Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Domnul dr. Ion Mocioi, brâncuşiolog: “Mai întâi, am scris cartea «Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu», care mi-a apărut în 1971, adică, exact acum 45 de ani”

Înaintea Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, credem că e bine să medităm la faptul că suntem în pragul Sfântului și Marelui Post, iar Pericopa Evanghelică a Duminicii acesteia, parcă ne readuce aminte de începutul vieții noastre păcătoase pe pământ. Pentru că din clipa aceea, noi suntem izgoniți din Raiul desfătării, din pricina neascultării, a mândriei și a neînfrânării, mai ales că viața cu sudoare, cu chinuire, cu necazuri și cu lacrimi se încheie cu întoarcerea în pământul din care am fost luați, prin ceea ce înseamnă comemorarea morţii, ca fiind răsplata păcatului. Evident, starea lui Adam cel izgonit este și starea noastră şi ea se oglindește în cântările pline de umilință ale Duminicii acesteia, când comemorarea lui Constantin Brâncuşi face parte din tradiţia noastră şi a credinţei noastre dreptmăritoare.

“Mâine, la Lainici va fi o slujbă de pomenire a lui Brâncuşi, pe care trebuia s-o facem în ziua de 16 martie”

– Rep. Domnule dr. Ion Mocioi, vă rog să ne detaliaţi câteva aspecte legate de manifestarea de mâine, de la Mănăstirea Lainici, legată de ziua morţii marelui sculptor, adică de 16 martie 1957!
-Anul acesta, Universitatea «Constantin Brâncuşi», care poartă numele marelui sculptor şi îl are drept patron spiritual, împreună cu alte instituţii din judeţ, a organizat cum se cuvine Sărbătorirea celor 140 de ani de la naştere. Unii, uită că se şi comemorează Constantin Brâncuşi, de aceea, un grup de brâncuşiologi din Gorj, de vreo 12 ani, organizează comemorarea marelui sculptor, la mănăstirile din Gorj!
– Rep. De ce se face acest lucru la mănăstire?
-Vrem să facem un act de prăznuire, iar acesta e locul potrivit, pentru că se leagă de moartea sculptorului. Cu alte cuvinte, mâine, la Lainici, va fi o slujbă de pomenire a lui Brâncuşi, pe care trebuia s-o facem în ziua de 16 martie, dar, ca să reluăm tradiţia religioasă de a vorbi despre morţi sâmbăta, am decis acest lucru. Deci, într-o zi de sâmbătă, 12 martie, va fi slujba, apoi vom avea o evocare scurtă a personalităţii marelui sculptor, evident, cu sprijinul Părintelui Stareţ, Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, care a acceptat această manifestare şi pe care o consideră potrivită, ca o preocupare a Mănăstirii Lainici…
– Rep. Este atât de bogată istoria culturală a sfântului lăcaş de la Lainici, iar Părintele Stareţ care se află în fruntea obştei de călugări este un desăvârşit…
-Un om care ştie despre Brâncuşi multe lucruri, mai ales când sculptorul s-a dus în Ardeal, pe la prietenul său Poiană!
– Rep. Pe cine aţi invitat la sfânta lavră a Sfântului Irodion?
-Personalităţi din conducerea judeţului, prefectul, preşedintele judeţului, primarii de la Tg. Jiu şi de la Bumbeşti-Jiu, dar, am invitat şi brâncuşiologi din Judeţul Vâlcea, oameni de cultură din judeţul nostru, iar mâine, toţi sunt bineveniţi la Mănăstirea Lainici!

“Atunci a început preocuparea pentru Brâncuşi, pentru a înţelege sensul operelor sale”

– Rep. Pentru că sunteţi un brâncuşiolog «cu ştaif», cum se spune, aş dori să ne spuneţi, cum s-a născut pasiunea şi preocuparea dumneavoastră asiduă pentru marele sculptor Constantin Brâncuşi?
-Încă de când eram elev la Liceul nr.3 din Târgu-Jiu, pe atunci şcoală medie, unde astăzi este Colegiul Naţional «Spiru Haret», îl aveam ca diriginte şi profesor pe un mare patriot, cum i se mai spune şi astăzi, Bică Sterescu, poet, artist complex, cel care ne-a vorbit la 16 martie 1957 despre moartea lui Brâncuşi. Până atunci, nu auzisem de sculptor. Profesorului nostru i s-a comunicat de către un prieten de la Paris că Brâncuşi a murit şi de atunci, mi-a rămas acest nume în minte şi în suflet. Ulterior, dirigintele nostru, acest mare profesor, s-a preocupat de punerea la punct a parcului şi a gardului împrejmuitor din jurul Coloanei Infinite!
– Rep. Deci, era momentul în care s-a intarsiat în mentalul dumneavoastră acest nume magic – Constantin Brâncuşi!
-Aşa este, pentru că am participat cu clasa şi cu alţi colegi de liceu să adunăm de pe Dealul Târgului planta, arbustul de «sânger» pe care l-am sădit şi cu care am împrejmuit parcul Coloanei Infinite. De atunci a început preocuparea pentru Brâncuşi, pentru a înţelege sensul operelor sale.
– Rep. Dar, cum aţi «sădit» în sufletul dvs. de tânăr dragostea şi pasiunea pentru Brâncuşi?
-Când am ajuns student, un director al Bibliotecii studenţilor din Cluj-Napoca m-a familiarizat cu unele cărţi despre opera lui Brâncuşi…

