De la transmiterea orală din generaţie în generaţie s-a ajuns, în perioada trecerii, la feudalism, la organizarea şcolilor de chilie în mănăstiri.
Mănăstirile au fost primul adăpost al instrucţiunii în Gorj şi în toată ţara. În special în Mănăstirea Tismana egumenii după exemplele vechi învăţau pe ucenicii lor români limba slavă şi îi puneau de prescriau diferite manuscripte aşa că de aici ieşeau toţi acei cunoscători de carte atât pentru trebuinţa Statului, cât şi a bisericii şi a daraverilor dintre locuitori.
În chiliile bisericilor de prin oraşe şi sate s-a putut face şi şcoală românească sub conducerea preoţilor şi a cântăreţilor mai ales pentru poporul de jos în care limba slavonă pătrundea cu greu, căci el îşi rostea gândurile sale în graiul strămoşesc…1)
Alexandru Ştefulescu relatează: „între anii 1807-1819, fiind egumen la Mănăstirea Tismana, Dionisie Lupu, locuitorii din Pocruia au cerut scutire de dajdie pentru un oarecare Laţco sau Papa Macarie, pe care aceştia îl luaseră la biserica făcută de ei (după pomelnic 1807) ca să le înveţe copiii carte. Dionisie Lupu obţine scutire de dajdie pentru Laţco cu condiţia ca sătenii din Pocruia să zidească la poarta bisericii chilii pentru locuinţa dascălului şi şcoală pentru învăţarea copiilor”…2)
Această locuinţă a existat, peste drum de poarta bisericii, ale cărei urme se văd şi astăzi în grădina lui Gheorghe Guran, teren obţinut de bunicul său la împroprietărirea din 1864.
Înfiinţarea şcolilor de stat s-a făcut pe baza prevederilor regulamentului Organic, după 1830, mai întâi şcoli naţionale în capitalele de judeţ şi începând cu anul 1838 şcoli săteşti în Muntenia.
În 1838 Şcoala Publică din Târgu-Jiu s-a transformat în Şcoala Normală, cu un rol important în pregătirea învăţătorilor pentru noile şcoli. Aceştia proveneau mai ales din rândul slujitorilor bisericii.
În 1838 s-au înfiinţat şcolile în judeţul Gorj, printre care şi cele din Pocruia, Isvarna şi Sohodol, sate care au făcut parte, din 1864 până în 1962, din comuna Pocruia. 3)
Din acest an, au început recrutările de candidaţi de învăţători. Aceştia erau desemnaţi de sate, trimişi cu raport subcârmuitorului care-i trimitea la profesorul Şcolii Judeţene pentru a vedea dacă au nivelul de pregătire corespunzător. Trebuia să îndeplinească şi criteriul de vârstă, cel puţin 20 de ani, uneori şi mai tineri. Cursurile la Şcoala Normală cu candidaţii aveau loc în timpul verii. Ele durau de obicei, de la data de 23 aprilie până la 1 iulie şi de la 16 august până la 26 octombrie. După două, trei veri de pregătire candidaţii, în urma unui examen, primeau titlul de învăţători. 4)
În 1838 au fost recrutaţi 52 de candidaţi, în 1840 17, printre care şi Constantin Drăgescu din Sohodol, în 1843 35, printre care şi Matei Grecu din Pocruia. 5). Problema cea mai grea era materialul didactic şi în special tablele numite în documente „lancastice”, „lancasteriene”, care suplineau lipsa manualelor, mai ales pentru copiii ai căror părinţi nu puteau să cumpere cărţile necesare. Acestea formau „trupuri” de table, un „trup” având 100 de table. O şcoală avea dreptul la un „trup”. Cu timpul un „trup” a ajuns la 162 de table, adică 31 de silabisisme, 12 de catehism, 16 de rugăciune, 24 de Sfânta Scriptură, 34 din testament şi 45 de aritmetică. 6)
Cu toate greutăţile, la 19 octombrie 1841, Şcoala normală din Târgu-Jiu a distribuit table lancasteriene la 160 de şcoli, Pocruia fiind la numărul 40 din tabel, Isvarna la 38 şi Sohodolul la 39. Acest program a fost îndeplinit de directorul Şcolii Stanciovici. 7)
Până în 1845 nu am găsit date despre cine a funcţionat la Şcoala din Pocruia, probabil preotul satului sau vreun cântăreţ. De la această dată îl găsim învăţător pe Matei Grecu, cel care fusese recrutat candidat de învăţător în 1843, cu un salariu de 54 lei şi 20 parale pe trimestrul ianuarie, februarie şi martie, 54 lei şi 20 parale pe trimestrul aprilie, mai şi iunie, 53 lei pe trimestrul iulie, august şi septembrie şi 57 lei şi 20 parale pe trimestrul octombrie şi noiembrie, total 219 lei şi 20 parale. Subrevizorul Andrei Zăicoianu a primit pe aceleaşi trimestre sumele: 5 lei, 5 lei şi 28 parale, 5 lei şi 12 parale şi 5 lei şi 20 parale. Suma primită de învăţător şi subrevizorul Andrei Zăicoianu de la Subcârmuirea Plaiului Vulcan, a provenit de la familiile locuitoare în acest sat din cei 2 lei legiuiţi pe an de la: 109 familii trimestrul I, 109 trimestrul II, 106 trimestrul III şi 115 trimestrul IV(octombrie şi noiembrie). La Şcoala Sohodol a funcţionat Constantin Drăgescu, pe trimestrul ianuarie, februarie şi martie de 31 lei şi 2 parale, subrevizorul Andrei Zăicoianu revenindu-i 3 lei şi 18 parale din suma totală de 34 lei şi 20 parale. La Şcoala Isvarna, Ion Ghiroma a primit un salariu pe trimestrul ianuarie, februarie şi martie de 27 lei, iar subrevizorul Andrei Zăicoianu 3 lei din suma totală de 30 lei de la familiile acestui sat. 8)
Şcolile din cele trei sate au funcţionat cu învăţătorii activişti până în 1848, când revoluţia a fost înfrântă, şcolile săteşti şi orăşeneşti au fost închise ca măsuri represive împotriva învăţătorilor şi profesorilor participanţi la mişcarea revoluţionară.
