-Rep. Înalt Preasfinţia Voastră, mâine sărbătoriţi ziua de naştere şi vă adresez un sincer «La Mulţi Ani»! Ce le puteţi spune oamenilor care vă cunosc, gorjenilor care vă iubesc şi vă preţuiesc atât de mult, sau poate, adresându-vă tuturor, celor care se vor bucura că la 16 noiembrie este ziua de naştere a Înalt Preasfinţiei Voastre?
-Pentru faptul că dumneavoastră realizaţi acest interviu, nu vreau să scot în evidenţă, neapărat, că 16 noiembrie înseamnă o zi deosebită pentru mine, pentru că este ziua în care am venit pe lumea aceasta, dar, aceasta nu are aşa de mare importanţă!
-Rep. Totuşi, poate că ziua de naştere a fiecăruia dintre noi are o mare importanţă pentru că ne-o dăruieşte Însuşi Dumnezeu, prin marea Sa Bunăvoinţă!
-Da, este ziua existenţei noastre şi ziua prezentă în care, iată, spunem că este Ziua Domnului, iar faptul că ne-am născut într-o anumită zi sau într-o anumită perioadă, nu are prea mare importanţă! Nu ne-a lăsat Dumnezeu, totuşi, fără de mângâiere şi fără iubire, deşi în lumea aceasta avem nevoie să fim iubiţi de apropiaţii noştri! Dar, să nu ne lipim inima de lucrurile pământeşti, ca ea să nu fie precum ogorul plin de mărăcini! Şi dacă suntem plini de buruienile lumii acesteia, niciodată nu vom produce roadă bogată pentru Dumnezeu!
-Rep. De la naştere şi până la trecerea noastră în lumea de dincolo, numai credinţa pe care o avem este deajuns a o împărtăşi sau mai este nevoie şi de faptele noastre, pentru a fi bineplăcuţi Lui Dumnezeu?
-Dacă ziua trecerii sau ziua ieşirii noastre din lumea aceasta nu este frumoasă şi nu este bineplăcută Lui Dumnezeu, înseamnă că în zadar ne-am ostenit! Dacă cineva crede că viaţa aceasta îi aparţine, a pierdut totul! Iată ce spune Mântuitorul: «Dacă cineva îşi iubeşte sufletul său, adică viaţa sa, o va pierde»! Pentru că noi pierdem viaţa aceasta! Noi nu suntem moştenitori ai lumii acesteia, şi nici nu avem cum să ne prelungim viaţa, nici cu o secundă, ceea ce înseamnă că Dumnezeu dispune de zilele noastre! Spune psalmistul: «Zilele omului ca floarea câmpului, aşa va înflori şi va trece»! Deci, omule, să-L iubeşti pe Dumnezeu, din toată fiinţa ta! Noi, ca oameni, nu ne aparţinem, nu suntem proprietatea noastră, pentru că noi avem viaţa de la Dumnezeu! Şi el ne-o dă şi ne-o ia, atunci când ne iubeşte! Deci, zilele noastre nu sunt decât din mila Lui Dumnezeu, şi El ne lasă ca să trăim pe lumea aceasta, atât cât ne este suficient ca să ne mântuim, adică să-L iubim!
“Să reflectăm la câte am făcut şi câte trebuie să mai facem ca să ne putem mântui”
-Rep. Am remarcat că de multe ori, în cuvintele de învăţătură pe care le rostiţi cu prilejul sfinţirii de biserici, aceste cuvinte au un iz filosofic, de filosofie a vieţii noastre!
-E adevărat, însă această gândire pe care noi o expunem credincioşilor este o gândire izvorâtă din Evanghelie, pentru că Sfânta Evanghelie este întotdeauna atât de reală, dar în acelaşi timp atât de prevestitoare a realităţilor care vor urma, în aşa fel fel încât noi trăim aici în viitor! Noi nu trăim în trecut, pentru că trecutul nu face decât să-l blocheze pe om într-o stare de inerţie, într-o înfăţişare statică! Iar, când spunem că suntem în prezent, atunci avem întotdeauna gândul că trebuie să “consumăm” vremea respectivă, să o fructificăm în aşa fel încât ea să fie spre slava Lui Dumnezeu şi a noastră mântuire!
-Rep. La împlinirea celor cinci decenii şi jumătate de viaţă şi a patru ani de arhipăstorire a Mitropoliei Olteniei, ce vă propuneţi în viitor?
-Aş vrea să spun că nici nu ştiam ce vârstă am! Mai puţin interesează această vârstă, nu pentru că nu poate fi cunoscută sau că nu trebuie să fie cunoscută, pentru că nu este decât o chestiune care, efectiv, nu ne face decât să reflectăm la câte am făcut şi câte trebuie să mai facem ca să ne putem mântui! În viitor ne propunem, sau, mai bine zis, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute cu Voia Lui Cea Sfântă, pentru că în această Voie Sfântă sunt cuprinse toate proiectele pe care Dumnezeu le are în planul Său de a le face prin noi.
