Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – În «Pilda Semănătorului» deslușim faptul că Semănătorul Hristos este permanent în viața noastră

În Duminica a 21-a după Rusalii, vom desluși la Sfânta Liturghie, ceea ce înseamnă adânca semnificație a sfintelor învățături Evanghelice care se tăinuiesc în Pilda Semănătorului, prin minunata Pericopă care ne înmlădiază sufletul nostru cu acea Lumină binecuvântată a Duhului Sfânt, dătător de viață înțeleaptă!

În Duminica a 21-a după Rusalii, vom desluși la Sfânta Liturghie, ceea ce înseamnă adânca semnificație a sfintelor învățături Evanghelice care se tăinuiesc în Pilda Semănătorului, prin minunata Pericopă care ne înmlădiază sufletul nostru cu acea Lumină binecuvântată a Duhului Sfânt, dătător de viață înțeleaptă!
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, iată-ne, așadar, la Craiova, după Sfânta Liturghie oficiată de ziua Sfinților Mari Mucenici, Serghie și Vah, aici la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Universitaea din Bănie, cu prilejul deschiderii noului an universitar, chiar în amfiteatrul facultății căreia îi sunteți și decan! Cu ce gânduri marcați acest început de an universitar și de muncă neobosită?

“În biserică, ne regăsim «copii» ai Lui Dumnezeu”

– Vedeți, dumneavoastră, domnule profesor, orice început este legat de ceea ce înseamnă desăvârșirea și de lucrarea care ne îndeamnă la desăvârșire! În viața noastră, căutăm să ne desăvârșim, pe cât este cu putință! Niciodată nu poți spune că ești desăvârșit! Cuvântul «desăvârșire» ne arată că mai avem, încă, multe de săvârșit! Așadar, azi avem începutul anului școlar în învățământul nostru teologic!
– Rep. Și parcă aveți mereu vie puterea de a fi tânăr, cum se spune, o «tinerețe fără bătrânețe», așa cum ne dovediți Arhieria Voastră!
-Fiecare dintre noi, nu mai suntem cei din anul trecut! A mai trecut un an! Am mai îmbătrânit, acesta e un lucru cert! Să ne străduim să fim mai buni, mai performanți, mai aplecați spre ceea ce înseamnă universul spiritual. Facultatea noastră se preînnoiește permanent cu cadre didactice, cu studenți, cu ceea ce e necesar, cu laboratoare de cercetare, dezvoltând și raporturi cu alte facultăți, cu alte universități care ne pot împărtăși din experiența lor.
– Rep. Aș preciza faptul că la finele acestei săptămâni, sunteți din nou oaspetele drag al gorjenilor, pentru că mâine, sâmbătă, 10 octombrie 2015, veți oficia Sfânta Liturghie și slujba de resfințire a Bisericii cu Hramul «Adormirea Maicii Domnului» din Parohia Slăvuța, comuna Stoina, Protopopiatul Târgu-Cărbunești!
– Așa este, iar precum ne spune psalmistul: «Cât de bine este și cât de frumos este ca Tatăl să-și vadă casa plină de copii, roind în jurul mesei sale», lucrul acesta ne umple inima de bucurie, ceea ce ne spune mult despre resfințirea unei biserici! Așadar, Casa Tatălui Ceresc este această biserică, pe care n-o putem nicicum asemui cu altceva, din tot ceea ce avem noi într-o comună și în județul nostru! Pentru că biserica este fără de asemănare cu altceva! Această calitate și această importanță a bisericii crește tocmai pentru faptul că aici, în biserică, ne regăsim «copii» ai Lui Dumnezeu și stăm unii lângă alții, cum constatăm, cei mici lângă cei mari, bărbați, femei, bătrâni, stăm unul lângă altul, fără ca să ne jenăm unul de altul! Fără ca să avem alte gânduri, ci, gândul la Atotputernicul, pentru că El ne vede cu ochiul Său atoatevăzător!

