În Duminica întâia după Rusalii este Sărbătoarea Tuturor Sfinților, un prilej minunat și o zi potrivită pentru a ne întreba cu toții: ce sunt sfinții, cine sunt ei, cine poate ajunge sfânt și ce înseamnă sfințenia în lumea aceasta materialistă și consumistă, ca un motiv în plus pentru a înțelege mai bine că sfinții sunt aceia care L-au mărturisit pe Hristos, mulți dintre ei dându-și chiar viața pentru Mântuitorul și constiuind pilde vii prin cuvântul, prin viața și râvna lor, tocmai ca noi să înțelegem cum se cuvine, ceea ce înseamnă creștinismul și sfințenia!
Tinerii fac parte din preocupările de bază ale bisericii noastre”
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, iată că, deși Duminica aceasta nu veți fi oaspetele drag și prețuit al gorjenilor, în această zi fiind prezent cu întregul Sinod al BOR la o întronizare la Sibiu, totuși, sâmbătă veți săvârși Sfânta Liturghie la Turburea și veți deschide un congres al tinerilor creștini ortodocși din Mitropolia Olteniei!
-Așa este, pentru că Arhiepiscopia Craiovei organizează, prin Biroul de învățământ și activități cu tineretul, cea de-a XI-a ediție a Congresului Tinerilor Creștini Ortodocși din Mitropolia Olteniei, în cadrul unei activități complexe care va avea loc sâmbătă, 6 iunie 2015, în localitatea Poiana, comuna Turburea, județul Gorj. La acest eveniment important, să știți că vor participa peste 150 de tineri, delegați ai grupurilor parohiale din Oltenia și din partea filialelor ASCOR, iar pentru cititorii Ziarului «GORJEANUL» aș dori să adaug că întâlnirea de anul acesta are ca temă: «Lucrarea tinerilor în viața Bisericii și misiunea lor în societate», fiind organizată cu sprijinul Primăriei Turburea.
– Rep. Deci, iată, o preocupare demnă de atenție pentru ÎPS Voastră, de a demonstra că tineretul și destinul tinerilor de azi, vă preocupă îndeaproape!
-Întotdeauna am considerat că tinerii fac parte din preocupările de bază ale bisericii noastre dreptmăritoare, iar activitățile pe care le desfășurăm împreună cu școala, cu universitatea și cu asociațiile culturale și profesionale care presupun participarea tinerilor se îngemănează în chip fericit pentru a înțelege mai bine preocupările tinerilor de azi, implicarea lor în viața Bisericii noastre și integrarea lor în societate!
– Rep. Prin urmare, Dumnezeu cu Sfinții Săi, fac parte din viața noastră!
-Așa cum aerul, introdus în apă, iese la suprafață, așa Dumnezeu stă în viața noastră, este în interiorul nostru, iar fiecare moleculă din noi este lumină, este o «mană» cerească! Noi, cu cât mai mult sfințim trupul nostru, cu atât mai mult îl înduhovnicim și îl electrizăm, îl transfigurăm și ne apropiem de Dumnezeu! În felul acesta vedem pe sfinți că se ridică de la pământ la cer, chiar dacă ne lasă «moaștele» trupului lor!
“Toți sfinții sunt cu Mântuitorul Hristos în Rai”
– Rep. De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, am ascultat cum vorbeați atât de frumos despre sfinți!
-Toți sfinții sunt cu Mântuitorul Hristos în Rai, în Împărăția Cerului, pentru că Domnul S-a Înălțat la ceruri! Pentru că a înviat-o pe Maica Domnului și a înălțat-o la ceruri! Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt lângă Domnul pentru că în viața lor pe pământ s-au unit cu Mântuitorul Iisus Hristos, s-au lepădat și s-au «spălat» de patimi, au scos răul din sufletul lor, iar în locul acestuia s-a așezat Slava dumnezeiască!
