În Scriitopia, cel care locuieşte rezistă… rezistă… până când simte nevoia stringentă a evadării… Scriitopia e o regiune de o densitate ideatică sufocantă. Dincolo de orizontul ei însă îţi poţi contopi nostos-urile cu… infinita necuprindere a Totului.
Am acceptat prin urmare invitaţia lui Ion Cepoi, a lui Teodor Dădălău şi a lui Dan Adrian Popescu de a mă deplasa dimpreună cu un grup mai numeros la Bucureşti, la Palatul Parlamentului. A avut loc, la Sala de Expoziţii „Constantin Brâncuşi” a Camerei Deputaţilor un vernisaj de amploare balcanică. România e o ţară eminamente balcanică, aşa cum de altfel au susţinut exegeţi de talia unor Mircea Muthu, Edgar Papu, Valentin Taşcu, ş.a.
Sub egida Guvernului României, a Consiliului Judeţean Gorj, a Centrului Judeţean al Creaţiei Gorj, s-a deschis pentru perioada 1-28 februarie expoziţia selectivă şi deci cu atât mai valoroasă „100 de artişti pentru România”, dedicată Centenarului Marii Uniri (1918-2018). Printre aceştia, i-am recunoscut pe artiştii plastici veniţi din Serbia, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, Ucraina. De altfel au rostit cuvântări elogioase ambasadorul Serbiei la Bucureşti Branko Brankovici (în limba engleză, translat în româneşte de Dan Adrian Popescu – n.m.) şi ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea. Cei doi oficiali au vorbit despre vechile legături dintre România şi ţările lor, cel din Moldova de dincolo de Prut reamintind că ne leagă, de veacuri întregi, comunitatea de neam, de limbă, de tradiţie istorică, de unitate în cadrul României Mari, de mentalităţi, de religie, de literatură şi artă ş.c.l.
Salutară, fiindu-le prezenţa, i-au urmat la microfon – moderatorul galei fiind acelaşi, sigur pe sine, Ion Cepoi – şi un trimis la Ministerul Culturii, secretarul de stat Paul Claudiu Cotârleţ, cronicarul plastic Alice Dinculescu, Gheorghe Nichifor, Ivan Kanchev ş.a.
Asemenea evenimente culturale pledează pentru „o şcoală a păcii” (Simion Mehedinţi), pentru „o şcoală a frumuseţii” (Geo Dumitrescu), pentru transcenderea cotidianului „buimac”, „profanat” de tot soiul de mizerii politico-sociale şi de tot soiul de ostracizări economico-financiare, de către regimul estetic, supraordonator, deschizător de „vremuri noi” (G. Bacovia).
Alături de sala dedicată Gorjului, am vizitat şi o expoziţie a „Institutului Confucius” din cadrul Universităţii Bucureştene, intitulată, semnificativ, „Noul drum al mătăsii” (o idee promovată, în epoca sa, de reală democraţie şi europenism, de preşedintele Emil Constantinescu).
Sala destinată nouă era plină ochi (am numărat cel puţin vreo două sute de participanţi). Ansamblul „Doina Gorjului” a oferit momente coregrafice şi muzicale gustate de către publicul aflat de faţă. I-am recunoscut pe Cosmin Popescu, Gheorghe Porumbel, Ion Filipoiu, Sorana Georgescu-Gorjan, Bogdan Dragoş, Nicolae Dragoş, Alexandru Păsărin, Adrian Tudor, Petru Birău, Daniela Gapşea, Oana Paloş, Alexandru Băluţă, Gigel Jianu, Daria Haidău, Ninel Muja. Curatorul Teodor Dădălău ne-a dat informaţia că pe simeze erau 130 de lucrări (pictură, sculptură, grafică), a căror unitate în diversitate o remarcasem deja la Târgu-Jiu şi afirm acum, cu prilejul acestui articol, că orientarea iniţiatorilor s-a vădit corectă, stilurile interferându-se de-o manieră uşor sesizabilă de către „contemplatorul” abilitat (adică oarecum şcolit ostensiotic şi transhimeneutic – n.m.).
În ceea ce mă priveşte, împreună cu George Drăghescu şi Vasile Ponea, am ieşit în capitală, până la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde ne-am „pozat” în faţa statuii lui I.L. Caragiale şi a grupului statuar cu actori, opere ale lui Ioan Bolborea, realizate şi amplasate în 2010.
