În organizarea Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova și a primăriei din localitate, în zilele de 26-27 septembrie 2016, la Tg-Cărbunești(Gorj) s-a desfășurat Simpozionul național: «Sfântul Antim Ivireanul – ctitor de cultură și spiritualitate românească», un eveniment de înaltă ținută academică, organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei și împlinit prin strădania neobosită a Preacucernicului Părinte, lector univ. dr Ioan Sorin Bora, cu sprijinul comunității locale.
Personalitatea celui mai mare tipograf din cultura medievală românească
În cele două zile, în sala de consiliu a Primăriei Orașului Tg. Cărbunești au conferențiat cadre didactice de la facultăți de teologie din Craiova și din țară, o serie de profesori și cercetători, inclusiv de la 
Universitatea «Constantin Brâncuși» din Tg.-Jiu, care au evocat personalitatea celui mai mare tipograf din cultura medievală românească, având un rol important în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbele bisericești, în ciuda faptului că limba română nu era limba sa nativă. În cadrul dezbaterilor care s-au ținut după fiecare dintre cele șase sesiuni ale simpozionului, participanții au relevat faptul că fiind și un dascăl neîntrecut al pocăinței, un ierarh înțelept și bun liturghisitor, o personalitate a cărții și un spirit al artelor, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (aprox. 1640/1650 – 1716) a reușit să creeze o limbă liturgică românească extrem de coerentă, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și care este folosită până astăzi în practicile de cult din bisericile noastre ortodoxe. Atât în prima, cât și în cea de-a doua zi, lucrările simpozionului au fost deschise printr-o slujbă de Te Deum săvârşită de către părinţii profesori de la Facultatea de Teologie din Craiova în Biserica «Sfântul Antim Ivireanul» din vecinătatea primăriei orașului, la care au luat parte și credincioși din parohie.
Având ca deziderate: luminarea poporului, instruirea și îndrumarea preoţilor, propovăduirea dreptei-credinţe în toate limbile pe care le știa
Referindu-ne la prima zi a lucrărilor simpozionului, putem aprecia marea varietate a temelor abordate în legătură cu viața și activitatea Sfântului Antim Ivireanul, teme circumscrise unei arii largi de probleme cum ar fi: «Tinerețea și formația intelectual-artistică a Sfântului Antim» (prof.univ.dr. Radu-Ștefan 
Vergatti), «Fundamentarea scripturistică și patristică a Didahiilor Sfântului Antim Ivireanul» (PS Nicodim), «Antim Ivireanul ca spirit critic» (conf.univ.dr. Gabriel Coșoveanu), «Sfântul Antim Ivireanul în opera lui Nichifor Crainic» (pr.conf.univ.dr. Picu Ocoleanu), «Patru documente de la Antim Ivireanul 1707-1716» (dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics), «Antim Ivireanul, influențe și confluențe în spațiul geocultural sud-est european» (prof.univ.dr. George Niculescu), «Sf. Antim Ivireanul și receptarea sa în istoriografia românească veche» (dr. Toma Rădulescu), «Idei apologetice în opera Sfântului Antim Ivireanul» (arhid.lect.univ.dr. Ioniță Apostolache), «Poezia românească în vremea Sfântului Antim Ivireanul» (prof.dr. Ion Mocioi), «Particularități în apariția lăcașurilor de cult din Oltenia-ierarhizarea spațiilor geografice cu încărcătură religioasă» (lect.univ.dr. Camelia Teodorescu, prof. drd. Iuliana Bora) și altele, în care a fost eviențiat faptul că marele prăznuit a fost cel care a lucrat peste 26 de ani în ogorul Bisericii, cu precădere în domeniul tipografiei, având ca deziderate: luminarea poporului, instruirea și îndrumarea preoţilor, propovăduirea dreptei-credinţe în toate limbile pe care le știa, dar ceea ce fascinează, de fapt, reprezintă nu doar ceea ce se vede și se poate deduce din puternica și roditoarea sa personalitate, dar și prin ceea ce nu se vede, prin tainele pe care numai Dumnezeu le știe despre el și care ne atrag sufletele într-o căutare însuflețită de o mirare sfântă, îndatoritoare și profund recunoscătoare. De aceea, putem spune că aflați la trei secole distanță de la plecare sa la cele veșnice, nu putem vedea decât parțial acea lumină descoperită sub vălul smereniei sfântului de pronia Lui Dumnezeu, deoarece o mare parte din viața și opera Sfântului Antim, cel care a devenit în 1708 Mitropolitul Țării Românești, rămâne încă, cel puțin în prima jumătate a ei, o taină greu de deslușit pentru cei mai mulți dintre noi. Am reținut pentru cititori, chiar din prima zi de dezbateri, o serie de referiri privitoare la «agonisirea spirituală» a sfinților, faptul că sfinții au fost la vremea lor și oameni de aleasă cultură, iar în esență, ei sunt chiar simbolul relației Lui Dumnezeu cu multitudinea creațiilor Sale, că domeniul culturii e mai presus de toate un spațiu al disputelor spirituale. S-a reiterat, cu acest prilej, că Sf. Antim Ivireanul a fost și un veritabil reformator bisericesc și cultural pentru că a văzut dincolo de «surogatul euharistic» circumscris luminilor și umbrelor sufletului omenesc, de aceea, personalitatea sa trebuie apreciată şi evaluată într-un context mai larg. Deşi predicile sau «Didahiile» sale s-a încercat să fie studiate în ultimul timp, mai mult din punctul de vedere al valorii lor istorico-literare şi al influenţei asupra dezvoltării ulterioare a limbii române, merită să fie apreciate, mai ales din punctul de vedere al 
conţinutului, valoarea lor dogmatică şi omiletică fiind fundamentată pe Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, aceasta detaliindu-se în pericopele evanghelice ale duminicilor şi sărbătorilor mai importante, pe Sfânta Tradiţie şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii din Răsărit.
