Sfânta Evanghelie(Luca 19,1-10) a Duminicii a XXXII-a după Rusalii, a lui Zaheu, ne aminteşte o întâmplare plină de învăţăminte din activitatea pământeană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, poate una dintre acele întâmplări în care înţelepciunea pilduitoare şi îndelung răbdătoare se însoţeşte cu bunăvoirea milostivă şi îngăduitoare, pentru a întrezări anumite repere esenţiale care ne ajută să ne smerim înaintea Dumnezeului înomenit prin Harul Sfântului Duh.
Pare aproape de necrezut, dar Zaheu, doar atât vroia, să-L vadă pe Iisus, nu îndrăznea mai mult, nu cerea mai mult, pentru că, de fapt, nici nu se aştepta la mai mult. Domnul Hristos cunoaşte gândurile şi sufletul fiecăruia, ştie de mai înainte cele negândite şi cele nefăcute de către fiecare dintre noi, făcându-i o mare surpriză lui Zaheu, în sufletul căruia ceva se schimbase, când simţise că bogăţia şi faima nu-l pot face niciodată fericit. Coborât din sicomor înaintea Iubirii îndelung răbdătoare şi binevoitoare, el voia să guste din bucuria sufletească, să-şi hrănească, în sfârşit, sufletul, în care începea să adie mireasma Duhului Sfânt, iar în acest fel, după ce vreme îndelungată a fost sclavul diavolului şi al păcatului rătăcirii, el vrea să se schimbe şi se întoarce cu faţa către Dumnezeu!
“Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”
Sfânta Evanghelie care se citeşte în Duminica a XXXII-a după Rusalii, ne arată cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate să-i aducă mântuirea, atunci când din om lacom devine om milostiv, arătând deodată smerenie şi fapte de pocăinţă. Aici este vorba despre întâlnirea Fiului Domnului cu mai marele vameşilor din cetatea Ierihonului, care, aflând că vestitul Învăţător, despre care toată lumea vorbea cu admiraţie, va trece şi prin oraşul său, a dorit mult să-L vadă, să-L cunoască îndeaproape. Dar pentru că era mic de statură, s-a urcat într-un pom de pe marginea drumului pe unde urma să treacă Hristos. Şi nu doar L-a văzut, dar a avut şi bucuria nesperată de a-L primi în casa lui, căci Iisus i s-a adresat direct, alegându-l din acea mulţime de oameni tocmai pe el, cel atât de dispreţuit de concetăţenii săi pentru faptul că era în slujba ocupaţiei romane şi pentru că îşi strânsese o mare avere prin nedreptăţile pe care le făcuse ca vameş. La invitaţia de a-L primi pe Domnul în casă, la masa sa, Zaheu a răspuns cu bucurie, şi tot cu bucurie s-a angajat solemn, în faţa tuturor, să îndrepte toate nedreptăţile pe care le făcuse până atunci: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, am să-i întorc împătrit!”(Luca 19,8). Angajamentul său spontan este o convertire spirituală şi o îndreptare bineprimită de Domnul. Omul preocupat până atunci doar de sporirea averii sale, îl regăseşte pe Dumnezeu şi se angajează pe calea transformării spirituale. Convertirea sa l-a făcut să dorească nu doar începutul unei vieţi noi, ci şi corectarea greşelilor trecutului său. Zaheu a plăcut Domnului, deoarece a făcut exact ce trebuia să facă.
“Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”
Zaheu a înţeles şansa pe care Dumnezeu i-a dăruit-o: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam! Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca 19,9-10). O sentinţă plină de speranţă pentru fiecare dintre noi, ca unii ce săvârşim atâtea greşeli în viaţă. Iar pentru mai marele vameşilor, aceasta a însemnat şi o repunere în demnitate a numelui său, pentru că în limba ebraică “Zaheu” înseamnă “cel drept”. Iată, prin urmare, un om bogat, un om care trăia din lacrimile săracilor, luându-le impozite şi taxe peste puterea lor, un om care trăia din nedreptate, văzut ca unul dintre cei mai răi oameni ai societăţii aceleia, ajunge să-l primească pe Dumnezeu în casa şi-n sufletul lui. Oameni buni, chiar şi pe cele mai de seamă vase ale diavolului, puterea Domnului le răpeşte, chiar şi pe cei mai răi oameni, Dumnezeu îi cheamă la El şi-i mântuieşte! Prin acest exemplu, aflăm că şi pe cei bogaţi, care cu greu vor intra în Împărăţia Cerurilor, Dumnezeu îi întoarce. Deşi, de multe ori ne uităm cu dispreţ la cei ce trăiesc în lux, la cei ce se scaldă în plăceri şi-i invidiem, şi-n acelaşi timp ne consolăm cu gândul că la judecată vor fi pedepsiţi, totuşi, iată că Hristos Domnul vrea ca fiecare om să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină! Pentru că bogăţia şi faima nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Zaheu fericit, ci vrea mai mult, el caută altceva. Auzise de Iisus, auzise de minunile Lui, ştia că toată lumea vorbeşte de El, ştia că mii de oameni îl caută şi era curios ca să afle ce găsesc oamenii la acest Iisus, vroia să se bucure şi el în lumina Lui. Dar, fiind mic de statură, fiind prea mic pentru a simţi cele duhovniceşti, fiind prea încurcat cu cele ale lumii, neputând să vadă pe Dumnezeu de mulţimea patimilor sale, se urcă într-un copac şi-L aşteaptă cu drag pe Cel dorit. Zaheu alergă înaintea lui Hristos şi a mulţimii pentru ca în momentul când va trece pe acolo, să-L poată vedea.
“Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta e fiul lui Avraam”
Vedem că Dumnezeu, chiar departe fiind, întâmpină imediat această dorinţă de schimbare a fiecăruia dintre noi, pentru că aflăm că El se bucură că de bună voie Zaheu caută altceva decât păcatul, şi atunci, ajungând în dreptul lui, în loc de un deget, Dumnezeu îi dă toată mâna celui care aştepta de atâta vreme să-şi deschidă uşa sufletului pentru a-L primi pe Hristos! Avându-L pe Hristos în casă, Zaheu nu mai aşteaptă deloc şi dă păcatul afară, mărturiseşte că a greşit, recunoaşte că a nedreptăţit şi dă tuturor, chiar mai mult decât le luase. Îl avea pe Dumnezeu, nu mai avea nevoie de nimic, primise mult mai mult decât se putea aştepta, gusta pentru prima oară în viaţă Harul Lui Dumnezeu, adevărata bogăţie, trăia veşnicia împreună cu Hristos! În acest fel, Domnul Hristos îi depăşeşte aşteptările lui Zaheu zicându-i: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, o casă materială în care se locuieşte, dar şi o casă a sufletului îndumnezeit! Deşi e încă în viaţă, deşi n-a venit încă judecata de apoi, de faţă era Însuşi Judecătorul! Zaheu primeşte în dar împărăţia cerurilor, află de pe acum că el şi familia lui se vor mântui. Iată, oameni buni, ce mult bine poate aduce Dumnezeul Iubirii îndelung răbdătoare şi binevoitoare, cât de mare este iertarea, iar celui căruia i se iartă mult, mult iubeşte! Ce frumos e harul lui Dumnezeu, mai dulce decât toate plăcerile lumii! Şi ce bine e să nu judeci pe nimeni, ci, să-i iubeşti pe toţi, pentru a-L primi pe Hristos în suflet! Părerea de rău a lui Zaheu este bineprimită, iar primirea în casă a lui Hristos poate simboliza împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui Dumnezeu. Noi toţi, cei de azi, avem ocazia să fim ca Zaheu, avem ocazia să primim în dar de pe acum Împărăţia Cerurilor!
Profesor Vasile GOGONEA
