De curând, s-a încheiat cursul de limba franceză pentru seniori din cadrul ”Școlii bunicilor”. Fiindcă perioada la care mă voi referi începe cu mult timp în urmă cred că nostalgiile mele nu pot să apară suspecte.
Sentimentul izgonirii din viața socială l-am simțit imediat după ce am ieșit la pensie. Doar slujitorii Bibliotecii Județene reabilitând ideea reîntâlnirii cetățenilor au fost printre cei care mi-au dat încrederea că mai pot face parte dintr-o forță de elită capabilă să limiteze estetic ravagiile multor ipocrizii. Și astfel am simțit încă o dată satisfacția solidarității intelectuale, lucru ce îmi dă putere și astăzi când vânturile istoriei nu sunt mai puțin pustiitoare chiar dacă uneori și-au schimbat direcția.
Decizia de a participa ca voluntar în derularea mai multor proiecte ale Bibliotecii Județene ”Christian Tell” Gorj și ale Centrului Europe Direct Gorj, ca: ”Poveștile orașului”, ” Cum să fii turist la tine acasă?”, ”Al treilea spațiu al cetățeniei active”, A.B.C.-ul utilizării calculatorului – curs pentru seniori, cursurile de limba engleză și limba franceză pentru seniori – ”Școala bunicilor” și altele, mi-a întărit ideea că experiența practică dobândită, amintirile care cu siguranță vor rămâne rezistente la eroziunea timpului, au contribuit la deschiderea unor noi orizonturi și m-au făcut să mă simt util, îmbrăcându-mi profesia de ”pensionar” în demnitatea și prețuirea cărții.
Pentru acestea și multe altele aduc un omagiu organizatorilor și elogiez priceperea colectivului în organizarea și moderarea acestora. À l’oeuvre on connait le maitre ( După operă se cunoaște maestrul).
Mulțumim Doamnei Director Olimpia Bratu pentru tot, mulțumim doamnei profesor Rodica Banciu, mai ales pentru faptul că ne-ați ajutat și ne-ați suportat cu multă răbdare stângăciile, încurajându-ne mereu, mergând și pe ideea că ”cine întreabă, învață” (qui demande, apprende).
Cât despre diriginta noastră doamna Marinela Csolti, omul care cugetă și simte ideea de solidaritate ca principiu conducător în viață, este cea care a contribuit și a sprijinit-o pe doamna profesoară Banciu Rodica în realizarea unei stări de spirit elevate.
Tuturor celor menționați nu putem decât să le dăruim vorbe bune mulțumindu-le cum se cuvine, dorindu-le multă sănătate și spor la muncă pentru că ”le travail n’a jamais déshonoré personne” (munca n-a dezonorat niciodată pe cineva).
Alături de colegii mei de grupă, cu toate că n-am fost școlar debutant, am fost nevoit să refac drumul unui învățăcel și acest fapt nu mi-a displăcut. Atmosfera prietenească de întrajutorare și înțelegere lipsită de concurență, dar nu și de întrecere m-a făcut să mă simt ca într-o autentică familie, devenind pentru o perioadă partenerul unui destin comun, cu o oarecare potrivire a sufletelor, în care experiența de viață a fost unul din cei mai buni meșteri pentru fiecare.
Înainte de a vă spune ”À plus tard!” dați-mi voie să citesc câteva versuri frumoase și profunde dintr-o poezie a domnului Viorel Surdoiu, luată din volumul ” De partea cealaltă a ploii”:
”rămâne ca-ntre zi și noapte
să tragem brazdă de hotar
și să-ngânăm un cânt de șoapte
cu pas ritmat pe-un minutar
ce taie clipele de clipe
și depărtările-n zadar”.
De aceea și eu sunt aici și nu-mi doresc privirea unui om la apus, măcinată de neputință, de sfârșeală și renunțare la tot, după foarte mulți ani petrecuți în mijlocul oamenilor.
Citez din același poet:
”pasului urmă i-am spus
și m-am dus
și m-am tot dus răsărind către apus”
”răsărind către apus”,
Viorel Surdoiu
Dacă viața ar fi putut fi cuprinsă într-o ecuație m-aș fi străduit să o rezolv și să găsesc soluția tinereții fără bătrânețe, dar așa nu-mi rămâne decât să încep a mă îndepărta de tinerețe, plecând încet și sigur pe drumul bătrâneții.
Puterea celui tânăr slujește bătrânului iar cel bătrân celui tânăr să-i slujească cu povața, cu toate că și cei tineri, de multe ori, întrec pe cei bătrâni cu a lor bună judecată. Cel mai bun tovarăș de drum nu este cel care-l știe, ci acela care-l descoperă împreună cu tine. Mulțumesc încă o dată colectivului Bibliotecii Județene a cărui camaraderie construiește și întărește.
De aceea, A l’occasion de ce jour, je vous souhaite tout le bonheur du monde!
Je vous en suis gré! Vă sunt recunoscător!
Profesor pensionar, Mihail Mărtoiu
