Motto: “În sat la Aninoasă/Era o horă mare/O horă prea frumoasă/În zi de sărbătoare”
Înv. Ilie Stănescu (1878-1888)
Situată pe cursul inferior al Gilortului la 25 km de Târgu-Cărbuneşti şi 27 km de Filiaşi, comuna Aninoasa, este una din cele mai superbe şi frumoase localităţi ale judeţului nostru.
Aşa cum un far reprezintă o călăuză la malul mării, pentru vasele din jur, sau cum o clepsidră în căderea nisipului, reprezintă o simetrie perfectă a împrejurimilor, tot aşa şi Aninoasa a reprezentat un pol al culturii, istoriei şi valorii, neatinse de o altă localitate din județ sau poate chiar din țară.
Pierdută în praful istoriei, originea Aninoasei, începe în vremuri foarte îndepărtate, venind apoi mai încoace la perioada dacică prin „tezaurul de la Aninoasa” şi alte şi alte dovezi arheologice.
Dar perioada de înflorire, este situată după anul 1600 când Banul Cornea se aşează şi întemeiază o puternică proprietate, în punctul „Gorgan”, construind aici şi o bisericuţă de lemn, cu hramul Sfântul Nicolae. Bisericuţa a fost pictată de pictorul Gheorghe Zugravu din Costeşti (Aninoasa) în 1796-1797. Activitatea acestui pictor se întinde pe o perioadă de peste 50 de ani, pictând în jur de 20 de biserici de lemn, cercetare la care lucrez în prezent. La acesta se adaugă şi alţi pictori aninoşeni, de picturi teologice, dar şi pictură în general, putând pe drept cuvânt să vorbim despre o adevărată „Şcoală de pictură aninoşeană”.
Ilie Stănescu, primul învăţător al satului, culege cântecul ”În sat la Aninoasa” şi îl prezintă lui Mihai Eminescu, cu ocazia vizitelor reciproce făcute de Eminescu la Aninoasa şi Sterpoaia, dar şi de I. Stănescu la Floreşti şi Bucureşti. Operează împreună cu acesta, introduce personaje şi nume locale, Smaranda fiind fiica învățătorului.
„Umbra lui Eminescu la Aninoasa” este o altă temă de cercetare la care lucrez în prezent.
Am în fază foarte avansată, respectiv de finalizare, un studiu de „Considerații generale, asupra folclorului pe Valea Gilortului”.
Familia „Constantin Dumitrescu Negrea”, ultimii moştenitori ai proprietăţii la care facem referire mai sus, donează satului terenul din punctul „Gorgan” şi construieşte între anii 1887-1888 actuala Biserică de zid, și schimbă hramul din Sfântul Nicolae în Sfânții Constantin și Elena, după numele său; desfășurându-se aici hramul satului cu o precizie aproape regulată.
În trecut amintim că tot în Aninoasa a funcţionat din 1932-1933 Căminul Cultural „Bibescu Vodă” cu un cor pe 4 voci, ce a adunat toată intelectualitatea Văii Gilortului (mai ales preoţi şi învăţători) de la acea vreme, aici a funcţionat Editura RAM din 1934-1935 până în 1940-1941, aici Theodor Aman a pictat tabloul „Hora de la Aninoasa” în 1890.
Mai amintim că dl. înv. Popescu din Sterpoaia (socrul dl. înv. Crăciunescu) scrie în 1903 Monografia comunei Bibeşti (Sterpoaia, Poieni şi Bibeşti, formând comuna Bibești la anii aceia); apreciată până în prezent ca fiind prima și cea mai veche monografie din țară. Tot de Bibești se leagă puternic familia domnitoare a prințului Bibescu.
Dar nu putem încheia fără a aminti „Monografia comunei Aninoasa” a d-lui înv. Ilie Iscrulescu din 1935, precum şi cea mai completă, valoroasă şi celebră lucrare „Monografia comunei Aninoasa” a distinsului profesor Virgiliu Cercelaru din 2012; pentru care a fost răsplătit cu marele premiu “Gorjeanul anului în 2013”, după scriitorul Doru Șerban; premiu acordat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj.
Aşadar, tuturor sătenilor satului Aninoasa le urez multă sănătate, fericire, bucurii şi sărbătoarea „În sat la Aninoasa”, ediţia a V-a, seria a-II-a, să se repete mulţi ani de acum înainte. Va urma
Publicist Avram Constantin
