La sfârşitul săptămânii trecute a plecat la cele veşnice acela care a fost profesorul de limba şi literatura română Ion-Nelă Blendea, din Peştişani. Mai cunoscut ca muzeograf al Casei muzeale „Constantin Brâncuşi” de la Hobiţa, comuna Peştişani, de la înfiinţarea ei şi până la ieşirea sa la pensie. Post care i s-a potrivit ca o mănuşă, fiind mare iubitor şi admirator al Titanului de la Hobiţa, dar şi un excelent orator dublat de un vorbitor fluent de limba franceză.
Este de prisos oare să amintim că acela care în august 2015 ar fi împlinit 80 de ani s-a dovedit ca om de cultură, aşa cum zicea, în predica ţinută la slujba de înmormântare de sâmbătă, 13 iunie 2015, Preotul Paroh Dumitru Florin Radu, de la Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din Peştişani, „Un suflet plin de înţelepciune şi de bunătate”?
A absolvit Liceul Tudor din Târgu Jiu şi apoi cu brio Facultatea de filologie – în fapt, de limba şi literatura română – a Universităţii Bucureşti, avându-l ca asistent universitar pe vecinul domniei sale, actualul academician Grigore Brâncuşi. Care, la acea vreme era asistentul profesorului universitar dr. Alexandru Graur, unul dintre cei mai valoroşi lingvişti români, de asemenea, academician la vremea sa.
Chiar dacă avea studiile unei facultăţi universitare de cinci ani, profesorul Ion Blendea n-a primit ore la catedra de limba şi literatura română a Liceului Teoretic Peştişani, viitorul Liceu Tehnologic „C. Brâncuşi”, ci ora de filozofie la secţia uman sau economie politică şi socialism ştiinţific şi la real şi la uman. Aşa a fost să fie! Orele erau ocupate de mai vechii Ion N. Blendea, zis Cocoriţă, viitor inspector de specialitate al judeţului Gorj sau de directorul liceului, prof. Gheorghe Peştişanu. Într-una din zilele anului 1967 – primul an în care la Bucureşti şi în ţară s-a vorbit cu voie de la stăpânire despre marele Constantin Brâncuşi, în capitală organizându-se primul Simpozion internaţional C. Brâncuşi -, directorul Gheorghe Peştişanu l-a chemat pe Nelă Blendea la biroul său de director. Şi i-a spus: „Măi Nelă, tu eşti singurul cu talent oratoric dintre toţi profesorii şi m-am gândit să ne reprezinţi la un Concurs pe ţară organizat de Televiziunea română „Cine ştie, câştigă” pe teme brâncuşiene, realizator fiind regretatul Ion Mustaţă.
Oferta nu se putea refuza, dar de aici au început dificultăţile. Cărţi cu şi despre C. Brâncuşi în România aproape că nu apăruseră, iar Nelă Blendea a început să scotocească printre amintirile localnicilor din Hobiţa, dar să şi caute oarecare scrieri. La concurs, dotat cu premii în bani şi obiecte – o sumă în leu de 5000 şi un aspirator -, profesorul Ion Blendea a ştiut tot, cu excepţia unei singure întrebări la care-a răspuns bine atletul Carol Corbu. De nervi, cum avea un creion în mână, profesorul Ion Blendea l-a rupt. Şi totuşi, a câştigat concursul şi 4.500 de lei, plus aspiratorul. Devenise o vedetă a Gorjului, care mai apoi l-a pus în fruntea Culturii. Cu apartament în Târgu-Jiu şi cu posibilitatea de a cunoaşte importanţi oameni de cultură şi artişti, în frunte cu celebra Maria Tănase, care i-a făcut şi un cadou: vâlnicul purtat de aceea pe care Costăin Brâncuşi o considera „Edith Piaf a României”.
Un nefericit fapt, legat de o semnătură pentru vânzarea unui nuc pe care nu l-a avut şi n-avea cum să-l înstrăineze, l-a îndepărtat din funcţie, dar şi din învăţământ. Şansa lui s-a numit înfiinţarea, la Hobiţa, comuna Peştişani, a Casei muzeale „C. Brâncuşi”, la crearea căreia a pus nu doar umărul, dar şi gândul şi fapta prof.dr. Ion Mocioi. Un alt împătimit de Brâncuşi, care-i ştia pasiunea lui Nelă Blendea pentru creatorul sculpturii moderne universale.
Aşa se face că de prin 1970, profesorul Ion Blendea s-a identificat cu muzeograful Casei muzeale “C. Brâncuşi” din Hobiţa. Care-i devenise a doua lui casă, unde-şi aştepta turiştii din ţară şi din străinătate, cărora le prezenta cu patos viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi.
Are dreptate fiica sa Mariana când susţine că datorită inteligenţei cu mult peste medie şi a faptului că tatăl ei era direct în a-şi exprima gândurile, de felul gorjeanului isteţ care „Ce are-n guşă are şi-n căpuşă.” Ani la rând a strâns amintiri inedite despre idolul său, i-a dedicat poezii precum acea neasemuită odă „Omagiu lui Brâncuşi”. Avea caiete cu însemnări şi un manuscris pe care n-a fost chip să-l publice.
Cu vreo opt ani în urmă, nişte belgieni admiratori ai lui C. Brâncuşi l-au căutat, i-au cerut manuscrisul şi au promis că-l vor publica într-o ediţie bilingvă în limbile franceză şi română. Ceea ce părea de necrezut, iată că Fundaţia belgienilor s-a înfăptuit. Cartea semnată de Prof. Ion Blendea se numeşte „Opera lui Constantin Brâncuşi” şi va aparea la Editura ARTES, din Iaşi, 2015. Graţie uneia dintre cele două fiice ale regretatului brâncuşiolog, Mariana, am în mâini coperta cărţii ce va fi lansată peste puţin timp, din păcate postum, la Pensiunea „La Moară” din Peştişani.
La petrecerea pe ultimul drum a fost puţină lume, probabil la fel ca şi pe 31 martie 1957 la Paris, în Cimitirul Montparnasse, la înmormântarea Titanului de la Hobiţa. Şi una şi alta fără fast, care le-ar fi displăcut celor doi legaţi între ei prin nişte fire nevăzute. La noi, cultura, avea să constate cu tristeţe Preotul paroh Dumitru Florin Radu, de le Biserica din Peştişani, este neglijată, iar oamenii de cultură trăiesc modest. Şi, mai ales, cu grija zilei de mâine.
Regretatul profesor Ion-Nelă Blendea va trăi veşnic prin fiicele şi nepoţii săi, dar mai ales prin cartea dedicată operei lui Constantin Brâncuşi. Modestul şi generosul Om Ion-Nelă Blendea, condus de fiice, neamuri i-a mai avut alături la plecarea dintre pământeni pe cei dragi, pe profesorul şi scriitorul Dan Pupăză, o mică parte din foştii elevi şi sigur pe Îngerii care l-au chemat la Domnul. Fie-i iertate lui toate păcatele, făcute cu voie sau fără de voie, iar Bunul Dumnezeu să-l aibă în pază.
Nu-l vom uita niciodată!
Ion Predoşanu
