Am început să public în ziarul „Gazeta Gorjului” la vârsta de 18 ani. Au trecut 42 de ani. Incredibil! Din 1983, vara, am muncit la „Gazeta Gorjului” şi apoi la „Gorjeanul” sub cinci directori: Xenofon Iacob, Nicolae Brânzan, Constantin Băleanu, Victor Buneci, Bebe Ionică Viorel, fie din funcţia de corector, fie ca redactor iar azi din postura de consilier editorial şi acţionar… minoritar.
Ziarul local cu cea mai lungă tradiţie din România, „Gorjanul” de altădată e „Gorjeanul” de azi. Are vechime, istorie, prestigiu incontestabil, un tezaur propriu de valori nepieritoare. Pe baza colecţiilor sale fie din perioada interbelică, fie din cea… „comunistă”, s-au redactat lucrări de licenţă, dizertaţii de masterat ori teze de doctorat. După 1990, cotidianul de inimă al gorjenilor s-a vădit a fi aceeași tribună excepţională de promovare a informaţiei proaspete din toate domeniile, şi de formare a unui mediu cultural-literar-artistic ori social-economic-politic, deopotrivă subiectiv şi obiectiv, aristocratic şi democratic.
Ziarul „Gorjeanul” are marele merit de-a nu se fi lăsat furat de derizoriu, vulgaritate, senzaţionalul ieftin, de-a nu fi încurajat impostura, demagogia, afacerile oculte, de-a fi practicat un limbaj accesibil, dar şi un altul înalt-performant, chiar, uneori, specializat, asumându-şi oportun şi modelator şi misiunea de a sancţiona devierile, de-a semnala „alunecările morale”, de-a critica aspru deraierea de la paradigma triadei Bine-Adevăr-Frumos.
Rubricile de religie, sport, anchetă, interviu, au creditat cotidianul „Gorjeanul” de-a lungul unui secol de existenţă ca fiind o „emblemă” a judeţului, o firmă a spiritualităţii gorjene. Timp de peste 50 de ani, scriitorii Şcolii de Literatură de la Târgu-Jiu (ai Cenaclului Columna adică – n.m.I.P.B.) şi-au publicat creaţiile, studiile, eseurile, cercetările, articolele ştiinţifice, comunicările etc., și tot în această mirabilă oglindă a unor realităţi din epoci diferite, au fost reflectate cu fidelitate şi accente polikratice, cu orgoliu motivat şi elan, insurgent-reformator, de nenumărate ori salvgardând de la uitare, evenimente memorabile.
Pleiadele de condeieri care i-au asigurat continuitatea s-au perindat sacrificial. Mulţi dintre ei au fost luptători în tranşeele revendicărilor imperative, fie ei intelectuali ori muncitori, dascăli ori poeţi, doctori în ştiinţe ori simpli ţărani. S-au înzidit, manolic, în edificiul acestei Citadele a Presei Româneşti Locale, numită „Gorjeanul”. Au fost cavaleri ai unei Mese Rotunde, printre aceştia putându-i depista retrospectiv, acum, la ceas de bilanţ, pe Tudor Arghezi, Sabin Velican, Marin Sorescu, Petre Brâncuşi, George Uscătescu, Iosif Keber, Cornel Cârstoiu, Dumitru Bunoiu, Nicolae Diaconu, Artur Bădiţa, Ion Cănăvoiu, Titu Rădoi ş.a., galeria acestor autentici eroi ai scrisului gorjean fiind bogată şi pilduitoare. Fie-le eternă amintirea şi pururi roditoare truda vizionară/ înaintemergătoare.
Ion Popescu-Brădiceni consilier editorial