Domnitorul Barbu Ştirbei a repus în vigoare regimul şcolar al Regulamentului Organic, pe baza căruia a elaborat „Aşezământul pentru reorganizarea învăţăturii publice în Principatul Moldovei”, în 1851 şi în Ţara Românească în 1850. Era preocupat să realizeze un învăţământ cât mai apropiat nevoilor poporului şi nu unor privilegiaţi.
La 20 noiembrie 1857, divanele ad-hoc din cele două principate au adoptat hotărârea privind „instrucţiunea publică gratuită şi obligatorie în toate oraşele şi satele”.
La 15 ianuarie 1858 s-au redeschis şcolile la sate, la început prin unirea mai multor sate, astfel Pocruia a fost unită cu Tismana şi Vânăta şi a rezultat Şcoala Tismana, Pocruia şi Vânăta, cu învăţătorul Gheorghe Popescu, pe lunile februarie, martie şi aprilie, cu 34 de elevi Obiectele de învăţământ: purtarea, lipsirea, scrierea, silabisimea, Sfânta Scriptură, calculii, rugăciuni, istoria sfântă.
Purtarea este notată la toţi elevii cu b. scrierea 1 şi 2, calculul cu 1 şi 2, istoria sfântă cu 1 şi 2.
Pe luna aprilie, pe lângă obiectele arătate, mai are şi rezultatele trimestrului al II lea, unde sunt: purtarea, lipsirea şi gradul învăţătorului. Purtarea este notată cu b. la toţi elevii, gradul învăţătorului la fiecare elev este 1 sau 2. Anexa 1. 9)
Cu acelaşi învăţător a funcţionat şi pe lunile: aprilie, mai, iunie, iulie şi august cu 125 lei şi idem pe: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie.
La aceeaşi dată, 15 ianuarie 1858, Sohodolul s-a unit cu Isvarna şi Costeni şi a rezultat Şcoala Isvarna, Sohodol şi Costeni, cu învăţătorul Petre Velican, cu leafa pe: aprilie, mai, iunie, iulie şi august 1858 de 125 lei, septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie de 100 lei. 10). La 1 decembrie 1859 a fost numit învăţător în satul Pocruia Matei Grecu cel care fusese învăţător şi înainte de 1848. Adresa a fost semnată de directorul I. Maiorescu, la 20 aprilie 1859. 11)
În 1862-1863, Şcoala Comunală Pocruia, cu învăţătorul Matei Grecu funcţiona cu:
– despărţitura I cu 22 elevi şi 12 eleve
– despărţitura a II a cu 19 elevi şi 0 eleve
– despărţitura a III a cu 6 elevi
Total 47 de elevi şi 12 eleve, cel mai mare număr de elevi faţă de şcolile din jur.
Şcoala din Sohodol nu a mai apărut în documente şi e posibil să fi fost inclusă la Şcoala din Pocruia şi nici Şcoala Isvarna. 12). Salariul pe: ianuarie, februarie şi martie 1864 a fost de 150 lei cu o taxă de 15 lei. Aceeaşi sumă a primit-o şi pe: mai, iunie şi iulie 1864. În acest an, apare din nou Şcoala Isvarna şi Costeni cu învăţătorul Dumitru Popescu, plătit cu aceeaşi sumă, 150 lei, cu o taxă de 15 lei, rest 135 lei. 13)
Şcoala avea la: Despărţirea I 15 elevi, Despărţirea a II a 10 elevi şi la Despărţirea a III a 87 elevi, total, 42 elevi şi 11 la grăniceri. 14)
Învăţătorul Matei Grecu a funcţionat până în luna octombrie 1864. Începând de la 16 noiembrie 1864 numărul şcolilor s-a restrâns, la Pocruia a apărut Şcoala Pocruia-Isvarna cu învăţătorul Gh. Popescu, cu următoarele date: etate 23 de ani, trei clase primare, numit în post la 1864, şcoală înfiinţată în anul 1838, populaţia comunei 323 familii, cu 20 elevi în clasa I, 15 în clasa a II a, şapte în clasa a III a şi două puncte pentru clasa a IV a (apar pentru prima dată clasele) total 42 de elevi. Matei Grecu nu mai este prezent la nicio şcoală din jur, iar Dumitru Popescu de la Şcoala Isvarna-Costeni este transferat la Şcoala Celei-Costeni, plaiul Vulcan, districtul Gorju, pe trimestrul ianuarie, februarie şi martie 1865. 15 )
Gheorghe Popescu a venit la Şcoala Pocruia-Isvarna, în trimestrul ianuarie, februarie şi martie 1865, plătit cu 135 lei. 16)
Din statul de plată şi de prezenţă al personalului didactic din şcolile judeţului Gorju, pe trimestrul octombrie 1868 reies următoarele: cu numărul şi data ordinului de numire 55.017 din 16.11.1864 avea un salariu pe timpul ce se cuvine a se manda 55 lei şi 55 b., taxa de 10% 5 lei şi 56 b., salariu ce se cuvine a repune în numerar 49 lei şi 99 b. 17) Va urma
Prof Gheorghe Călescu, Pocruia, oraşul Tismana, judeţul Gorj
