Un artist a sculptat în lemn chipul Mântuitorului Hristos și chipurile celor 12 apostoli. Chipurile stau în picioare. Ele sunt în așa fel făcute, că dacă atingi și răstorni chipul Mântuitorului, imediat se răstoarnă singure și chipurile apostolilor. Dar dacă răstorni numai chipurile apostolilor, chipul lui Hristos rămâne în picioare.
Domnul Hristos este puterea noastră în această viață. Dacă ne lipsim de această putere, răsturnăm totul. Dacă-L scoatem pe Domnul Hristos și jertfa lui din univers vom rămâne numai cu neputința noastră. Dacă-L luăm pe Hristos din viața unui creștin îi luăm acestuia toată puterea. Dar să-i luăm totul și să-L lăsăm pe Iisus Hristos vom vedea cum creștinul adevărat n-a pierdut nimic.
Cum se explică această realitate? Hristos este omul unit cu Dumnezeu în mod desăvârșit, unire prin care a devenit calea noastră spre Dumnezeu. El este astfel, omul împlinit, Căruia I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ, Cel care ne cheamă, ne poruncește, ne ajută, ne susține și ne roagă să-I primim iubirea.
Minunea care redă în modul cel mai grăitor cele spuse până acum cu privire la puterea lui Hristos este ”Umblarea pe mare”, redată de Sf. Evanghelist Matei. ”Iar Iisus dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte ca să se roage singur… Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul le era împotrivă. Iar în a patra stajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat zicând că e nălucă și de frică au strigat. Dar el le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți. Eu sunt; nu vă temeți. Iar Petru, răspunzând a zis: Doamne dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru coborâdu-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie i s-au închinat zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte puterea noastră este Hristos, iar de această putere se împărtășește cel ce are credință lucrătoare, credință mântuitoare. Depinde însă ce fel de putere căutăm. Căci toți căutăm puterea, toți suntem însetați de putere și ne zbatem după cât mai multă putere. Așa încât, am putea spune că viața personală a oamenilor, viața popoarelor, a comunităților și chiar a animalelor este o continuă luptă pentru putere. Unii doresc să fie puternici împotriva bolilor și a morții, alții doresc puterea nemuririi. Unii se mulțumesc numai cu puterea de a supraviețui. Unii doresc puterea politică , socială, materială, financiară, alții o doresc pe cea spirituală. Unii doresc puterea în scop mântuitor, alții o doresc pentru a stăpâni pe ceilalți oameni și chiar lumea.
Paradoxul constă în faptul că în timp ce viața noastră este o continuă luptă pentru putere, omul este tot mai slab. Aceasta fiindcă prea puțini mai caută adevărata putere, puterea lui Hristos, puterea mântuitoare. Cineva a spus că ”cel mai puternic om este cel care se află în genunchi, la rugăciune ” și așa este fiindcă acesta este legat prin rugăciune și credință de Hristos.
Cel credincios are putere să iubească, să rabde batjocura, răutățile și nedreptățile, are putere să lupte împotriva patimilor, a ispitelor, este tare în săvârșirea binelui, în nădejde, găsește resurse interioare să depășească momentele grele din viață; omul care crede în Hristos luptă cu nădejde împotriva bolii, a morții, a diavolului, se abține de la vorbe necuviincioase și nu se lasă înrobit de moda zilei și de stăpânitorii acestui veac.
Deci manifestarea puterii lui Hristos în noi înseamnă luptă pentru bine și adevăr, iar de această putere ne împărtășim în Biserică, prin Sfintele Taine, prin rugăciune și post, apropiindu-ne astfel de Hristos și primindu-l în noi.
Vrem să fim puternici? Să-L primim pe Hristos! El este singura putere adevărată, singura putere care nu vatămă, nu înrobește, nu disprețuiește, nu umilește, nu subjugă, ci dimpotrivă, el este puterea care înnobilează, dăruiește, ridică, dă demnitate, libertate, izbăvire, singura putere dezinteresată, iubitoare și veșnică.
Preot Eleodor Stoichin
