-Rep. Domnule doctor, ați fost răcit și dumneavoastră în ultima vreme, pentru că așa mi se pare, dacă nu mă înșel?
-Nu vă înșelați, pentru că de o săptămână mă urmărește…
-Rep. Să nu-mi spuneți că și medicul are nevoie de o rețetă pentru vindecare!
-Medicul este și el un om cu slăbiciuni, care se îmbolnăvește și are nevoie, nu doar de o rețetă, poate de mai multe rețete, ca orice pacient!
“Regimul de viață înseamnă activitatea omului, truda lui de zi cu zi”
-Rep. Sunteți trăitor și medic de mare valoare, într-o lume care de la o zi la alta, parcă e tot mai «bolnavă», și pun cuvântul în ghilimele, pentru că termenul poate fi folosit la propriu și la figurat! Care este tratamentul pe care îl prescrieți pentru vindecarea oamenilor, unii dintre ei atât de bolnavi?
-Când spuneți “medic de mare valoare”, cred că e prea mult, în fine! Ca să răspund la întrebare, vă referiți la cei bolnavi fizic sau cei cu probleme psihice?
-Rep. Să zicem că mă gândesc la aceiași bolnavi la care vă gândiți și dumneavoastră!
-Domnule profesor, putem vorbi de un regim de viață normal, cum s-ar spune, pe care îl recomandă medicii, dar și preoții!
-Rep. Devine interesantă abordarea!
-Da, pentru că există un mod de viață, încă de pe vremea când oamenii aveau în mentalul lor ideea sacrului, teama de Dumnezeu! Modul de viață sau regimul de viață înseamnă activitatea omului, truda lui de zi cu zi! Dacă vine acum la mine un cetățean de 50-60 de ani, cu hipertensiune sau cu colesterol mărit, cu o situație deja constituită, eu nu mai pot face mare lucru, pot doar să împiedic agravarea sau să încetinesc evoluția bolii, pe când religia, credința oamenilor căuta să rezolve problemele de la leagăn, când copiii, luând exemplul părinților, țineau postul, și un fel de regim alimentar care ajută organismul, o zi de «încărcare», când mănânci de toate, după care urmează o zi de «descărcare» sau de post, cum s-ar spune, plus posturile marilor sărbători, pentru că tot ne vom pregăti în curând de Postul Paștilor.
“Mă minunez, cum poate fi manipulat, manevrat acest popor”
-Rep. Domnule doctor, apreciez elocința dumneavoastră, dar, de la un om de subtilitate, aș dori să știu, cum explicați «boala socială» de azi din România, aceste manifestații de stradă, contestări, revendicări, pentru că iată, se întâmplă atâtea lucruri care se schimbă de la o zi la alta!
-Domnule profesor, politică nu mai fac, m-am săturat de politică, nu mai am în cine să mai cred, pe cine să mă mai bazez dintre politicienii de azi, iar ceea ce se vede pe la televizor, cred că e ceva de râsul lumii!
-Rep. Aveți timp și răbdare să vă mai uitați și la televizor?
-Da, îmi fac timp să mă uit, ca să văd ce prostii se mai spun, dar, mai ales, cine sunt oamenii care le spun!
-Rep. Se spun aceleași minciuni ca la vânătoare?
-Mai ceva, dar eu mă uit mai mult din curiozitate, să știți! Mă minunez, cum poate fi manipulat, manevrat acest popor! Câte minciuni i se mai servesc pe un ton care se vrea serios, ademenitor, tocmai de niște oameni care au experiență de viață, unii chiar se pretind mari știutori și mari savanți în ale politicii! Fiecare post de televiziune prezintă același eveniment, dar cu totul altfel interpretat și justificat. Ce să mai crezi? Pe cine să mai crezi? Unii au catalogat și încă mai apreciază manifestațiile împotriva ordonanței de urgență ca fiind «lovitură de stat» sau «mineriadă», pentru că prezența președintelui Klaus Iohannis în rândul manifestanților mi se pare un lucru grav, inadmisibil!
-Rep. Aș dori să aflu opinia medicului Cornel Munteanu, ca un intelectual de substanță, dincolo de părerile unor comentatori de televiziune!
-Domnule profesor, sunt multe de spus și mi-e teamă să nu greșesc!
-Rep. Vă rog să le spuneți, domnule doctor, pentru că orice veți spune, tot veți greși!
-E o observație bună de «prins» într-o epigramă reușită! Domnule, sunt decepționat de faptul că de 27 de ani, nu s-a făcut mare lucru în țara asta! S-a dat oamenilor un salariu, cât de cât, pentru bunurile strict necesare, dar, nu s-a făcut mai nimic pentru infrastructura acestei țări! E ca în povestea în care săracului, flămândului i se dă peștele prins de alții, dar, cred că trebuie ca omului să i se dea undița ca să învețe să prindă peștele, să-i dea omului un loc de muncă și să-l pună la treabă, pentru că dacă omul are satisfăcută numai nevoia de a mânca și a bea, nu vom progresa niciodată! Dacă nu cresc o pasăre, un animal sau nu realizez o construcție importantă, nu voi putea să progresez, nu credeți?
-Rep. Încerc să vă cred, domnule doctor!