– Rep. În sfinții cărora ne închinăm, putem să-L vedem întotdeauna pe Dumnezeu?
-Așa cum în raza de lumină vedem și soarele, chiar dacă soarele nu este în lumină, dar, totuși, noi gândim la soare, pentru că privind soarele, privim și razele de lumină, tot așa, în Mântuitorul Hristos privim toți sfinții, și deodată, privim pe Mântuitorul Hristos care este în toți sfinții! Cum spune psalmistul: «Minunat este Dumnezeu întru 
sfinții Săi»! deci, Dumnezeu este prezent în sfinții Săi, așa că prin ceea ce au cerut Sfinții Apostoli, Iacob și Ioan, este numai ceva legat de un gând pământesc, de o ierarhizare omenească! Dacă Împăratul este undeva pe un tron înalt, trebuie să aibă negreșit lângă el toți îngerii Săi, «generalii» Săi!
– Rep. Dar, acești «generali», cum îi numiți ÎPS Voastră, într-o formulă plastică și oarecum cazonă, unde sunt «postați», de-a dreapta sau de-a stânga Mântuitorului?
-Potrivit Cuvântului Scripturii, cea care va sta de-a dreapta Mântuitorului Iisus Hristos este Maica Domnului: «Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată». Deci, de-a dreapta Mântuitorului stă Maica Domnului și în iconografia noastră, în această compoziție iconografică numită «Deisis», de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului se află Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul. Tatăl Cel Ceresc a rânduit aceste locuri pentru Maica Domnului și pentru Sf. Ioan Botezătorul! Dar, fără să așezăm în mintea noastră, cine va sta de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului, să înțelegem că acolo, de-a dreapta și de-a stânga nu înseamnă nicidecum de-o parte sau de alta a Persoanei Mântuitorului Hristos, ci, în Împărăția Cerurilor sufletele, sfinții, îngerii înșiși și Domnul sunt atât de transparenți încât nu există dreapta și stânga, pentru că toți sunt atât de vizibili și atât de dăruitori unii altora, încât ei nu mai au nici colțuri, nu mai au nici părți, ci, trec unii prin alții.
“Sfinții I s-au dăruit cu totul Lui Dumnezeu”
– Rep. Dar, sfințenia se întemeiază și pe virtutea iubirii necondiționate?
-Dacă ne gândim bine, la virtutea iubirii, și dacă ne gândim, cum se manifestă ea, ne dăm seama de cum stau sfinții, înaintea Mântuitorului Hristos, cum stau unii în alții, pentru că iubirea nu mai este egoistă, iubirea nu mai este părtinită, iubirea este dăruitoare, ca să putem înțelege, într-o oarecare măsură, stările acestea, din această iubire, pentru că întotdeauna, din dragoste te dăruiești celuilalt, până la epuizarea de sine. Nu mai păstrezi nimic pentru tine, ci, când iubești pe cineva, i te dăruiești total. Cu atât mai mult, cu cât sfinții I s-au dăruit cu totul Lui Dumnezeu. Maica Domnului este exemplul de urmat al tuturor creștinilor, pentru că ea s-a dăruit total Lui Dumnezeu, ea a dăruit trupul ei Lui Dumnezeu, a dăruit mai întâi sufletul ei Lui Dumnezeu, astfel încât nu și-a păstrat nimic pentru ea, și astfel că Dumnezeu care nu primește ca să diminueze, ca să smulgă de la noi ceva, dar când vede dăruirea noastră, El se dăruiește primul nouă, în întregime! În așa fel încât, în Maica Domnului vedem pe Mântuitorul Hristos întreg, și deodată vedem pe Maica Domnului!
– Rep. Totuși, în lumea aceasta e plină de atâtea ispite care ne îndepărtează de sfinți și de ceea ce ne place să numim sfințenie, cum ne putem regăsi pe noi înșine?