“Şi alte nume care doreau să-l pună în evidenţă pe Brâncuşi, ca mare sculptor al omenirii”

– Rep. Ca şi despre personalitatea sa de anvergură europeană şi mondială!
-Da, erau personalităţi din ţară şi din Europa, cum ar fi Ionel Jianu, un gorjean de-al nostru, ca şi alte nume care doreau să-l pună în evidenţă pe Brâncuşi, ca mare sculptor al omenirii şi începător al sculpturii moderne!
– Rep. Deci, aţi început, citind cărţi despre Brâncuşi!
-Am început să citesc despre Brâncuşi. După 1966, când am absolvit facultatea de la Cluj-Napoca, am început să citesc şi mai mult, iar până în 1970, mai întâi, am scris cartea «Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu», care mi-a apărut în 1971, adică, exact acum 45 de ani!
– Rep. De fapt, această carte a apărut după o perioadă în care Brâncuşi fusese ostracizat, marginalizat de către unii dintre diriguitorii vremii! Deci, iată, Gorjul oferea cartea unei minţi tinere despre Brâncuşi, aşa este?
-Până în momentul acela, scriseseră cărţi despre Brâncuşi unele nume mari ca: Vasile Georgescu-Paleolog, iar în 1960 a apărut o carte despre Brâncuşi a lui Mircea Deac, un renumit critic de artă, iar de atunci, a început să se scrie despre marele sculptor. De la 30 de ani, am devenit un împătimit de Brâncuşi!
– Rep. Domnule Ion Mocioi, aşadar, au început «să curgă» şi cărţile despre Brâncuşi!
-Da, pentru că în 1971 eram vicepreşedinte la Comitetul judeţean de cultură şi artă Gorj, deci, acum 45 de ani, când am făcut prima sărbătorire a lui Brâncuşi la Târgu-Jiu, sub forma unui simpozion pe lângă muzeul judeţean de atunci, deci, prima comemorare! Tocmai voiam să spun că noi, mâine, pe 12 martie, la Mănăstirea Lainici vom avea o nouă sărbătoare de comemorare!
– Rep. De la dumneavoastră aflăm lucruri interesante, care se circumscriu de minune Anului «Brâncuşi»!
-De acord!

“În 1976, am organizat la Târgu-Jiu cel mai mare simpozion consacrat aniversării lui Constantin Brâncuşi”

– Rep. Vă propun să mergem la sărbătoarea anului 1976, când se împlineau cei 100 de ani de la naşterea sculptorului, o sărbătoare la care am participat şi eu şi în care m-am implicat în calitate de instructor al Comitetului judeţean de cultură şi artă!
-Ştiu că v-aţi implicat atunci, în organizarea acelei sărbători, ca salariat al instituţiei în care aveam o funcţie de conducere, iar de atunci, cunoaşteţi preocupările mele. În 1976, am organizat la Târgu-Jiu cel mai mare simpozion consacrat aniversării lui Constantin Brâncuşi!
– Rep. De anvergură naţională şi chiar internaţională!
-Cei care au venit din străinătate au mers doar la Bucureşti, iar noi, aici, la Tg. Jiu, am avut specialişti din ţară.
– Rep. Puteţi să amintiţi câteva nume, pentru că eu parcă le-am uitat…
-Au fost: Vasile Georgescu-Paleolog, Barbu Brezeanu, Ştefan Georgescu-Gorjan, tatăl Soranei Georgescu-Gorjan, pentru că s-au înscris vreo 80, dar au venit mai puţini.
– Rep. Cred că 1976 rămâne un de referinţă în sărbătorirea lui Brâncuşi!
-Da, pentru că era o cifră «rotundă», cei 100 de ani, dar, pentru atunci am mai pregătit şi altceva. În primul rând, readucerea la culoarea iniţială a Coloanei Infinite, zisă şi Coloana Recunoştinţei fără de Sfârşit, faţă de eroii patriei! Atunci, Coloana era cam ruginită, iar tatăl Soranei, cel pe carte noi îl considerăm «autorul tehnic» al acestor lucrări, la cererea mea, ne-a făcut un proiect pentru remetalizarea Coloanei Infinite. Iar, în 1975, când am revenit la Cultură, după o pauză de doi ani, deci, în 1975 era a treia remetalizare. O alta, faţă de cea din 1938, a fost cea din 1964, însă stratul pus atunci şi-a pierdut repede culoarea. Am profitat de faptul că era un moment aniversar pentru care se dădeau bani, iar sărbătoarea respectivă a fost pusă între manifestările naţionale. Deci, în 1976 ţara s-a preocupat mai mult de Brâncuşi, iar noi…
– Rep. Se poate spune că atunci Brâncuşi a devenit un «fenomen» național, domnule dr. Ion Mocioi!
-Absolut! Iar, de atunci încoace, Brâncuşi a fost pe buzele tuturor, din toate generaţiile, mai toţi tinerii putând să înţeleagă valoarea artistică a Ansamblului sculptural de la Tg. Jiu! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA