-Rep. Domnule Președinte, Adrian Gorun, ne aflăm într-o săptămână plină de evenimente la Universitatea «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, așa că v-aș ruga să amintiţi câteva dintre acestea, care au menirea să reţină atenția celor interesaţi cu privire la activităţile care se derulează în preajma începerii noului an universitar!
-La sfârșitul săptămânii, mai precis, sâmbătă 30 septembrie se întrunește senatul festiv pentru deschiderea anului academic 2017/2018 în sala «Horațiu Mălăele», din Campusul universitar. Cu acest prilej, acordăm titlul de Doctor Honoris Causa unor personalități de prim rang ale vieții contemporane precum: academicianul Nicolae Dabija, sculptorului Vicenzo Bianchi și ambasadorului Republicii Muntenegru în Serbia, Branislav Micunovic. De asemenea, luni, 2 octombrie 2017, la fiecare facultate se organizează cursuri inaugurale, după care se intră în programul normal. Desigur, că aceste evenimente sunt precedate de activități intense, mai ales că, pentru a utiliza eficient timpul, am hotărât să deschidem noul an în ultima zi a lunii septembrie.
“Cred că se gestionează o criză prelungită a sistemului, o criză de viziune, o criză de valori”
-Rep. Ce aveţi în vedere, ca element de noutate, în desfăşurarea vieţii universitare din ţara noastră, gândindu-mă la proiectele ce se derulează în acest sens şi chiar la dificultăţile care apar şi care au un impact asupra calităţii actului educaţional?
-Nu pot să afirm că îmi reține atenția, în mod deosebit, vreun element de noutate. Oricât de binevoitori am fi în evaluarea politicilor publice în domeniul învățământului superior, nu putem trece cu vederea impasul în care ne găsim. Asistăm la dezbateri sterile, la eludarea esenței, la intensificarea birocrației, la centralizarea resurselor și la imixtiuni în autonomia universitară! Nu numai că nu a fost lansat vreun proiect viabil, dar, nici nu se întrezăresc inițiative ministeriale în acest sens. Cred că se gestionează o criză prelungită a sistemului, o criză de viziune, o criză de valori, slăbindu-se an de an suportul ontic al identității educației românești. Probabil că atunci când vor fi conștientizate efectele devastatoare, va fi prea târziu! Și nu doar în domeniul educației, căci educația nu este nici mai bună, nici mai rea decât societatea care o promovează. Ca și «reforma», «calitatea» încremenește la stadiul de concept. Multă vorbărie, puțină inițiativă!
-Rep. Prezenţa fraţilor şi a prietenilor din Republica Moldova reprezintă şi un răspuns la primirea deosebită care vi s-a făcut în vară la Chişinău?
-Nu! Prezența dumnealor la Târgu-Jiu se datorează valorii operei care i-a impus în conștiința europeană. Sunt oaspeții noștri dragi, și-i cinstim cum se cuvine!
-Rep. Consideraţi că putem vorbi de o filosofie a vieţii tinerilor de azi, privită pe coordonatele succesiunii generaţiilor şi ale statuării unei personalităţi naţionale la dimensiuni de demnitate naţională?
-Este prea mult să vorbim de o filosofie. Eventual, de fragmente de gândire ce se compun și recompun în funcție de oportunitățile filtrate prin spiritul epocii. Sunt mulți tineri care și-au cristalizat idealul de viață și dovedesc maturitate în urmărirea și în atingerea ipostazelor acestui ideal. Beneficiind de o educație sănătoasă, întemeiată pe valori superioare, acești tineri își construiesc propria concepție despre viață, învățând să respecte, pentru a fi respectați. Sunt mulți, dar nu majoritari, ceea ce face ca și ei să fie vulnerabili în fața conflictului dintre valori. Iar acest conflict conduce la conflicte între indivizi și între generații. Este nevoie, în rândul tinerilor, de o elită spirituală care să mențină credința în valorile superioare, o elită capabilă să recunoască necondiționat valorile cele mai înalte, să le transforme în idealuri și să lupte pentru realizarea lor. Un asemenea cadru statuează potențialitatea personalității naționale în multidimensionalitatea ei!
-Rep. Dacă ar fi să-l întâlniţi la un simpozion important pe sociologul italian, Vilfredo Pareto, ce i-aţi spune despre «elitele» vieţii sociale şi politice din România primelor două decenii ale secolului al XXI-lea creştin?
-I-aș spune că aristocrația spirituală a epocii lui și-a pierdut din strălucire.
-Rep. Patriotismul reprezintă un ideal desuet sau un simţământ perimat?
-Patriotismul nu este nici ideal desuet, nici simțământ perimat! Este setul de valori care dau sens ființei naționale ce pulsează în sufletul și în mintea fiecăruia. În amplitudini și intensități diferite, dar fără să-și piardă ființarea! Fiind expresie a ființei naționale, patriotismul este expresia existenței individuale în spațiul cultural pe care l-am moștenit, luându-l cu împrumut de la copiii și nepoții noștri. Suntem responsabili, atât pentru modul în care păstrăm acest spațiu cultural, cât și pentru starea în care îl restituim.
“Toți avem așteptări, însă așteptările trebuie să fie realiste”
-Rep. Aveți așteptări deosebite și speranțe nemărturisite de la studenţii care vor păşi pentru prima dată pragul facultăţilor din Universitatea «Constantin Brâncuși»?
-Am încredere în toți studenții veniți la Universitatea «Constantin Brâncuși», de aceea, le mulțumesc pentru alegere. Toți avem așteptări, însă așteptările trebuie să fie realiste! Ei vor progresa pe măsură ce acced la valorile cunoașterii științifice, dobândind competențele pe care societatea deschisă le revendică. Le doresc mult succes!
-Rep. Domnule Președinte, un moment pe care l-aș numi excepțional, fără nici o ezitare, îl constituie prezența la Târgu-Jiu a Domnului Nicolae Dabija, de la Chişinău, de aceea, vă rog să conturaţi pe scurt profilul personalităţii sale!
-Prezența academicianului Nicolae Dabija la Târgu-Jiu, la universitatea noastră, este evenimentul de cea mai mare importanță din această perioadă. Poet, scriitor, critic de istorie literară, jurnalist și om politic de anvergură europeană, academicianul Dabija este personalitatea care, prin opera și activitatea sa, și-a pus inevitabil pecetea pe cursul istoriei, înnobilându-i spiritului și dându-i sensul existențial dezirabil. Căutând și găsind în sine valențele identității, și-a asumat misia reînvierii identității românești în spațiul geopolitic legitim al zilelor noastre. Măcinat de doruri interzise în lungul drum al înfăptuirii vieții sale, Nicolae Dabija a marcat o generație de creație care a venit în momentele de luptă pentru cultură, atunci când poporul român – indiferent de spațiul în care viețuia – avea nevoie de un «al treilea ochi» prin care să redescopere adevărul și să-l repună în drepturile sale. Așa este omul și acesta este Nicolae Dabija, cel pe care-l omagiem noi!
-Rep. Cât de mult contează experienţa dumneavoastră în promovarea și în materializarea Proiectului Legii Educației Naționale, un adevărat ideal de viaţă cu care se identifică personalitatea dumneavoastră?
-Se pare că nu contează. Și nu contează, pentru că «specialiștii» provin din sferele socialului pentru care educația reprezintă … un moft!
-Rep. Nu vă mai întreb dacă vă doriţi să rămâneți un optimist în ceea ce întreprindeți cu atâta pasiune, dar, aș dori să ne spuneţi, dacă sunteţi încrezător în ceea ce se doreşte a fi societatea românească de mâine?
-Eu îmi fac doar datoria, aşa cum am învățat de la dascălii mei: cu optimism rezervat și cu încredere în redresare!
Profesor, Vasile GOGONEA
