Lumea gorjenească – Cu Dan Puric, originar din Padeş, la omagierea eroului martir Sergiu Mischie, din Hobiţa Peştişanilor

661

Avea dreptate jurnalistul şi realizatorul de televiziune Grigore Cartianu, născut în Brădiceni, comuna Peştişani, când, ca moderator al lansării cărţii VULTURUL DE MUNTE, ediţie revăzută şi adăugită se exprima despre „dimensiunea culturală, etică şi, aş zice, istorică” a evenimentului petrecut în sala de conferinţe a Obştei Peştişani.

Eroii gorjeni ai rezistenţei anticomuniste
Cu o dezinvoltură şi cunoaştere profundă a realităţilor luptei anticomuniste din rezistenţa românească făcea comparaţii cu Elisabeta Rizea din Nucşoara ori Făgăraşul Eroului Ioan Gavrilă Ogoranu. Vorbind despre rezistenţa din munţii Gorjului, acolo unde existau un căpitan Grigore Brâncuşi şi un adolescent Sergiu Mischie, care încă de la 15 ani, s-a decis nu numai s-o ajute pe mama sa Olimpia spre a le duce de mâncare luptătorilor din munţii Vâlcan, dar să şi înfiinţeze Asociaţia „Vulturul de munte”. Să sprijine cât poate, împreună cu membrii atraşi de el în asociaţie, la dispariţia comunismului şi bolşevismului în patria România, pe care Sergiu Mischie o consideră în carte ca fiind prima lui Mamă, a doua fiind mama naturală Olimpia, fiica lui Sergentu’, şi el la rândul lui Erou al războiului de Independenţă de la 1878. Pe fostul deţinut politic în lupta anticomunistă timp de 40 de ani, 148-1989, l-au mai ajutat învăţătorul Constantin Tabacu, Ion Saragea, Vasile Daicu, Vasile Predoşanu, Ion Blendea şi trădătorul, până la urmă, Gheorghe Cârstoiu, din Câlceşti. Acela care i-a turnat şi i-a dat pe mâinile securităţii pe colegii lui, vreo unsprezece la număr.

Rezistenţa a fost în munţi, Obştea Peştişani este în munţi!
Ca de obicei, apar şi cârtitori, ce aberează pe forumul Gorjeanului, cum că ce legătură ar fi între Obştea Peştişani şi susţinerea acordată apariţiei şi lansării acestei cărţi de memorii trăite în cele mai groaznice chinuri ale temniţelor comuniste de Sergiu Mischie şi camarazii săi. Economistul Ion Poenaru, directorul şi preşedintele Obştei Peştişani, a lămurit lucrurile: „Rezistenţa a fost în munţi, iar Obştea Peştişani este pe munţi, fiind datoare să ofere ocazia unei lansări de mare elită”. În cadrul Obştei lucrează un colectiv bine calificat la o monografie a Obştei Peştişani, dăm şanse de afirmare membrilor obştei – Sergiu Mischie fiind unul dintre acţionarii importanţi -, sunt ajutate familiile nevoiaşe, defavorizate, bisericile şi nu popii”. Ion Poenaru se destăinuia că l-a cunoscut pe Sergiu Mischie în 2008, imediat după ce a fost ales preşedintele Obştei şi de atunci îi trimite scrisori şi-l întreabă: „Ce faceţi?, Cum merge treaba?” Acestea constituie două întrebări ce nu lipsesc din nicio scrisoare. Iar eu îi răspund că ne vom dezvolta şi ţinem seama de toate propunerile domniei sale.

Bunul Dumnezeu a vrut ca Sergiu Mischie să trăiască
Grigore Cartianu remarca faptul că abia dacă mai sunt în viaţă câteva sute dintre luptătorii anticomunişti, dintre cei aproximativ 700 de mii câţi au existat, dar s-au chinuit prin temniţe, pe la canalul Dunăre-Marea Neagră şi s-au prăpădit cu zile, în condiţiile cele mai grele. Muncind şi ducându-şi zilele cu te miri ce, fără hrană şi cu schingiuri groaznice. Nu au lipsit de la lansare dascăli precum Ileana şi Alexandru Daviţoiu, Ionel Nistorescu şi mulţi alţii. Sala fiind arhiplină, nu numai pe scaune, dar mulţi şi în picioare. Dintre consilierii locali i-am văzut pe Joe Ciolofan, Cornel Nicolcioiu Garincea, Mihai Cojocaru şi viceprimarul Ilie Fuiorea.De la Bucureşti a mai venit şi Nicolae Stancu, prieten cu autorul cărţii, pe care-l cunoaşte de 40 de ani, fiindu-i elev. Sergiu Mischie a predat electronica la un  Grup Şcolar, iar peste tot era supravegheat de securitate. Nu doar înainte de 89, ci şi după. Iar la Mineriada din 13.-15 iunie 1990, a fost bătut de mineri la ora 6,25 dimineaţa în Piaţa Universităţii.

