu putem încheia disertația noastră despre libertate, fără a sublinia că pe lângă beneficii, civilizația aduce după sine și o serie de boli specifice grave: cancer, diabet, boli cardiovasculare, etc., iar a fi sănătos înseamnă mai mult decât să poți sta în picioare și să nu fii internat într-un spital. De aceea, pentru a fi liberi cu adevărat, sănătatea înseamnă lucrul cu care ar fi bine să începem totul! Vezi, Irina, acesta e un moment bun să te întrebi, dacă într-adevăr vrei să fii liberă, așa cum își doresc toți colegii tăi de generație! Tu și colegii tăi, sunteți dispuși ca să luptați pentru aceasta? Libertatea este o problemă de educație și ea se cucerește cu mintea. E bine să analizați fiecare dintre cele trei domenii, faceți-vă un plan de acțiune și îndrăzniți, pentru că nimic nu merită mai mult!
Prof. Vasile Gogonea