-Rep. Din acest Plan divin face parte, mai ales ceea ce înseamnă slujirea întru Domnul?
-Noi, nu suntem decât, aşa cum ne spune Sfânta Evanghelie, nişte slujitori netrebnici, iar slujitori netrebnici înseamnă, nu în sensul de nefolositori, ci în sensul de smeriţi şi conştienţi de misiunea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, şi aceasta ne dă curajul şi ne dă ajutorul ca să putem să mergem mai departe, pentru că, pe de o parte, Dumnezeu lucrează prin noi, iar pe de altă parte, noi suntem vasele de comuniune ale Providenţei Sale Divine!
-Rep. Cu ce sentiment veţi trece dincolo de această sărbătoare, privind înainte arhipăstorirea în Mitropolia Olteniei?
-Nu aş dori nimic să spun mai mult decât să-i mulţumesc Lui Dumnezeu că ne dă posibilitatea fiecăruia să exprimăm recunoştinţa pentru darurile Sale cele bogate şi în acelaşi timp să ne arătăm smerenia faţă de această bucurie a lui Dumnezeu, de a ne face întotdeauna să fim în utilitate, în lucrarea duhovnicească pe care ne-a dat-o ca să ne pregătim pentru răspunsul la înfricoşata judecată a Lui Dumnezeu.
“O zi festivă, trebuie să o subliniem prin rugăciune şi prin meditaţie la Dumnezeu”
-Rep. Ce trebuie făcut pentru ca oamenii, credincioşii care vin la biserică, să realizeze cât este de important să simtă şi să trăiască frumos şi adevărat, având ca exemplu modelul de viaţă pe care ni-l propune Mântuitorul?
-Prin învăţăturile sale, Mântuitorul ne arată cum trebuie să dobândim, să agonisim şi să câştigăm Împărăţia Cerurilor! Multă răsplată vom primi în ceruri, pentru că ne spune Domnul: “Pe tine, slugă bună şi credincioasă, peste puţini ai fost pusă, peste multe te voi pune! Intră în Împărăţia Domnului tău”! Deci, fericit va fi sufletul acela, care, într-adevăr, va auzi glasul prea dulce al Lui Dumnezeu, pentru că intră în Împărăţia Cerurilor!
-Rep. Credinţa noastră, oare, ne ajută să avem un suflet mereu tânăr?
-Noi, cu sufletul nu trebuie să îmbătrânim, pentru că dorinţa trebuie să fie aceeaşi, mai curând să ajungem în Împărăţia Lui Dumnezeu! Ne uităm la noi şi vedem cât de slabi şi de neputincioşi suntem, şi ne îndreptăm mintea şi rugăciunea spre Dumnezeu, ca să ne aducem aminte de ceea spune Sf. Apostol Pavel: “Când sunt slab, atunci sunt tare, căci toate se împlinesc prin darul Hristosului meu, Care s-a răstignit pentru mine şi mi-a deschis Împărăţia Cerurilor”! Prin sfinţirea de biserici, prin înfrumuseţarea Casei Lui Dumnezeu, oamenii nu fac decât să-L îndatoreze pe Dumnezeu, pentru că tot ce dăm în numele Mântuitorului Iisus Hristos, primim însutit şi înmiit! Nici pentru paharul cu apă dat celui însetat nu vom pierde plata noastră, cu atât mai mult cu cât vom face mai multe fapte care să ne introducă în Împărăţia Cerurilor, şi e foarte important să ştim că tot ceea ce este păgubos, înseamnă sămânţa diavolului, a întunericului, care tot ne amăgeşte ca să pierdem legătura cu Dumnezeu!
-Rep. ÎPS Voastră, cu toţii ne bucurăm, eu însumi simt acest lucru, pentru că mâine este ziua în care oamenii, poate simt că vă iubesc mai mult şi vă preţuiesc!
-Da, mă bucur mult şi pentru aceasta le mulţumesc tuturor celor care se gândesc să facă rugăciuni în această zi, pentru că, în primul rând, ca să marcăm o zi festivă, trebuie să o subliniem şi s-o înălţăm prin rugăciune şi prin meditaţie la Dumnezeu, pentru că aceasta este cea mai bună faptă care îl ajută de multe ori şi pe cel care îl cinstim! Zicem de multe ori, «La Mulţi Ani», ca o formulă de obşte cunoscută, pentru a-l felicita şi a-l onora pe cineva, dar cel mai bine este să-I mulţumim Lui Dumnezeu şi să ne rugăm să sprijine şi să dea ajutor tuturor celor pe care îi sărbătorim şi-i ajutăm!
-Rep. Vă mulţumesc respectuos pentru interviu şi vă doresc «La Mulţi Ani»!
Profesor, Vasile Gogonea
