Cultura

Eveniment editorial – Din dragoste pentru animale, o carte de inimă a dr. Despina Tudor

 | 26 noiembrie 2012, 18:26 | 0 comentarii | 

Autoarea este gorjeancă şi a fost sora regretatei interprete de muzică populară Justina Băluţeanu, ca fiice ale preotului Ion D. Băluţanu. Nu e la prima carte, iar şirul lor nu-l mai pomenim. Ca doctor veterinar, Despina Tudor s-a îndrăgostit de animale şi animăluţe şi graţie profesiei.

Semnatura eletronica CertDigital

Cu stagiu în agricultură, în învăţământul universitar agronomic, apoi redactor şi redactor şef al defunctei edituri bucureştene CERES, specializată în carte agricolă. Prestigioasa editură „Vergiliu” îşi prezintă noua apariţie astfel: „Cartea este un omagiu adus prietenilor noştri necuvântători, amintindu-ne că trebuie să căutăm să îi înţelegem, să îi iubim şi, în primul rând, să îi respectăm ca pe nişte fiinţe foarte apropiate, adică să fim… mai umani”. Ele, animalele adică, sunt prezentate cu multă înţelegere şi cu talent de povestitor. Toate au un ceva aparte şi dacă regăsim titluri precum: Mielul, Leu, Şoricelul, Broasca, acestea sunt rarităţi. Majoritatea sunt titluri cu cheie şi apelative umane, nu doar umanizate, de genul: Fudulica, Florica, Platon, Piranda, Fruntaş şi Rebelul, ca să pomenesc doar câteva dintre ele. Până şi povestirea „O vânătoare” se bazează pe fapte reale şi e deosebit de caldă. Ei bine, dacă eu auzisem de la un fost şef de puşcărie comunistă din Bărăgan că ministrul de Interne al liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej, căpcăunul şi criminalul Alexandru Drăghici, mergea la vila de protocol din curtea puşcăriei, spre a se odihni cu nevasta proprie şi personală. Iar în clipele sale de nebunie ieşea cu puşca de vânătoare şi trăgea în deţinuţi. Ei bine, povestea se bazează pe cele relatate de distinsul meu coleg dr. Nicolae Dobrovie”. Care primise misiunea să-i însoţească pe vânători, în frunte cu primul ministru de atunci, de prin 1967, Ion Gheorghe Maurer. Şi el, tot cu soţia. Ceea ce-l impresionase plăcut pe Nicolae Dobrovie era faptul că înaltul personaj, la propriu şi la figurat, nu trăgea în toate animalele. Pentru el vânătoarea era un prilej de relaxare şi nu de a împuşca fără noimă bietele animale.
Ion Predoşanu
 

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL