La pomenirea dascălilor leleşteni

447

Duminică, de Ziua Sf. PROOROC IOAN BOTEZĂTORUL, ŞCOALA GIMNAZIALĂ” ION GRIGOROIU “ a îmbrăcat haine de sărbătoare. Preoţi, dascăli şi elevi s-au reunit într-o dulce simţire a cugetului, să-şi pomenească dascălii leleşteni de odinioară. Întâlnirea s-a deschis cu Slujba de pomenire a înaintaşilor Apostoli ai școlii leleştene, care au pus nu numai piatra de temelie, ci și sufletul și lumina învăţăturii. Generaţii de elevi au avut şansa să se bucure de dascăli de o mare valoare morală şi spirituală şi, în ciuda scurgerii anilor, încă îi mai păstrează în inimă şi suflet, ca pe nişte icoane. Păstrez în cămara inimii mele, ca o dulce mângâiere a sufletului, chipul frumos, aureolat de un nimb aparte, al Domnului ION GRIGOROIU, Profesorului de Limba și Literatura Română, al generaţiei mele şi al atâtor generaţii. Am considerat că respectul şi dragostea pentru dascălii noştri fac parte din noi, aşa cum am învăţat din tată-n fiu că PREOŢII și DASCĂLII au fost, sunt şi vor rămâne APOSTOLII neamului. La umbra deasă a amintirilor înălţătoare, deschidem, ca prin vis, imaginile de altădată ale valoroşilor noştri dascăli, la orele de clasă şi în afara lor. Rememorăm cu nostalgie nu numai chipurile de un farmec aparte ale părinţilor spirituali, ci şi vorbele lor pline de duh şi înţelepciune. Printre acei nemuritori dascăli era şi un mare povăţuitor, ca un înţelept, un intelectual desăvârşit, care, în fruntea unui harnic și competent colectiv didactic, a ridicat Şcoala din Leleşti la loc de cinste, aşa cum făcuseră renumiţii dascăli Petre Popeangă şi Constantin Făgaş. Înzestrat de la Dumnezeu cu inteligenţă şi har, plin de alese calităţi şi virtuţi, profesorul ION GRIGOROIU a lăsat Ministerul Învăţământului şi a ales satul natal. Cu adâncă dragoste pentru ştiinţă, şi-a iubit elevii, luminându-le minţile. Familia i-a fost sfântă şi pe Eroii neamului îi purta cu adâncă veneraţie în suflet, căci ei sunt stâlpii naţiunii şi bornele care au jalonat drumul dăinuirii noastre ca neam, de-a lungul veacurilor. Ei sunt şi vor rămâne de-a pururi rădăcinile identităţii neamului nostru, pentru că, din dragoste de ţară, au sfinţit cu sângele lor pământul strămoşesc şi ţinuturile străine, din Est şi Vest, bântuite de iadul războiului. Din aceste considerente şi, mai cu seamă, din experienţa vie, trăită în tranşeele frontului, Domnul Profesor Ion Grigoroiu, în 1977, cu ocazia Centenarului Independenţei, a luat iniţiativa ridicării Monumentului Eroilor. A fost grea activitatea de strângere a sumei de 85.000 de lei şi construcţia ar fi costat aproape dublu, dacă n- ar fi fost munca prestată voluntar de săteni leleşteni pricepuţi şi cu simţ de răspundere. Monumentul se vrea elementul cel mai reprezentativ al unei case gorjeneşti, stâlpul, specific, odinioară caselor din Leleşti. Raportat la numărul de locuitori, Leleştii se numără, la nivel judeţean, printre comunele cu cei mai mulţi Eroi. În cele trei războaie, 174 de viteji leleşteni, prin jertfa lor supremă, şi-au imortalizat numele peste veacuri. Comuna noastră era renumită şi prin numărul mare de intelectuali, care au făcut cinste judeţului şi ţării. Ctitor de şcoală nouă, ctitor de muzeu şi de alte edificii, eminentul Profesor de Limba şi Literatura Română a semănat cu generozitate lumina spiritului său printre atâtea generaţii de elevi. Şi-a iubit Şcoala cu atâta patimă şi responsabilitate, încât, a dorit ca după moarte, inima să-i rămână în Cancelaria lăcaşului de cultură. Deşi împlinise 85 de ani şi îşi trăgea cu greutate piciorul bolnav, participa cu mare bucurie la toate activităţile şcolii şi ale comunei, luând cuvântul şi făcând observaţii şi aprecieri de mare valoare. Părinte spiritual şi Cetăţean de onoare al comunei Leleşti, profesor emerit, director onorabil şi inspector renumit, rămâne-va unul dintre cei mai valoroşi slujitori ai Şcolii gorjene. Pe tot drumul greu al afirmării sale, n-ar fi putut reuşi fără sprijinul Doamnei sale, Profesoara Paraschiva Grigoroiu, care i-a fost mentor, călăuză şi înger păzitor. Au făcut nunta religioasă la 5 septembrie 1948, în Leleşti, au convieţuit 60 de ani şi au plecat în Împărăţia Cerurilor, înconjuraţi de soborul marilor Dascăli leleşteni.
VEŞNICĂ SĂ LE FIE POMENIREA!
Ion Făgaş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here