În Duminica a treia din Postul Mare (a Sfintei Cruci); Ap. Evrei 4, 14-16; 5, 1-6; Ev. Marcu 8, 34-38; 9,1), vom avea la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie posibilitatea de a slăvi Sfânta Cruce, mai ales că sâmbătă seara, după Doxologia cea Mare, Sfânta Cruce este adusă într-o procesiune solemnă în mijlocul Bisericii, având loc un ritual special de închinare, şi rămânând acolo toată săptămâna, deoarece în imnologia acestei Duminici remarcăm faptul că tema Sfintei Cruci nu este dezvoltată în termeni de suferinţă, ci în termeni de biruinţă şi de bucurie negrăită, deoarece străduinţele noastre spirituale, dacă sunt sincere şi consecvente, încep să se facă simţite, iar «povara» lor devine mai obositoare, în sufletul nostru simţind nevoia de sprijin şi încurajare. Pentru că Dumnezeu ne îndeamnă a ne lua crucea şi a-I urma Lui, fiecare simţim că ne poartă şi pe noi viaţa pe «Drumul Crucii», suportând această osteneală, parcurgând drumul până la acest punct, când începem să vedem sfârşitul călătoriei noastre, iar razele Paştelui cresc în strălucire, din moment ce marele post ar trebui să fie propria noastră răstignire, trăirea noastră, aşa cum este ea, limitată, pentru împlinirea poruncii Lui Hristos, pe care o auzim în Pericopa Evanghelică a acestei Duminici: “Dacă vreun om vrea să-Mi urmeze Mie, acela să se lepede, de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze” (Matei 8, 34), pentru că în timpul postului de patruzeci de zile, toţi, ne răstignim şi noi, oarecum, morţi fiind faţă de patimi, ca să ne aducem aminte de patimile Domnului nostru lisus Hristos şi să ne mângâie grija binefăcătoare a proniei divine.
“Dacă vreun om vrea să-Mi urmeze Mie, acela să se lepede, de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze”
În această Duminică a Crucii, mai exact în cadrul slujbei de dimineaţă sau a utreniei, preotul, în mod solemn, va scoate din altarul bisericii o sfântă cruce, care în Ortodoxie este nedespărţită de icoana răstignirii lui Hristos. Această Cruce, preotul o aşează în mijlocul bisericii spre a fi sărutată. Legat de această procesiune a scoaterii Sfintei Cruci spre a fi sărutată, s-a păstrat până astăzi ritualul acesta în cadrul punerii pietrei de temelie a unei noi biserici. Însă la rânduiala aceasta, deosebirea constă doar în faptul că pe sfântul disc sunt puse şi purtate părticele din sfinte moaşte, ce sunt puse apoi la temelia construcţiei bisericii. Rânduiala aceasta sugerează că, fără luarea crucii şi urmarea Lui Hristos, nimeni nu poate avea parte de mântuire, că nu putem aduce ceva ca dar lui Dumnezeu, decât numai în stare de jertfă – de renunţare la tot ceea ce este lumesc şi păcătos, deoarece numai în stare de jertfă fiind, putem aduce ceva ca dar lui Dumnezeu. Atotputernicul ne cere jertfa renunţării la tot ceea ce este lumesc sau păcătos, potrivnic mântuirii noastre, iar cinstirea Crucii lui Hristos este direct legată de purtarea crucii vieţii noastre, prin post sau prin ostenelile vieţii duhovniceşti din această perioadă, pe care Dumnezeu, cu bună ştiinţă, le-a rânduit pentru mântuirea noastră. De aceea, în această perioadă a Postului Mare şi îndeosebi în această Duminică, să încercăm să înţelegem că cinstirea Crucii lui Hristos înseamnă asumarea jertfei crucii vieţii fiecăruia şi că fără această cale a crucii, nu putem întrezări bucuria mântuirii noastre. Nevoinţele noastre ni se uşurează, atunci când ni se aduce aminte şi de nădejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce. Căci, după cum Mântuitorul nostru, urcându-se pe Cruce, a fost slăvit prin felul necinstit prin care s-au purtat oamenii cu El şi prin amărăciunile ce le-au pricinuit, tot aşa trebuie să facem şi noi, ca să fim slăviţi împreună cu El, cu