Pledoarii pentru dreptate şi libertate
Poetul Ion Căpruciu aprecia că această carte plină de documente este o tragedie pe care-ar fi fost mândru s-o scrie şi Sofocle, dacă subiectul s-ar fi putut petrece şi în vremea sa. Ion Căpruciu aprecia că Sergiu Mischie este unul dintre pionii mişcării de rezistenţă gorjenească a luptei anticomuniste( iar eu aş afirma că, precum la şah, a fost un pion cu valoare de Regină!), căci în carte autorul nu-l uită pe căpitanul Grigore Brâncuşi, condamnat la moarte, apoi pedeapsa a fost comutată cu închisoare pe viaţă, iar din 1964, odată cu amnistia, chipurile iertat dar cu domiciliu forţat în judeţul Iaşi, unde şi-a petrecut restul vieţii. Iar Sergiu Mischie a urmat liceul după închisoare, apoi a terminat cursurile Politehnicii bucureştene, fără a reuşi să lucreze ca inginer, conform pregătirii. De multe ori trudind ca muncitor necalificat, la fel cum soţia domniei sale absolvise ASE-ul la Bucureşti, dar a lucrat ca funcţionară la Primăria Târgu-Jiu, ori pe unde-i aproba securitatea. Amândoi, dimpreună cu copii – care şi ei au avut de suferit – au fost totdeauna urmăriţi.
Pe Rectorul Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, prof.univ.dr. Moise Bojincă l-au impresionat patimile Omului Sergiu Mischie şi cel mai mult gândul acestuia: „Nu-i pot uita, dar îi iert.” Mi-e aproape imposibil să relatez şi măcar parţial cuvintele exprimate cu acest prilej, sar peste cuvântul meu, invitat trecut şi pe afişul manifestării, promiţând ca Ion Predoşanu să mai revină asupra subiectului.
Deşi prahovean de origine, prof.dr. Gheorghe Nechifor – istoric marcant şi vicepreşedinte al Filialei Gorj a Societăţii Istoricilor din România – , fiind gorjean prin adopţie încă din 1983. „Ştiţi istorie, sunteţi monarhist. Îmi place că îi luaţi la întrebări şi pe cei din Vest şi pe cei din Est, cu toţii vinovaţi de relele acestei ţări – România. Ca director al Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” vă asigur că elevii au cartea domniei voastre în Biblioteca unde învaţă şi vor putea fi educaţi în spirit patriotic. Iar ca vicepreşedinte la Societatea istoricilor Români voi propune cartea VULTURUL DE MUNTE la un Premiu Naţional pentru istorie pe anul 2014”.

Dan Puric – imensă reverenţă
De la început s-a declarat onorat că a fost invitat la evenimentul creat de Sergiu Mischie şi a spus că e dator cu o „reverenţă mare, iar Domnul Sergiu Mischie face parte din poporul român, nu din populaţie!” Aşa de frumos a glăsuit marele patriot român Dan Puric, încât voi sări peste cele mai numeroase din spusele dominiei sale, întrucât mi-a promis un interviu pentru Gorjeanul. Pe care l-am şi început.
La sugestia consăteanului Vasile Brânzan – contabil şef o viaţă la Primăria Peştişani, dar şi acum neobosit fiind ba contabil la Obştea Topeşti şi casier la CAR CONCORDIA, al Fundaţiei „Casa Brâncuşi-Hobiţa” am îndrăznit să-l întreb pe veşnicul gânditor şi călător – sosise de la Chişinău şi Zimnicea – dacă-i adevărat că are obârşii gorjene. Ei bine, răspunsul este DA! Pe linie paternă provine din Padeş, străbunicul luptând alături de Tudor Vladimirescu, iar tatăl domniei sale şi-a schimbat numele din Purice în Puric, spre a-şi pierde urma sub comunişti.
Fiind un mare iubitor de dreptate şi de libertate, Dan Puric bate ţara-n lung şi-n lat, plus teritoriile locuite de români – Basarabia, în primul rând – şi ne-a spus că va merge la Hobiţa să se-nchine în faţa genialului Brâncuşi, după care se va duce la Mănăstirea Tismana, să se roage şi să se reculeagă, fiind vechi prieten cu Maica Stareţă a Mănăstirii Tismana, cea ctitorită de Sfântul Nicodim.
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here