În Duminica a cincea din Postul Paştilor (Buna Vestire); Ap. Evrei 9, 11-14; Ev. Marcu 10, 35-45; a Praznicului: Luca 1, 24-38), vom vedea că Dumnezeu, din Iubirea negrăită faţă de cea mai înaltă, mai desăvârşită şi mai sublimă Creaţie a Sa, doreşte să nu lase neamul omenesc în căderea cea pecetluită de neascultare şi purcede la un nou început, luând asupra Sa firea cea atinsă de păcat a omului, pentru a o reașeza întru cele rânduite de El, mai ales că Buna Vestire, prăznuită în acest an în Sfânta zi de Duminică, 25 martie 2018, de către Biserica Ortodoxă, în Postul Mare, un post aspru de pocăință, praznicul acesta constituie cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului, fiindcă cinstește ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit Fecioarei Maria că-L va naște pe Fiul Lui Dumnezeu.
«Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus»
Buna Vestire sau «Blagoveştenia», pe care o avem în Postul Paştelui, constituie sărbătoarea zilei în care Fecioara Maria a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că-l va naşte pe Hristos, fiind prima în care Biserica acordă dezlegare la peşte, deoarece sărbătoarea este considerată un praznic împărătesc. Să reamintim că o sărbătoare a «Vestirii Naşterii Domnului» se ţinea în Răsărit încă din anul 550, la 25 martie, marcând momentul în care Fecioara Maria din Nazaret, crescută în templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela dreptului Iosif, căci părinţii săi muriseră, a fost aleasă de Dumnezeu să-l nască pe Fiul Său şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil (sărbătorit pe 26 martie): «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus» (Luca 1, 28-32). E o sărbătoare cu dată fixă, 25 martie, de la care până la Crăciun, când Maria l-a născut pe Iisus, sunt exact nouă luni. Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de «Ziua Cucului» sau «Blagoveştenia». Există obiceiul ca în această zi să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele, număr care ar descoperi câţi ani mai avem de trăit. În multe zone din ţară, deci, şi la noi în Gorj, ca şi în întreaga zonă a Olteniei, se păstrează diverse obiceiuri legate de această mare sărbătoare.
Să precizăm că dincolo de supracinstirea ce i se cuvine datorită lucrării mai presus de fire ce s-a săvârşit prin ea, trebuie să evidenţiem şi faptul că Fecioara Maria a fost o persoană cu totul deosebită între semenii săi, care prin alesele ei calităţi a fost socotită vrednică de Harul de a da trup Fiului Lui Dumnezeu. Gândind la marea taină care s-a lucrat prin Fecioară şi la frumuseţea sufletului ei, Sfântul Grigorie Palama rosteşte următoarele cuvinte de laudă: «Fiindcă niciunul dintre oameni nu s-a aflat primitor de Dumnezeu cum trebuia, la urmă de tot a făcut pe Pururea Fecioara Maria ca pe un palat împărătesc… A fost aşezată între Dumnezeu şi oameni şi L-a făcut pe Dumnezeu Fiul oamenilor, iar pe oameni fiii lui Dumnezeu… Astfel, toate darurile câte erau răspândite în toţi sfinţii din veacuri, toate vredniciile câte le-au primit toţi prietenii lui Dumnezeu la un loc, atât oamenii, cât şi îngerii, toate acestea le-a adunat Fecioara în sine şi singură le avea pe toate», ceea ce denotă că atât zămislirea, cât şi Naşterea care a urmat, ne spun Evangheliile că s-au întâmplat «la plinirea vremii» celei sorocite: «Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere…» (Gal. 4, 4-5). Aşadar, precum a fost Zămislirea, aşa a fost şi Naşterea, adică, mai presus de fire, căci născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, fecioria Maicii Domnului a rămas nestricată, rămânând pururea fecioară şi fiind singura dintre femei care a unit în sine fecioria şi naşterea.
«Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri»
Să precizăm că îngerul Gavriil fusese mai întâi trimis de Dumnezeu la Zaharia în Templul de la Ierusalim, pentru a-i vesti zămislirea lui Ioan Botezătorul, o zămislire miraculoasă, deoarece Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, erau în vârstă şi nu mai puteau da viaţă unui prunc, însă ea s-a petrecut după legea firii, deoarece la puţin timp după aceea, Elisabeta rămâne însărcinată, însă «cinci luni s-a tăinuit pe sine» (Luca 1, 11-25), pentru că îi era ruşine de vârsta sa. Şi tocmai «în cea de-a şasea lună» a sarcinii Elisabetei, Gavriil este trimis din nou de Dumnezeu, de data aceasta la Fecioara Maria. Aceasta este mărturia precisă a faptului că Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul lui Hristos şi se va naşte cu 6 luni înaintea Lui. Numărul 6 are o semnificaţie simbolică: este numărul Omului şi al căderii, al Omului care nu a voit să treacă de la cea de-a şasea la cea de-a şaptea zi, adică la unirea cu Dumnezeu. Ioan Botezătorul vesteşte pe Cel care va aduce omenirea de la ziua a şasea la ziua a şaptea, pe Hristos Domnul. Dar, această a şaptea zi, va fi cea a morţii Sale, fiindcă Omul a păcătuit, iar unirea cu Dumnezeu se va face în cea de-a opta zi, care este şi «cea dintâi» zi, una şi veşnică, ziua Învierii. Scena se petrece în Nazaretul Galileii, în conformitate cu o realitate istorică indiscutabilă, deoarece se confirmă «povestea» Fecioarei Maria, pe care o cunoaştem exclusiv din Protoevanghelia lui Iacov. Fecioara Maria venise la Templu, fiind dăruită Domnului de către părinţii săi, Ioachim şi Ana, încă de la vârsta de trei ani. Aici avea să se pregătească pentru lucrarea sa «dumnezeiască», în rugăciune, în citirea Scripturii şi asceză, «hrănită de mâna unui înger», iar de la vârsta de 12 ani, avea să fie încredinţată unui om în vârstă şi văduv, dreptul Iosif, care «o luă la sine». Ceea ce se dovedeşte cu adevărat surprinzător este faptul că acest eveniment capital s-a petrecut în Galileea, la Nazaret, întrucât toate marile evenimente din viaţa Mântuitorului Hristos s-au petrecut în Iudeea, care, cu Ierusalimul şi templul său, simbolizează Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece Iisus Hristos este Împărat şi Preot. Pentru Evanghelia Duminicii acesteia, să înţelegem că îngerul Gavriil este un serafim, un înger din prima ceată îngerească, dintre cei pe care Apocalipsa îi numeşte «cei şapte îngeri care stau dinaintea feţei lui Dumnezeu», deci, el este un mesager al Domnului şi vorbeşte în numele lui Dumnezeu. Atunci când Preabinecuvântata Fecioara Maria l-a întrebat pe Arhanghel: Cum va fi aceasta, cum va întocmi Dumnezeu trup în ea, Arhanghelul a răspuns: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri». Deci, numai Duhul Sfânt ne poate aduce în Împărtăşire vie cu Împărăţia lui Hristos, care nu stă în cuvânt, ci în putere, adică, în puterea Duhului. Atrage Duhul, ca să fii pus, ca o piatră vie (I Petr. 2, 5), undeva în clădirea duhovnicească a templului Bisericii lui Hristos, deci, fă-te locuinţă a Duhului, ca Duhul să te cuprindă în locuinţa lui Dumnezeu, care este Biserica! Iar, faptul că există pe pământ Sfânta Biserică şi că noi înşine facem parte din mădularele vii ale Bisericii celei Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti, credem că un asemenea lucru trebuie să ne stăpânească în toată vremea vieţii noastre, înlăturându-le pe toate celelalte ale vieţii pământeşti.
Buna Vestire este o zi aducătoare de veste minunată
În concluzie, fiind vorba despre acest praznic de Buna Vestire, în care avem dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie în această zi să arunce mămăliga în apă, pentru ca mor peştii. De asemenea, vorbim despre ziua în care este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor şi pentru a avea spor în casă. Buna Vestire este o zi aducătoare de veste minunată, fiindcă această sărbătoare a născut, de-a lungul timpului, o serie de datini, superstiţii şi obiceiuri. Tradiţia populară spune că în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire, are necazuri tot anul. În această zi se fac şi previziuni meteorologice, pentru că în popor există credinţa că aşa cum este vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti. Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta, se pot efectua nenumărate acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de lângă casă şi a insectelor şi omizilor din livezi, pentru aflarea norocului şi rodului pomilor fructiferi. Se mai spune că femeile strâng apa provenită din neaua topită, pentru a fi folosită în practicile de medicină şi în cosmetică.
Profesor, Vasile GOGONEA