-Nu numai acest lucru trebuie să se cuprindă în promisiunile electorale, salarii mai mari, pensii mai mari, pentru că iată, unii au promis și au câștigat alegerile, iar alții contestă și se naște îndoiala, neîncrederea. Trebuie să se realizeze altceva, un program care să poată fi realizat și care să relanseze dezvoltarea țării, acesta este «miezul» problemei! Ceea ce va face actuala guvernare, vom vedea!
“Trăim într-o lume în care totul se comercializează, din păcate”
-Rep. Vedeți, domnule doctor, și spuneați că nu mai faceți politică! Aceasta e politica celor care spun că nu mai fac politică?
-Să sperăm că va fi mai bine, dar, eu mi-am pierdut optimismul, mi-am pierdut încrederea în acești politicieni!
-Rep. Cândva, îmi vorbeați despre aptitudinile sportive, spuneați că ați tras și cu arma de tir, cu alte cuvinte, v-a plăcut să ochiți mereu ținta!
-Am concurat la tir și am avut un loc nouă pe țară, fără antrenament, fără nimic! M-am dus direct, am tras cu arma, iar când credeam că nu nimeresc nici un taler, l-am bătut pe campionul județului și pe încă unul! La câteva zile, am fost la campionatul județean și i-am bătut din nou, cam de cinci ori, an după an!
-Rep. Ca să nu ratăm «ținta», aș dori să vă întreb, ce părere aveți despre acele situații în care unii oameni sunt neglijați la ușa spitalului, cum se spune, oameni care «mor cu zile» datorită nepăsării! Care este cauza, domnule doctor, pentru că se vorbește despre faptul că se întâmplă cu persoanele care nu dau mită, care nu oferă «atenții» la plic? Este adevărat ceea ce se spune? Există această «boală a mitei» într-o societate care se vrea civilizată?
-Sunt înclinat să cred că, da! Există această «boală» periculoasă!
-Rep. Vă felicit pentru sinceritate și cei care vor citi acest lucru, vor ști să aprecieze spusele unui om care se respectă pe sine!
-Dacă ai dragoste pentru medicină, trebuie să ai dragoste pentru om! Dintotdeauna, am considerat că omul care face medicină, trebuie să fie un om educat! Educat în familie, educat în școală, dar, educat și în plan religios! Trebuie să faci medicina, nu neapărat doar pentru buzunarul tău! Trăim într-o lume în care totul se comercializează, din păcate!
-Rep. Dar, nu cred că se poate face comerț cu viața oamenilor, domnule doctor!
-Lipsa de interes pentru om, pentru viața lui, mi se pare gravă! E o lipsă de sensibilitate specifică vremurilor pe care le trăim!
-Rep. Sunt atâția oameni săraci, ființe nevoiașe care nu au de unde să dea bani, domnule doctor!
-Esența profesiei de medic este îngrijirea omului în suferință, asta este! Mulți dintre noi, am început să devenim mai puțin sensibili, mai puțin sentimentali! Mulțumirea unui medic trebuie să fie posibilitatea de a fi în sprijinul omului bolnav, aflat în suferință, nu banul trebuie să fie scopul pe care îl urmărește!
-Rep. Vorbiți ca la carte, dar, mă tem că realitatea e alta!
-Mă simt nevoit să repet, cred că totul ține de educație! Când cetățeanul vede că avem semidocți sau semianalfabeți care devin milionari peste noapte, indivizi care își închipuie că pot săvârși orice faptă, fără să fie pedepsiți, atunci omul își pierde încrederea!
“Deși sufletu-mi tânjește,/ Nu-mi mai pică nici o damă…”
-Rep. Domnule doctor, Cornel Munteanu, am venit la dumneavoastră pentru o stare de răceală pe care, așa cum îmi spuneați la început, nici medicul nu o poate evita! În rețeta «miraculoasă» pe care mi-o prescrieți, aș dori și o «tabletă» sub formă de epigramă, care, sigur, are darul să mă…lecuiască!
-De acord, iar din volumul «Piruete», apărut în 2016, am să vă spun câteva epigrame, așa cum le pot reproduce din memorie!
-Rep. Sper să nu vă înșele…memoria, chiar dacă e de genul feminin!
-Și eu sper, deși la o vârstă…se întâmplă! Dar, să-i dăm drumul! Iată una: Deși sufletu-mi tânjește,/ Nu-mi mai pică nici o damă,/ Că ea nu se mulțumește/ S-o bag doar în epigramă! Alta: Soață bună, câțiva ani,/ De o vreme-i și amantă,/ A găsit unul cu bani/ Și a …lunecat pe «pantă»! Iată, încă una, pentru că-i spune…chiar «minciuna»: Nouă luni ne-a spus întruna/ Că-i cinstită și cuminte,/ Până se ivi «minciuna»/ Drept cu capul înainte!
-Rep. Ceva pentru încheiere, dar fără…minciună, domnule doctor, Cornel Munteanu!
-De acord, pentru că pensionarea nu e chiar o minciună! Deci: Ce-am pierdut, ce-am câștigat,/ Acum că m-am pensionat?/ …Scriu mai multe epigrame/ Și-am uitat drumul la dame!
-Rep. Vă mulțumesc, domnule doctor, și vă promit că voi prezenta acest volum de epigrame în Ziarul nostru de suflet, «Gorjeanul», cât de curând!
Profesor, Vasile GOGONEA
