Cultura

Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult. personalitate proeminentă a vieţii sociale şi politice din România: “La ora actuală, educația din România pierde din «viteză», pierde din competitivitate și merge spre o criză gravă”

13 octombrie 2016, 00:00 | 0 comentarii  |  548 vizualizari
andrei-marga[1]

– Rep. Domnule ministru, sunt copleșit de multitudinea și complexitatea întrebărilor pe care aș dori să vi le adresez, dar, pentru că rămăsesem data trecută la filosoful american, Charles Peirce, aș începe prin a vă întreba, dacă viziunea și concepția acestuia v-au inspirat, legat de conceptul de pragmatism, detașat de kantianism?
– Concepția lui Peirce este un kantianism «transformat», deoarece la Kant, dacă e să vorbim «tehnic», cunoașterea, ultima ei treaptă este cunoașterea transcendentală, iar la Peirce se încearcă un «pas mai adânc», și anume, cunoașterea este ancorată în apercepția transcendentală, mai exact, în felurile de raționare. Pentru Peirce, cele trei feluri de raționare: deducția, inducția și abducția, condiționează întreaga cunoaștere. Și atunci, trebuia să mă duc la acest nivel al lui Peirce și să văd din nou, care este modalitatea sau cum se produce apercepția, această structură logică.
– Rep. Cu mult respect, v-aș ruga o mică lămurire în legătură cu conceptul acesta, oarecum dificil și abstract de «apercepție», dacă vreți!
-Cu mare plăcere! Ei, bine, apercepția, am încercat s-o lămuresc chiar de la Peirce, dar el aduce în discuție această problemă în termenii comunicării, deci, apercepția este ea însăși în mediul comunicării și atunci, problema mea era să «prind» comunicarea sau reflexivitatea care se produce în comunicare și pe de altă parte, reflexivitatea individului.

“Ar trebui să facem distincție între apolitism și apartidism”

Semnatura eletronica CertDigital

– Rep. Din anumite surse confidențiale, am aflat cu bucurie și cu deosebit interes, că la sfârșitul lunii septembrie, ați fost invitat să efectuați o vizită în China și să susțineți o conferință pe tema «Confucius», împreună cu personalități de prestigiu din lume!
-Așa este, deoarece la invitația gazdelor chineze, am susținut marți, 27 septembrie 2016, în cadrul reuniunii internaționale de la Institutul de Cercetări din QuFu, conferința «Confucius astăzi», iar în cadrul vizitei, am avut întâlniri la instituții chineze. Cum știam din preocupările mele și din studiile întreprinse, Provincia Shandong este una dintre cele mai dinamice regiuni ale Chinei, cu o populație de 95 de milioane de locuitori, orașul QuFu fiind locul de naștere al lui Confucius. Guvernoratul orașului Jinin (cu o populație de peste 8 milioane de locuitori), de care se leagă viața și opera lui Confucius, m-a desemnat și pe mine drept «consultant cultural», împreună cu alți 14 intelectuali din: SUA, Germania, Anglia, Brazilia, Mexic, Kenya, Ungaria, Chile, în vederea valorificării moștenirii confucianiste. Aș menționa că de orașele QuFu și Jinin se leagă conservarea moștenirii istorice a lui Confucius și Mencius, personalități care au contribuit major la civilizația chineză, la care aș adăuga și dezvoltarea celui mai puternic și mai modern institut dedicat cercetării operei lui Confucius. Fără nici o intenție de a-mi supraestima anumite calități, menționez că sunt consultant al unor instituții din Austria, Ungaria, Germania, Vatican, din China și din alte țări, iar în 2015 am publicat cartea «Ascensiunea globală a Chinei», care descrie și explică urcarea Chinei printre supraputerile lumii de astăzi.
– Rep. Domnule ministru, dacă îngăduiți să vă întreb, dumneavoastră, mai faceți politică? Mă iertați pentru întrebarea cam directă!
-Vai de mine, nu e nici o problemă! Întrebările sunt «inocente» și numai răspunsurile pot fi «vinovate», cum s-ar spune! Cum să zic, eu cred că orice intelectual face politică, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai neavizat, chiar și cel care spune că nu face politică!
– Rep. Politica de a nu face politică, sună cam ciudat, dar acest lucru îl spunea și Aristotel!
-Da, spun aceasta, pentru că la noi, ar trebui să facem distincție între apolitism și apartidism! Poți să nu fii în nici un partid, mulți oameni nu sunt cuprinși în partide, deci, apartidismul este posibil, apolitismul, nu este posibil, iar cel care spune că nu agreează politica, face, de fapt, politică, adică, politica celui care spune că nu face politică și se plasează, cumva, în spectrul politic, vrând-nevrând! La întrebarea dumneavoastră, aș răspunde în felul următor: nu sunt, la ora actuală, într-o «înrolare» politică, mai bine spus, partinică, dar asta nu înseamnă că nu-mi spun părerea, deoarece colaborez, săptămânal, de vreo patru ani, cam la cinci publicații din țară.

“Filosofia socială, prin natura lucrurilor, nu e separată de politică”

– Rep. Vă considerați un filosof în politică sau un politician în filosofie?
-Nu, pentru că eu nu le consider atât de separate! A face filosofie, a face știință, a face chiar politică în sensul mai larg, cred că ele nu sunt separate cu atâta «etanșeitate», așa cum se crede la noi. Am spus că trebuie mereu distins între apartidism și apolitism, între politism, dacă vreți, și partidism, pentru că se poate face această distincție, această trecere Sigur, în ceea ce am făcut eu, ca analiză filosofică, precumpănitor, am făcut filosofie socială, deoarece filosofia socială, prin natura lucrurilor, nu e separată de politică, fiind legată de reflecția asupra politicii.
– Rep. Ați fost inspirat și de Aristotel?
-Prin urmare, în filosofie, am luat în serios «politeia» de la Aristotel, pe care o iau în serios mereu, iar acesta e doar un aspect. În politică, sigur, nu am căutat să aplic tale-quale o concepție filosofică, pentru că vremurile noastre nu sunt acelea în care se pot aplica filosofiile în mod mai direct, dar, nu pot să neg că și atunci când am fost ministru de externe, când am fost și la educație, am aplicat niște repere de gândire care erau ale mele, ca un om care a studiat filosofia, care crede că lucrează în domeniul filosofiei, iar în acest fel, crede că lucrează cu anumite rezultate!
– Rep. Deci, puteți fi socotit și ca un politician cu o vastă cultură filosofică!
-Nu eu decid acest lucru! Eu, prin urmare, în acest context al analizei politice, am venit și cu avantajul unei «armături» conceptuale de natură filosofică, iar aici, aș spune, că e mare eroare la noi, că unui politician, oricare ar fi, nu i se cere să aibă și o formație mai conceptualizată, pentru că vedem politicieni care nu pot să articuleze pe trei pagini ceea ce au de gând să facă sau care nu pot să dea un text alegătorilor, în care să spună: domnilor, la acest lucru mă angajez! Iar dacă e așa, o spun foarte precis, totdeauna, când am preluat un rol public: decan, prorector, rector, ministru, la externe, la educație, totdeauna, am enunțat un program, l-am semnat, iar apoi am făcut un raport în care să se vadă ce a ieșit, iar în acest sens, cred că am adus un «plus» în viața politică, adică, o exigență sporită de a gândi în mod explicit, de a arăta pe ce drum te angajezi și de a arăta în fața celor care ți-au încredințat mandatul, ce ai făcut sau ce nu ai făcut!

“Întrebarea este: cum se poate ține sub control terorismul?”

– Rep. Ca un filosof în politică, aveți temeri în legătură cu ceea ce numim «islamizarea» Europei?
-Nu poate fi vorba de «islamizarea» Europei, pentru că Europa are o cultură puternică, iar, ca să spun mai simplu, Europa nu poate smulsă din europenitate! Dar, vor fi multe probleme grele, pentru că nu islamul în ansamblu contează aici, contează anumite curente! Un astfel de curent vizează o revenire la locurile unde au fost cândva muslimii, iar aceasta e problema grea! Pe urmă, efectivul de muslimi în Europa crește la ora actuală, aproape de 20 de milioane, pentru că acum vreo 3-4 ani, am avut o discuție cu primarul de Köln, care mi-a spus că nu vei câștiga alegerile într-un oraș mare, dacă nu ții seama de comunitatea muslimă! Iar la vot contează!
– Rep. Evident, pentru că Londra, Capitala Marii Britanii, confirmă cu prisosință acest lucru, acest adevăr, având un primar cu origini pakistaneze!
-Desigur, iar terorismul e un fenomen global! Pe lângă muslimi sunt și alții care «fac» terorism! Întrebarea este: cum se poate ține sub control terorismul?
– Rep. Dați-ne soluția miraculoasă, domnule ministru!
-Se poate opri numai dacă marile puteri: Statele Unite, China, Rusia, cad de acord cu Uniunea Europeană și cooperează! Altfel, nu se poate opri! Pentru că el atacă într-un loc și apoi în altul, iar dacă nu există cooperare, nu poate fi oprit! Mai trebuie ca bisericile să poarte o discuție clară cu islamul! Iată, ei construiesc moschei în Europa, dar, nu se pot construi biserici în țările islamice! E clar, e nevoie de «simetrie», de aranjamente și de înțelegeri clare la anumite niveluri, chiar foarte înalte! Islamul nu are o conducere unitară, el este mai difuz, chiar divizat în diferite entități religioase, unele se dovedesc intolerante între ele!
– Rep. Ca un om reflexiv și ca un spirit pragmatic, aș dori să știu, cum caracterizați societatea românească din această perioadă? O societate frisonată de ceeea ce se întâmplă sau ceea ce se poate întâmpla sub forma unor amenințări de tot felul? În asemenea condiții, mai avem stabilitate în domeniile de bază sau vorbim de o continuă instabilitate?
-Aș spune simplu, nu sunt pericole atât de mari, acolo unde se tot arată cu degetul! Pericolele pentru societatea românească sunt și astăzi datorate dezorganizării, sau, ca să fim politicoși, insuficientei organizări! Mai mult, sunt pericole datorate gravei confuzii de valori din societatea românească. Fiindcă societatea românească cunoaște o gravă criză de valori, în primul rând de valori umane!

“Problema este de a selecta valori, nu de a discuta oamenii”

– Rep. Este o degradare cu conotații axiologice, prin urmare!
-Este o degradare a mecanismelor de selecție a reprezentanților! Să vă dau ca indicator un factor evident. Locurile care trebuie să se ocupe prin concurs în diferite domenii! Sunt nenumărate semnale, când sunt aduse anumite persoane în funcții, pe căi oculte, până la urmă, iar o astfel de societate nu poate da rezultate. Ea ajunge la o confuzie a valorilor!
-Rep. Care poate fi asociată și cu nemulțumirea oamenilor!
-De aceea, populația e nemulțumită de ceea ce vede în jur, oameni în funcții, care nu au soluții, decidenți care nu pot să decidă, iar societatea românească plătește un tribut greu acestei situații! Vedem că se recrutează, se desemnează, se selectează, dar, nu se fac concursuri! Totul este fetișizat! Dar, concursul este mecanismul de drenare în societate, de a aduce în funcții oamenii care au idei. Vedem, spre exemplu, în literatură, la scriitori, nu se discută valoarea operei, dar, se discută cărei generații îi aparține autorul! În literatură a apărut ideea unei generații atipice, dar, din nefericire, să spunem, cu toată rușinea sau tristețea, sau amândouă, doar în România a apărut o astfel de ficțiune.
-Rep. Pentru a selecta valorile, trebuiesc și criterii bine definite!
-Așa cum se întâmplă în toate țările civilizate! Problema este să se selecteze valorile. Selecția poate fi discutată, dar problema este de a selecta valori, nu de a discuta oamenii, cărei generații îi aparțin sau ce culoare a părului au ori ce număr poartă la pantofi!
– Rep. Ce întrezăriți în privința direcției spre care se îndreaptă educația din țara noastră?
-La ora actuală, educația din România pierde din «viteză», pierde din competitivitate și merge spre o criză gravă care se repercutează și afectează capacitatea acestei țări de a concura, ceea ce nu e deloc bine! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

ECO JURNAL