toate că îndurăm cu greu nevoinţele postului. Împărăţia Lui Dumnezeu se va înfiripa încet-încet înlăuntrul nostru, dacă vom înţelege să-I slujim lui Hristos, aşa cum ne-o cere El. Această Împărăţie a Ierusalimului pământesc începe încă de aici de pe pământ şi se continuă în mod firesc în viaţa de dincolo. Aşa se explică de ce sentinţa de judecată a Dreptului Judecător, de plasare de-a dreapta ori de-a stânga Sa a oamenilor, când va veni să judece viii şi morţii, nu va fi nici arbitrară sau discreţionară, nici subiectivă şi, cu atât mai puţin, nedreaptă. Într-un mod cât se poate de firesc, aşa trebuie să vedem viaţa de dincolo, unde fiecare dintre noi va merge să-şi ocupe locul, potrivit stării din sufletul său. Am început să trăim, de aici de pe pământ, în Împărăţia Lui Dumnezeu, când am încercat şi căutăm să «zidim» în sufletul nostru o împărăţie unde să împărăţească Hristos, deci, numai atunci vom continua să petrecem în mod firesc împreună cu El.
Sărutând Sfânta Cruce, nu se poate să nu ne dăm seama că pe aceeaşi cale a crucii, «îngustă şi cu chinuri», suntem chemaţi să-I urmăm Lui Hristos!
Duminica aceasta binecuvântată este o zi mare, în care Biserica ne pune înainte cinstirea Sfintei Cruci şi urmarea lui Hristos în drumul mântuirii noastre, deoarece ni se pune înainte pilda jertfei lui Hristos, întrezărind Lumina Slăvitei Sale Învieri, în felul acesta atrăgându-ne atenţia că nimeni nu poate ajunge la mântuire fără acceptarea crucii vieţii sale şi urmarea lui Hristos. Şi pentru că vorbim despre luarea crucii şi urmarea lui Hristos, trebuie spus că aceasta înseamnă asumarea jertfei în mod liber, iar chipul jertfei acesteia este chiar perioada aceasta a Postului Mare, un timp al lepădării de păcat, în care cultivăm în locul acestora virtuţile bineplăcute lui Dumnezeu, adică postul, rugăciunea, milostenia. În această perioadă, să ne spovedim mai des şi să dorim împărtăşirea cu Hristos. Ţinta sau miza acestei jertfe este mare: mântuirea noastră! Pentru dobândirea acestei mântuiri, suntem ajutaţi în fiecare zi de sărbătoare cu o virtute sau cu un exemplu demn de urmat din Istoria Bisericii, în aşa fel încât, drumul spre mântuire să nu-l facem la întâmplare sau, aşa, ca să ne aflăm în treabă. În felul acesta, să-L vedem şi să-L cunoaştem pe Dumnezeu, mai ales că Atotputernicul Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale şi numai cei ce le păzesc sunt curaţi cu inima şi Îl văd pe Dumnezeu! Sărutând Sfânta Cruce, nu se poate să nu ne dăm seama că pe aceeaşi cale a crucii, «îngustă şi cu chinuri», suntem chemaţi să-I urmăm Lui Hristos! Ca să înţelegem semnificaţia scoaterii şi cinstirii Sfintei Cruci în Postul Mare, trebuie precizat faptul că ritualul ei este identic cu cel al Liturghiei Darurilor mai înainte Sfinţite, deoarece în cadrul acestei Liturghii, preotul iese cu Darurile mai înainte Sfinţite, aşezate pe sfântul disc, iar în tot acest timp binecuvântat, «puterile cereşti slujesc în chip nevăzut», fiindcă Însuşi Hristos, Împăratul Slavei, este prezent în mijlocul nostru. În momentul aducerii de către preot a Sfintelor Taine în mijlocul bisericii, credincioşii stau în genunchi cu frunţile plecate, în tăcere desăvârşită, Sfânta Liturghie descoperind, în acest moment, «războiul duhovnicesc» în care este angajat fiecare credincios care se luptă pentru mântuire. Iar prezenţa Lui Hristos înconjurat de puterile cereşti, este prezenţa Împăratului care diriguieşte lupta duhovnicească şi îşi îndeamnă credincioşii avântaţi în lupta mântuirii, îmbărbătându-i şi asigurându-i de biruinţă, pentru că Însuşi Dumnezeu luptă împreună cu ei. De aici şi dorinţa credincioşilor ca în această perioadă a Postului Mare, să se împărtăşească mai des cu Trupul şi cu Sângele Lui Hristos.
“Sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”
E bine să înţelegem de la bun început că Mântuitorul Hristos ne-a chemat în viaţa aceasta la luptă şi la cruce, şi nu ne-ar fi cerut-o, dacă n-ar fi făcut-o El Însuşi mai înainte de noi. Tocmai pentru acest lucru, El aşteaptă de la fiecare dintre noi să ne abordăm la fel propria viaţă, pentru că altfel, cine va dori să-şi menajeze viaţa, complăcându-se în tot ceea ce este mai atrăgător şi mai plăcut pe pământ, nu va înţelege că Dumnezeu nu ne îngăduie nouă, celor ce ne-am înjugat la jugul Lui şi vrem să-I dobândim Împărăţia, să trăim oricum, să vorbim ori să gândim orice şi oricum! Nu are ce căuta în Împărăţia Cerurilor Acela care se îndoieşte de legitimitatea credinţei! De aceea, se încheie Evanghelia Duminicii acesteia prin cuvintele: “Sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”(Mc.9,1). Domnul vrea să ne spună că oricât ni s-ar părea de ciudat, nimic altceva decât că unii din cei care-L ascultau atunci au cunoscut împărăţia lui Dumnezeu mai înainte de a se muta definitiv de aici de pe pământ. Să nu uităm niciodată cuvintele Domnului, când a spus: “Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!”(Lc.17, 21). Iată aşadar, că Împărăţia Lui Dumnezeu o putem afla încă de aici, de pe pământ, în noi înşine! Aşadar, până la lumea cealaltă, până la Împărăţia Lui Dumnezeu din Ceruri, aceasta trebuie să înceapă înlăuntrul nostru, încă din lumea aceasta, de pe pământ. Şi nu va începe într-o viaţă care nu are nimic comun cu jertfa lui Hristos, cu lupta pe care ne-o cere El, cu abordarea vieţii acesteia ca pe o cruce, pe care asumându-ne-o şi purtându-o aşa cum şi-a purtat-o El însuşi, să-I urmăm întru totul. Desigur, acestea sunt înţelesurile profunde ale unei Pericope Evanghelice plină de înţelepciune, dar nu lesne de înţeles, de aceea conchidem că viaţa aceasta, dacă voim să fim creştini şi mai ales, dacă voim să dobândim Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să o abordăm ca pe o cruce, ca pe o luptă şi ca pe o jertfă. Pentru că a nu-ţi asuma viaţa ca pe o cruce şi a o pune în slujba lui Hristos, poate să ducă implicit la autosituarea de-a stânga Lui, sau fără El, şi fiecare dintre noi ştim că lupta şi dorinţa noastră sunt în slujba Domnului! Fericirea sau nefericirea noastră, vrem sau nu vrem, începe încă din viaţa aceasta trecătoare, iar ceea ce se întâmplă în viaţa de dincolo nu este decât o continuare firească a luptei sau a refuzului nostru de a respecta cuvintele şi poruncile Mântuitorului Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi pe Sfânta Cruce, El fiind Cel care ne îndeamnă să ne luăm crucea şi să-I urmăm Lui!
Profesor, Vasile GOGONEA
PS În Duminica a treia din Postul Mare, 11 martie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea Polovragi, Gorj