“Cuvântul Lui Dumnezeu este logos-ul prin care se proclamă toată lucrarea Lui”

– Rep. La Sfânta Liturghie de astăzi, de la Catedrala Mitropolitană din Craiova, am ascultat cuvintele din Pilda Semănătorului.
-În «Pilda Semănătorului» deslușim faptul că Semănătorul Hristos este permanent în viața noastră! Este vorba de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care seamănă pentru toți, nu numai pentru unii, ci, pentru toți cei care suntem pe pământ, pentru că toți suntem fiii Lui Dumnezeu! Cuvântul Lui Dumnezeu este logos-ul prin care se proclamă toată lucrarea Lui! Fiecare lucru este pecetluit în Domnul, are logica lui, are un logos al lui! Așadar, semănând sămânța Cuvântului, ne umplem de învățătură dumnezeiască, duhovnicească! Semănătorul și sămânța sunt unul și același lucru, deși, fiecare își are lucrarea sa! Cuvântul este acela care ne «vorbește», care zidește, iar «vorba» sa înțelepțește, este constructivă, este ziditoare, sfințește!
– Rep. Cu adâncă smerenie, aș dori să detaliați, pentru cei care vă citesc și vă ascultă, câteva lucruri despre conținutul acestei pilde minunate!
-Domnule profesor, Parabola din Evanghelia Duminicii acesteia, după cum știți, ne spune că Semănătorul a ieşit să-Şi semene «sămânța» Sa, care a fost călcată în picioare, iar păsările cerului venind au mâncat-o de foame, mai ales că alte seminţe au căzut pe loc pietros şi, pentru că nu au putut face rădăcini adânci, încălzindu-le soarele şi topindu-le arşiţa, s-au uscat în lutul sterp. O altă parte din seminţe a căzut între spini şi, crescând şi aceia odată cu ele, le-au copleșit. Abia ultima parte a seminţelor a căzut în pământ bun, aducând rod: unele 100, altele 60, iar altele 30 (Mt. 13, 8). Dar, nu acesta este esențialul, dacă vreți!
– Rep. Oricum, avem o parabolă cu multe subînțelesuri!
-Da, Pilda sau parabola Semănătorului pe care, auzind-o, în mod firesc, ne punem şi noi întrebarea: de ce, oare, Hristos Îşi grăia învăţătura Sa în felul acesta oamenilor din vremea aceea, ca și celor de astăzi? Desigur, nu este singura pildă prin intermediul căreia Mântuitorul alege să-Şi facă auzită învăţătura Sa bogată în trăiri de acest fel. Se cunosc zeci de parabole prin care Domnul a găsit mai potrivit să le transmită oamenilor adevărul în acest fel minunat, aș putea spune, iar nu în mod direct. Oare, din ce motive? Dorea El, oare, ca învăţătura Sa să ajungă numai la urechile unora, iar nu la toţi? Nu vroia, oare, Domnul, ca toţi ascultătorii Săi să ajungă să înţeleagă cuvintele Lui? Bineînţeles că dorea acest lucru!

“Semănătorul este Însuși Dumnezeu, iar sămânţa este Cuvântul Său”

– Rep. Dar, oare, acceptau toți acei oameni, ca și unii trători în zilele noastre, să vadă în Iisus Hristos pe Dumnezeul Însuși?
-Evanghelia ne atrage atenţia, prin cuvintele Sfântului Evanghelist, că veneau unii ca să-L asculte cu inimi viclene şi cu gânduri mai puțin curate, ca să-L prindă în cuvânt (Lc.11, 54), poate chiar căutând motive să strige mai târziu: «răstigneşte-L, răstigneşte-L»!(Lc.23, 21). Așadar, Domnul Iisus preferă acest mod de a-Şi propovădui învăţătura Sa, pe de o parte, din cauza fariseilor şi a cărturarilor cu inimi viclene, adică acele «urechi ascuțite» dornice să audă ceea ce voiau ele să audă, iar nu ceea ce le grăia Mântuitorul! Unor farisei și fățarnici pe care îi aflăm și astăzi la tot pasul, cum sunt aceştia, le spune Domnul cuvintele: «Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor»!(Mt.7, 6). Desigur, această practică de a-Şi rosti învăţătura în pilde, credem că era mult mai la îndemâna poporului de rând, a oamenilor simpli şi necărturari, care nu ar fi putut pătrunde prea uşor profunzimea cuvintelor Sale! Așa se face că în Sfânta Evanghelie, ni se spune că aceia care Îl ascultau pe Mântuitorul Hristos, își spuneau: «Niciodată n-am auzit un om care să vorbească, așa cum vorbește Omul Acesta»!
– Rep. Cum pot rodi «semințele cele sfinte» prin învățăturile dumnezeiești?
-Ei bine, Semănătorul este Însuși Dumnezeu, iar sămânţa este cuvântul Său, pe care-l sădeşte în sufletele noastre întocmai cum este sădită sămânţa în pământ. Cele patru feluri de pământ, respectiv cel de lângă drum, terenul pietros, pământul spinos şi pământul cel bun reprezintă sufletele noastre, dornice şi capabile de a face roditoare Sămânţa cea sfântă în chip diferit. De altfel, Domnul prevedea încă de acum 2000 de ani că doar o parte din omenire va ajunge să îmbrăţişeze învăţătura Sa creştină şi, din păcate, nici aceasta în chip unitar şi uniform, pentru că diferite au fost şi sunt credințele oamenilor, așa cum diferit este modul de asumare a adevărului întreg adus de El.

“Noi avem nevoie de Cuvânt, pentru că altfel, noi nu am avea viață”

– Rep. Cât de mare este nevoia omului de azi de această minunată învățătură a cuvântului dumnezeiesc?
-Este clar că atât Cuvântul rostit de către Mântuitorul Iisus Hristos, cât și percepția Lui, înseamnă ridicarea la o înaltă ținută, iar aceasta a făcut să avem o asemenea apreciere. Noi avem nevoie de Cuvânt, pentru că altfel, noi nu am avea viață și nici nu ne-am putea înțelege! Spunem prin cuvintele noastre și lucruri frumoase, dar avem și cuvinte care sunt de altă natură și care înseamnă cu totul altceva decât «a construi»! Întâi formulăm cuvintele în interiorul nostru și apoi le rostim prin viu grai! Dar, acest cuvânt are nevoie de «putere», ca să fie ascultat și auzit, chiar dacă ne-am gândit foarte mult ca să legitimăm rostirea noastră, aceea care face să ne auzim, să ne înțelegem. Această «putere» este dumnezeiască, e din interiorul nostru, din sufletul nostru îndumnezeit! Dar, Puterea este a Lui Dumnezeu, Cel Care face să ne auzim și să ne înțelegem!
– Rep. Pentru aceste lucruri minunate și atâtea învățături pilduitoare, ce ne sfătuiți, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit?
-Să-L rugăm pe Semănătorul învăţăturii celei sfinte şi dumnezeieşti să semene şi în sufletele noastre cuvintele Lui cele de viaţă dătătoare, dar să ne ajute şi să ajungem a fi cu toţii «pământul cel roditor», astfel încât darul Lui să nu se reverse peste noi în zadar. Să-L rugăm, deci, să binecuvinteze sufletele noastre, înţelegerea noastră, viaţa noastră, ca să putem rodi şi noi din belşug în ogorul Său, spre folosul semenilor noştri şi spre slava numelui Său celui sfânt, a Cuvântului sfințitor de suflete!
– Rep. În concluzie, avem nevoie de un Cuvânt cu «putere» multă, cu multă credință!
-Întotdeauna, «puterea» care vine de la Dumnezeu, noi vrem să o transmitem, să o comunicăm, să o deslușim și să o împărtășim, pentru că această «putere» se arată și prin experiența personală! Da, da, «puterea» aceasta este dată prin ceea ce noi trăim! Pentru că așa ne transmite Mântuitorul mesajul: «Să-ți dea ție cuvânt cu putere multă»! Dar, ce înseamnă acest «cuvânt cu putere multă»? Exact ceea ce dascălul, profesorul de la clasă sau din amfiteatru dobândește și experimentează în munca sa în fața elevilor și a studenților! De aceea, noi spunem că întotdeauna, cea mai frumoasă și cea mai bună învățătură este aceea pe care o trăiești! Dacă nu avem puterea suficientă, puterea de convingere, evident că nu putem să comunicăm ceva folositor! Să conștientizăm legătura aceasta dintre dascăl și ucenic, dintre «învățător» și cel care își însușește învățătura și o urmează cu bună știință!
Profesor, Vasile GOGONEA