În Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, Sf. Ev. Matei 1, 1-25), Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale, taina prin care El, Părintele Ceresc trimite pe Fiul Său din veci, Dumnezeu din veci, ca să se facă om creat după chipul Lui din veci.
Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime
Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, redată de către Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi «Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam», începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos, fiind împărțită în trei grupe de câte 14 generaţii. Să reținem că această împărţire în trei grupe este legată şi de trei perioade de timp: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea din Babilon până la Iisus Hristos. Totodată, prin cifra trei, ni se arată lucrarea tainică a Sfintei Treimi în omenire, pentru că Cel care se va naşte pentru mântuirea lumii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime, iar cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie deosebită, deoarece cifra 14 însumează de două ori cifra 7, cifră care sugerează că această pregătire presupunea ca aceia care aşteptau venirea Mântuitorului să se înscrie pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte. Este vorba despre credinţa puternică a proorocilor care prevăd şi prezic sau anunţă venirea lui Mesia, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, poate cea mai antrenantă pregătire pentru venirea Mântuitorului, iar vieţuirea sfântă a drepţilor Vechiului Testament se dorește ca o pregustare a prezenţei lui Mesia prin Duhul Sfânt în inimile lor. Aceasta constituie a doua mare forţă de pregătire, deoarece credinţa puternică şi vieţuirea sfântă culminează în persoana Maicii Domnului, cu precizarea că Fecioara Maria reprezintă culmea pregătirii poporului ales, pentru primirea lui Mesia. Ea s-a pregătit la templul din Ierusalim timp de 12 ani, pentru a deveni templu al zămislirii şi al naşterii lui Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Să nu trecem prea ușor peste faptul că în Vechiul Testament cifra 7 înseamna desăvârşirea în lumea pământească, pe când cifra 8 reprezintă viaţa cerească sau viaţa veşnică. Deslușind aceste grupe de neamuri ale Mântuitorului, ni se pare că vedem o scară uriaşă în văzduhul mântuirii noastre, o scară asemănătoare cu scara aceea din Sfânta Scriptură pe care a văzut-o în vis Patriarhul Iacob, şi pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau la cer şi se coborau la viața pământească.
“Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”
Într-o astfel de viziune, se pare că vedem un arbore uriaş, aşa cum este adesea zugrăvit pe zidurile exterioare ale bisericilor, cunoscut ca «arborele lui Iesei», prin care distingem faptul că două sunt naşterile lui lisus Hristos: una dumnezeiască, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, iar alta ca om, omenească, din mamă fără de tată – din Sfânta Fecioară Maria. În toată frumusețea ei negrăită, Cartea Naşterii lui Iisus Hristos (Matei 1) înseamnă descoperirea tainelor dumnezeieşti, împlinirea făgăduinţelor, învăţătura Duhului Sfânt, conducerea către cunoştinţa de Dumnezeu, filosofia credinţei, ştiinţa vieţii fericite şi veşnice. Marii filosofi greci, Platon şi Aristotel vorbeau şi credeau în Logos-ul universal, iar scriitorii şi poeţii păgâni, prezicătoarele sau sibilele şi magii de la Răsărit arătau că pe vremea lor venirea unui mântuitor (care avea să vină din Orient) era dorită şi mult prea dorită. Iar, când a sosit «plinirea vremii» (Galateni 4, 4), cum o numeşte Sfântul Apostol Pavel, când făgăduinţele dumnezeieşti s-au împlinit, atunci Domnul S-a întrupat, aşa precum a fost proorocit. Sfântul Evanghelist Matei are o grijă deosebită ca în tot cuprinsul Evangheliei sale să adauge, după cele ce spune despre Mântuitorul, prin cuvintele: «Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin Proorocul», spunând şi numele Proorocului. Însuşi Mântuitorul îşi începe predica în sinagoga din Nazaret prin citirea unui text din cartea Proorocului Isaia (61, 1-2): “Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor slobozire şi celor prinşi în război libertate; să dau de ştire un an de milostivire al Domnului”. Iar, după citire, a închis cartea Proorocului, a dat-o slujitorului, ne spune Sfântul Evanghelist Luca, iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre El (cf. Luca 4,16-20). «Şi El a început a zice către ei: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”» (Luca. 4, 21). Deci El, Care le vorbea, era Acela despre Care au scris Proorocii. Că s-au împlinit proorociile în persoana Mântuitorului Hristos, că într-adevăr, El este Acela Care avea să vină, iar aceasta nu mai este o taină pentru noi, care de peste două mii de ani citim şi confruntăm ceea ce au zis Proorocii cu ceea ce au văzut, au pipăit şi ne-au mărturisit Sfinții Apostoli. Cu toții știm că Pruncul Sfânt, a Cărui naştere o vom prăznui peste aproape o săptămână, este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Dar, ce folos avem noi din această ştiinţă despre Iisus Mântuitorul? Câtă credinţă curată şi câtă dragoste sinceră purtăm în inimi întru Slava Bunului nostru Mântuitor, Care ne-a lăsat cuvânt de nădejde şi de putere în clipa când Se înălţa Ia cer? “Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”(Matei 28, 20). Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos cuprinde o pedagogie şi o înţelepciune divină care exprimă aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Naşterea după trup a Domnului pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor
Să fim bine înțeleși, Întruparea Fiului veşnic al lui Dumnezeu, adică faptul că El S-a făcut om, nu a fost o întâmplare, ci, a fost împlinirea unui plan al lui Dumnezeu pregătit din veşnicie, planul sau scopul pentru care El a creat lumea. Deci, taina Întrupării Fiului şi Cuvântului divin este o taină cunoscută de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Această lucrare de pregătire a omenirii în vederea Întrupării 
Mântuitorului nostru Iisus Hristos arată cu prisosință, cât de mare este iubirea milostivă şi răbdătoare a lui Dumnezeu, precum şi respectul Lui faţă de libertatea persoanelor şi a popoarelor, cărora le propune mântuirea, dar pe care nu le-o impune! Doar când ne pregătim îndelung pentru a primi un «dar», numai atunci conştientizăm faptul cât de preţios este acest «dar», pentru că Dumnezeu îi lasă pe oameni să dorească mai mult mântuirea, după ce au constatat că generaţii multe se nasc şi apoi mor, una după alta. Acest curs nu este unul normal sau conform cu vocaţia omului de a trăi veşnic, fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor sau veşnic viu! În ultimă instanță, constatăm că omenirea merge spre moarte, iar pe de altă parte, observăm că în fiecare persoană umană există dorul de a trăi veşnic. Pregătirea generaţiilor dintotdeauna este o pedagogie înţeleaptă a lui Dumnezeu cu oamenii şi o lucrare liberă a oamenilor credincioşi pentru a împlini planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. În toată bogăția complexității înțelesurilor sale, Naşterea după trup a Domnului pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor, iar Genealogia pe care ne-o prezintă Evanghelia Duminicii dinaintea Nașterii Domnului, ne arată perioada etapizată de pregătire şi de aşteptare a omenirii întru credinţă şi speranţă pentru venirea Lui Hristos. Putem constata că Naşterea după trup a Domnului nu este una obişnuită, adică, nu este o naştere rezultată din iniţiativă bărbătească, nici din poftă trupească, ci este una care se realizează direct din iniţiativa lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pruncul Iisus, Născut din Fecioara Maria, S-a zămislit de la Duhul Sfânt, fără ca ea să fi avut vreo legătură trupească intimă cu dreptul Iosif (cf. Matei 1, 18).
«Şi celor câţi L-au primit le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu»
Întrucât zămislirea şi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos s-au făcut din femeie, ele au o parte care seamănă cu zămislirea şi naşterea fiecărui om, însă, au şi o parte care nu este una obişnuită, întrucât Fecioara-Mamă nu a cunoscut bărbat şi, ca atare, Pruncul nu are tată după trup. Aşadar, Iisus Hristos Se naşte ca om din femeie, după cum se nasc toţi oamenii, dar zămislirea Sa ca om nu provine dintr-o iubire trupească între un bărbat şi o femeie, ci este lucrare dumnezeiască, mai presus de fire a Duhului Sfânt în natura umană a Fecioarei Maria, din care Se zămisleşte şi apoi Se naşte Pruncul Iisus. Însă, prin această dublă lucrare: cerească şi pământească, dumnezeiască și lumească, Dumnezeu a voit ca în însăşi naşterea după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să înceapă naşterea după Duhul Sfânt a oamenilor sau înfierea lor prin harul Duhului Sfânt (cf. Ioan 1, 12-13 şi 3, 5). Întrucât Iisus Hristos Se întrupează de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, El pregăteşte taina botezului creştin, prin care omul se naşte din Duhul Sfânt şi din apă, pentru a trăi o altă viaţă decât cea biologică, adică, viaţa cerească veşnică. În concluzie, Sfânta Evanghelie a Duminicii acesteia ne arată că lucrarea dumnezeiască mântuitoare pentru lume începe cu însăşi zămislirea şi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce Se naşte veşnic din Tatăl, fără să aibă mamă, iar pe pământ S-a născut din mamă, fără să aibă tată. Vedem clar acum, că această lucrare de înomenire a Fiului lui Dumnezeu are ca scop îndumnezeirea prin har a omului şi înfierea lui în iubirea lui Dumnezeu Tatăl. De remarcat că Duhul Sfânt este prezent şi lucrător, atât în taina înomenirii Fiului lui Dumnezeu, cât şi în taina îndumnezeirii prin har a omului, ceea ce este foarte important de știut pentru noi. Fiul Cel veşnic Se face om, pentru ca oamenii care cred în El şi se botează în numele Preasfintei Treimi, să devină fii ai lui Dumnezeu după har, cum ne spune Sfânta Evanghelie de la Ioan, care precizează acest adevăr central pentru viaţa creştină: «Şi celor câţi L-au primit le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut» (Ioan 1, 12-13). Aşadar, Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Crăciunului ne cheamă şi pe noi la pregătire duhovnicească în timpul care ne-a mai rămas până la marea Sărbătoare Împărătească, pentru ca să-L primim pe Hristos Domnul în sufletele noastre, în casele noastre, văzând că Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale și Se face om, pentru ca noi să dobândim Împărăţia cerurilor, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire!
Profesor, Vasile GOGONEA