Ne-am aventurat şi pe la două localuri celebre „Carul cu bere” şi „Hanu’ lui Manuc”, unde, fireşte, aspectul de interbelic revolut ne-a frapat, ne-a fascinat. La „Carul cu bere” nişte „lăutari” – evoluaţi în veritabili solişti instrumentalişti – captivaseră cele şapte simţuri ale asistenţei consumându-şi, relaxată, porţiile comandate la nişte preţuri „piperate” rău (o ciorbă de burtă costând 20 lei – n.m. şi o amărâtă de bere (10 lei – n.m.).
De la un chioşc am cumpărat, toţi trei, câte o „Românie literară”, iar eu, separat, o „Flacără”, a cărei „pagină trei” cuprindea o cronică a lui Adrian Dinu Rachieru „Profil Ion Horea”, scrisă cu ocazia apariţiei „monografiei” mele dedicată lui Ion Horea şi lansată la cea de-a XXI-a ediţie a „Serilor la Brădiceni” pe 8 septembrie 2017, chiar în Poiana lui Ionaion de la Brădiceni.
Volumul „100 de artişti pentru România 1918-2018 / Sărbătorim împreună” a apărut la Editura C.J.C.P.C.T. Gorj, aparţinând instituţiei semicentenare, în parteneriat cu Academica de Muzică şi Arte Plastice Chişinău, Muzeul de Artă Gabrovo, Galeria de artă Plevna, Primăria Municipiului Motru, Obştea Peştişani.
Ion Cepoi ne asigură că avem de a face cu „o expoziţie pentru o sută de ani” şi că „50 de mesaje” vin din Transilvania – Moldova – Dobrogea – Muntenia – Oltenia şi 50 din ţările deja identificate în debutul relatării.
Prefaţa „Culorile unei iubiri – Gorjul” e semnată de criticul de artă Alice Dinculescu care ne încredinţează că expoziţia e de o „mare anvergură organizatorică” şi că cei 100 de autori „aparţin unor generaţii extrem de diferite graţie ambianţei socio-culturale în care s-au născut, caracterului studiilor şi formării profesionale, credinţelor despre sine şi viaţă. Talentul şi asumarea tehnicilor specifice genului transmit semnele inconfundabile ce creionează personalitatea fiecărui artist. Aventura controlată a discursului plastic se revendică lumii obiectuale precum şi realităţii spirituale astfel încât imaginea de ansamblu se compune dintr-un mozaic al elementelor figurative mai mult sau mai puţin simbolice din construcţii intelectuale sau accentuat decorative, structuri conceptuale ce invită la meditaţii labirintice, toată această exuberanţă a prezenţei născând un dialog vizual de forţă. El se accentuează graţie abordărilor diferenţiate ale exprimării – pictură, grafică, sculptură (ceramică, lemn, piatră, bronz, tehnice combinate. ş.a.), tapiserie. Toate anunţă starea creaţiei contemporane în arealul geografic căruia îi aparţinem, continuităţii stilistice sau căutării febrile către alte „orizonturi” ale artelor, câte or mai fi fiind…”
Curatorul însuşi, Teodor Dădălău, ne mărturiseşte că acest eveniment expoziţional „a însemnat… o călătorie reală şi simultan imaginară” fastă, „donatoare” de bucurie, iubire, visare etc.
Printre cei 50 de români eu, personal, mi-am recunoscut foştii studenţi, pe numele lor: Alexandru Ilie, Birău Petru Ilie, Brandt Georgiana, Cioplea Cristina, Frătiţa Mariana, Hutium Florin, Landt Armand, Strâmtu Ştefan Bogdan, ai Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Despre „Catagrafia Gorjului” (1918-2018), mă voi pronunţa într-o viitoare cronică de carte. Deocamdată vă pot pune la curent, stimaţi cititori, că, printre personalităţile prinse în cele 227 de pagini, de la U. „C.B.” Târgu-Jiu, apar cu câteva o fotografie şi un succint portret profesorii universitari: Moise Bojincă, Vasile Fuiorea, Gheorghe Gorun, Adrian Gorun, Nicolae Mischie, Ion Mocioi, Ion Popescu-Brădiceni, Lazăr Popescu, Elena Roată, Valentin Taşcu, Gheorghe Zamfir. În mod sigur, graţie muncii lor trudnice, contribuţiilor remarcabile pe tărâmul pedagogiei şi pe cel al cercetării ştiinţifice de un pronunţat aspect creativ/original şi de o evidentă recunoaştere naţională-internaţională.
Dar, asupra acestei „radicale” Catagrafii, care a ales pe cei mai reprezentativi fii ai Gorjului pe perioada a o sută de ani (1918-2018), rămâne cum am promis deja mai sus.
Ion Popescu-Brădiceni