Devenit un bun român a fost și bun chivernisitor al bunurilor bisericești
În cea de-a doua zi a lucrărilor simpozionului au fost abordate în continuare o serie de teme, dintre care amintim: «Tipografia Râmnicului, de la Sfântul Antim Ivireanul la Damaschin Dascălul» (pr.lect.univ.dr. Sergiu-Grigore Popescu), «Sfinții Părinți în Didahiile Sfântului Ierarh Antim Ivireanul» (pr.conf.univ.dr. Constantin Băjău), «Antim Ivireanul și procesul de românizare a slujbelor și a cărților bisericești» (pr.conf.univ.dr. Marin Cojoc), «Sfântul Antim Ivireanul și epoca marilor doctrine pedagogice» (pr.conf.univ.dr. Adrian Ivan), «Sfântul Antim Ivireanul și logosul desăvârșirii morale în viața comunității» (prof.drd. Vasile Gogonea), «Situația cercetării biblice în vremea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul» (pr.lect.univ.dr. Ioan-Sorin Bora), «Circulația polieleului în Țările Române în secolul al XIX-lea» (arhid.prof.drd. Nicușor-Daniel Lăzărică) și altele, în care vorbitorii au căutat să demonstreze că prin viaţa sa înalt duhovnicească oglindită şi în activitatea tipografică și culturală de cleric și predicator, georgianul naturalizat și devenit un bun român a fost și bun chivernisitor al bunurilor bisericești în perioadele sale de stareț al mănăstirii Snagov (1694 – 1701), episcop la Râmnic (1705 – 1708) și Mitropolit al Țării Românești (1708 – 1716), în această din urmă demnitate înalt- arhierească dovedindu-se un săvârşitor şi iconom al Tainelor dumnezeieşti şi al podoabelor Bisericii, 
pentru care dau mărturie, atât cei care i-au păstrat amintirea vie chiar și după moartea sa, dar şi icoanele, sculpturile în lemn şi în piatră, bisericile şi mănăstirile construite sau restaurate în eparhiile Râmnicului și Bucureștilor.
Predicatorul exemplar care a izbutit să transmită învăţăturile de credinţă creştină într-un stil unic
Cei care au conferențiat în cea de-a doua zi a simpozionului au arătat că traducerile cărţilor bisericeşti de cult şi de cultură din limba greacă şi tipărirea lor în limba română au reprezentat o altă lucrare prin care Sfântul Antim Ivireanul a îmbogăţit viaţa Bisericii Ortodoxe Române, deoarece se folosesc și azi aceleaşi formule şi expresii liturgice precum le-a lăsat el, iar dintre cărțile tipărite de el şi puse la îndemâna credincioşilor au fost amintite: «Antologhionul» (1697), «Liturghierul greco-arab» (1701), prima carte imprimată cu caractere arabe, «Ceaslovul greco-arab» (1702), «Noul Testament» (1703), «Psaltirea» (1694, 1710), «Evholohion» (1706), «Octoihul» (1712), «Liturghierul» (1713), «Catavasierul» (1715), «Ceaslovul» (1715). Deşi avem şi alte traduceri în limba română ale «Liturghierului», de exemplu cea a 
Mitropolitului Dosoftei al Moldovei, din 1679, în limbajul liturgic românesc s-au păstrat termenii şi formulele liturgice folosite de Sfântul Antim în «Liturghierul» din 1713, pentru că rugăciunile «Împărate ceresc», «Tatăl Nostru», «Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul… » şi «Crezul», ca şi alte rânduieli din «Liturghier» şi din «Molitfelnic» păstrează formularea Înaltului Ierarh. Acesta este motivul pentru care în finalul simpozionului, Preacucernicul Părinte, pr.lect.univ.dr. Ioan-Sorin Bora, cel care s-a dăruit cu pasiune pentru proiectarea și desfășurarea manifestării, să spună că a fost un simpozion reușit, cu multe comunicări importante care ne determină să nu trecem cu vederea valorile noastre românești. Așadar, putem concluziona că toți cei care au prezentat comunicări au apreciat că avem înaintea ochilor minții o adevărată «Lecție de Viață» prin care Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a rămas în Biserica Ortodoxă Română ca fiind predicatorul exemplar care a izbutit să transmită învăţăturile de credinţă într-un stil unic, îmbinând sensibilitatea duhovnicească şi experierea adevărurilor creştine cu erudiţia și iscusinţa interpretării, cu persuasiunea artei oratorice.
Profesor, Vasile GOGONEA