-Vedeți, uneori suntem îndemnați de mintea noastră, de plăcerile trupului nostru, de grijile acestea pământești să amânăm pocăința, să amânăm venirea la «cină»! Suntem uneori mai decât cei din Evanghelia de astăzi! Nu ascultăm de acești trimiși ai Lui Dumnezeu, care ne reamintesc că iubirea Tatălui Ceresc este mare și că nu se merită să renunțăm atât de ușor la această chemare. E adevărat că ne-am obișnuit și cu viața aceasta pământească și că ne despărțim foarte greu de slăbiciunile noastre. Unii care au trăit în plăceri și desfătări lumești, cum ar putea să lase în urma lor averea, bogăția și chiar dorințele acestea pământești?
“Sfinții din calendare care au avut o valoare socială în societatea lor”
– Rep. Eu însumi, am simțit în zilele acestea că uneori suntem atât de aproape de pragul morții, încât nici nu ne imaginăm!
-Dar, toate acestea trec! Nu ne gândim nici o clipă, că dacă moartea ne-ar surprinde, atunci când ne cheamă Dumnezeu, toate cele care le-am agonisit, cui vor rămâne? Evident, că ne uităm în morminte și vedem oase goale. Ne uităm acolo și vedem pe cei care au fost înaintea noastră în demnități mari, care au beneficiat de sănătate, de slavă omenească, de demnități înalte și de bani! Dacă facem o comparație între un mort sau altul, n-o să găsim nici o diferență, pentru că toate sunt stricăciune, toate sunt oase goale, și cum zice profetul: «Și am văzut și m-am uitat în morminte, și am văzut oase goale și am plâns! Și am zis: unde este bogatul sau săracul? Unde este împăratul sau slujitorul?». Deci, iată că frumusețea noastră făcută după chipul Lui Dumnezeu se vestejește!
– Rep. E foarte incitantă această temă a morții și de multe ori mă gândesc la cuvintele Sfântului Vasile cel Mare!
-Atunci când vom vedea că se sfârșește viața noastră și că respirația începe să scadă, când vom vedea că nu mai simțim trupul nostru și că el amorțește, când vom vedea că aproape suntem să închidem ochii definitiv, vom constata că cel întunecat vine cu multă răutate să smulgă sufletul nostru. Și zice rugăciunea de la înmormântare: «Vai, câtă durere, câtă tristețe și cât necaz are sufletul când se desparte de trup». Întinde mâinile către cei din jur și nu poate să-l ajute, ridică ochii la ei și nu poate să primească niciun ajutor.
– Rep. Mă bucur mult că Dumnezeu îmi îngăduie să stau de multe ori de vorbă cu ÎPS Voastră și aș dori să vorbim tot mai mult, dar simt că pentru azi, nu putem încheia fără a face referire la sfinți, pe care îi vedem cu ochii inimii și ai minții noastre!
-Ne uităm de multe ori la sfinții din calendare care au avut o valoare socială în societatea lor, dar poate de multe ori au fost disprețuiți, așa cum este cazul lui Alexie, omul lui Dumnezeu, care era fiul unui mare dregător, și în total necunoscut, a trăit pe lângă casa părinților săi, mai rău decât un rob. Privindu-l pe acest necunoscut și cercetându-i viața, n-ai găsi prea mare lucru în ceea ce este el. Dar, iată că cele slabe și neputincioase ale lumii acesteia, fac de râs pe cele de mare cinste! Uite, cum omul care și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu, n-a fost înțeles în lumea în care a trăit, dar a ajuns ca să fie valoros în Împărăția Cerului, unde valoarea nu mai este piramidală, cu vârful în sus, ci, vârful se inversează în așa fel încât în smerenie și într-o depășire de sine, Îl cauți pe Dumnezeu într-o permanentă anulare de sine, ca să-l găsești pe Cel care este Sinele propriu-zis al existenței noastre!
Profesor, Vasile GOGONEA
