Tot sub deja cunoscuta Şcoală de Literatură de la Târgu-Jiu – pe care eu însumi am inventat-o şi ca idee / concept – şi ca instituţie coagulată a forţelor cultural – locale la un alt palier ideologic şi critic –, grefând-o pe generoasele baze ale noii paradigme a transmodernismului, al cărei promotor şi teoretician am fost şi eu alături de alţi vajnici comilitoni precum Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Lucian Gruia, Eugen Evu, George Mirea, Ion Trancău, Horia Muntenuş, Marin I. Arcuş, Constantin E. Ungureanu, Aurel Ştefanachi, Cassian Maria Spiridon, maestrul şi mentorul fiindu-ne savantul şi filozoful Basarab Nicolescu însă, s-a înfiinţat, pe 12 decembrie 2016, la orele 18, Societatea Academică de Literatură, Filozofie şi Artă „Tudor Arghezi”. Membrii fondatori – primii zece la o primă strigare – sunt: Lazăr Popescu, Mihaela Sanda Marinescu, Ana-Daria Ionescu-Haidău, Ion Popescu-Brădiceni, Ion Elena, George Drăghescu, Ion Trancău, Mircea Tutunaru, Florin Hutium, Lucian Medar. Societatea Academică de Literatură, Filozofie şi Artă „Tudor Arghezi” funcţionează sub efigia / şi având girul Universităţii „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu şi acceptul de principiu al domnilor prof. univ. dr. Adrian Gorun, prof.univ.dr. George Niculescu, prof. univ. dr. Sorin Puric.
Sunt convins că pe parcurs se vor afilia şi alte personalităţi ale mediului academic gorjean şi ale celui intelectual şi performant ca expresie şi identitate auctorială. În esenţă fondarea unei asemenea mişcări îşi propune să resitueze axiologic şi gnoseologic fenomenul creator local ridicat la un nivel superior deopotrivă ca model generator de valori şi ca abordare poietică, ca artă şi desigur ca interpretare creatică; şi acum mă refer la genetica textuală actuală şi la potenţialul său epistemologic.
Iată deci în programul-statut se reia în dezbatere problema competenţei, a creativităţii, a calităţii, activităţii intelectuale, devenită numărul UNU la acest început de secol I din mileniul al III-lea al planetei. Obiectul interesului nostru rezidă – repet – în genetica operei intelectuale, care se defineşte ca disciplina care studiază geneza textelor majore ale literaturii şi filosofiei, cu posibile extensii în direcţia textelor culturii, ştiinţei şi a proiectelor non-textuale (inginereşti, comerciale, urbanistice, artistice etc.).
Printr-o voite-face de strategie fundamentală – şi anume prin emanciparea creativităţii de sub tutela istoriei literaturii / artelor şi chiar de sub efectul întârziat, prea întârziat, al psihologiei, îşi va avea în sfârşit rostul său fundamental refondarea ei din interior, cu mijloacele şi în spiritul care îi sunt realmente proprii. Nimic mai firesc deci decât crearea unei ştiinţe a creaţiei sur mesure.
Faptul de a iniţia astfel de studii pe un obiect flou – cum este cel literar-filosofic – (nu există forme de învăţământ, tratate, manuale care să ne înveţe cum se compune un roman, un poem, un eseu, un studiu, un articol, un discurs, o prelegere filosofică ş.a.m.d. – n.m., I.P.B.) – nouă, celor nouă membri fondatori, ni se pare poarta de intrare ideală în spaţiul creativităţii.
Aşa că cei nouă („calfe şi zidari, meşteri făurari / cu Manole zece / care mi-i întrece”) mateloţi s-au îmbarcat pe Arca Metanoia ca s-o ducă în viitor graţie propriilor resurse etic-estetice şi informativ-formative. Lazăr Popescu – complementar la transmodernism – „ne-a pus la dispoziţie” manifestul metamodernismului său – o cale tot hermeneutică şi tot o alternativă profitabilă..
Prof. Ion Popescu – Brădiceni, doctor în filologie
