Cultura

Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Interviu cu Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei – “Aceasta e marea noastră şansă, că Dumnezeu este purtătorul de grijă şi Cel Care ne iubeşte”

 | 11 august 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

– Rep. Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, oamenii sunt «flămânzi» de hrana spirituală a învăţăturilor duhovniceşti şi cred că acest interviu poate stimula o anumită «apetenţă» a desfătării sufletului, o bucurie care se completează cu «setea» de înţelepciune a credincioşilor care vă apreciază predicile şi cuvintele pilduitoare!
-Apoi, predicile mele şi cuvântările mele sunt interviurile dumneavoastră, nu aţi sesizat acest lucru?
– Rep. Încerc să înţeleg ceea ce vreţi să spuneţi, dar, dialogul viu este mult mai elocvent!
-Tot pe aceeaşi topică merge, pe aceeaşi dimensiune a dragostei de a comunica!
– Rep. Eu cred că predica sau cuvântul de învăţătură constituie o formă de monolog, pe când interviul este un dialog care poate nuanţa conţinutul!
-Haideţi să intrăm în subiect şi să începem interviul!
– Rep. Nu înainte de a vă spune că printre cei prezenţi la Sfânta Liturghie arhierească de la Mănăstirea Lainici, prilejuită de Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă a Domnului», s-a aflat şi Domnul «ministru», Bebe Viorel Ionică, cel care a fost impresionat de întreaga oficiere a slujbei şi care ar dori să vadă un interviu cu Înaltpreasfinţia voastră în paginile Ziarului «Gorjeanul»!
-Da? A fost şi dânsul prezent? Mă bucură acest lucru, pentru că sunt oameni de valoare ai Gorjului, a căror prezenţă ne bucură întotdeauna!
– Rep. Arhieria Voastră, în lumea în care trăim, o lume traumatizată de provocările veacului, în care toţi avem nevoie de o terapie a vindecării morale, a vindecării prin credinţă, cum credeţi că ne putem vindeca, asemeni lunaticului din Evanghelia Duminicii acesteaia, a zecea după Rusalii?
-De ce ne puneţi în legătură cu lunaticul? Credeţi că omul din societatea de astăzi e un lunatic?

Semnatura eletronica CertDigital

“Ceea ce este dat de Dumnezeu, este în firea noastră”
– Rep. Da, pentru că societatea de azi e bolnavă şi are nevoie de vindecare!
-Nu, nu, trebuie să păstrăm dimensiunea corectă a lucrurilor! Societatea de astăzi are un mers al ei, care poate să fie, după părerea unora, mai spre dreapta sau mai spre stânga, mai pozitiv sau mai negativ, dar, nu putem avea această imagine apocaliptică a oamenilor, a societăţii, fiindcă oamenii trăiesc în ritmul lor! E adevărat că nu întotdeauna oamenii sunt credincioşi, că nu sunt evlavioşi, că nu întotdeauna sunt cinstiţi, că nu întotdeauna sunt corecţi, dar, întotdeauna, ei trăiesc în dimensiunea lor umană şi Dumnezeu nu-i părăseşte niciodată! Aceasta e marea noastră şansă, că Dumnezeu este purtătorul de grijă şi Cel Care ne iubeşte, chiar şi atunci când suntem mai puţin călăuziţi, cum se spune, după cuvântul Evangheliei!
– Rep. Cum putem face mai uşor disocierea între păcat şi credinţă, pentru că, vedeţi dumneavoastră, în lumea de astăzi, oamenii vor să ştie, când păcătuim, cât păcătuim şi cât trebuie să «plătim» pentru ceea ce păcătuim?
-Credeţi că omul nu ştie ce este păcatul? Sunt oamenii atât de inconştienţi?
– Rep. Nu întotdeauna oamenii conştientizează amplitudinea şi gravitatea păcatului săvârşit, dimensiunea acestuia!
-Sunt anumite fapte pe care oamenii nu le conştientizează a fi păcate, dar, în mare parte, tot ceea ce face omul, el ştie precis în ce parte se încadrează, pentru că a fi păcătos înseamnă a fi împotriva firii, a fi împotriva lucrurilor naturale, a fi împotriva rânduielii Lui Dumnezeu, Cel Care este înăuntrul nostru, şi de aici, cred că sunt nişte canoane morale pe care omul trebuie să le respecte, să le aplice, în virtutea faptului că omul este un credincios al Bisericii, iar Biserica îl călăuzeşte, potrivit cuvintelor Mântuitorului, ca să ne afle pe calea cea bună, pe calea cea dreaptă, pe calea mântuirii. Şi, evident, că în lupta cu păcatul, cu ispita, cu tentaţia, cu lucrurile care degradează firea umană, care distrug această relaţie a omului cu Dumnezeu, sunt destule sisteme sau proceduri din acestea canonice şi morale care definesc ceea ce este păcatul şi ce este virtutea. Iar, ca să se poată realiza acestea, omul trebuie să aibă smerenie, să realizeze o cunoaştere de sine, să se încadreze şi să se raporteze la ceea ce este dat de către Dumnezeu! Iar, ceea ce este dat de Dumnezeu, este în firea noastră, pentru că în casă, în familie, copilul trebuie educat ca să fie, într-adevăr, un om de societate, un om de valoare, iar la biserică, un credincios trebuie să fie încunoştinţat de ceea ce este bine, de ceea ce este rău, pentru că altfel, nu-şi dobândeşte mântuirea. Aşadar, cred că ştim cu toţi ce este un păcat, ştim cu toţi ce înseamnă virtute, pentru că ne silim, fiecare după posibilitatea noastră, iar, având în vedere că omul este o fiinţă relativă, nu poţi să faci orice «te taie capul», să faci întotdeauna, doar ce vrei!

“Să ne raportăm la legea morală pe care o avem în firea noastră, sădită de Dumnezeu încă de la Creaţie”
– Rep. Ce trebuie să facem ca dincolo de acest «păcat originar», în viaţa omului să predomine fapta cea bună?
-Întotdeauna, trebuie să ne raportăm la legea morală pe care o avem în firea noastră, sădită de Dumnezeu încă de la Creaţie, dată nouă ca o posibilitate, ca o oportunitate de a ajunge la desăvârşire. Apoi, avem învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, învăţătura Evanghelică, atât de clară şi concisă, unde ne învaţă Mântuitorul Hristos, mai ales în «Predica de pe munte», în textele din primele capitole ale Evangheliei Sfântului Evanghelist Matei, unde se spune ce trebuie să faci, să nu judeci, să nu vorbeşti de rău, să-ţi iubeşti aproapele, chiar acela care ţi-a făcut rău, să păstrezi viaţă curată, să nu fi desfrânat, pentru că acestea sunt lucruri clare, pe care le ştiu şi copiii, mai ales că acum şi copiii sunt încunoştinţaţi prin diferite mijloace, sunt informaţi!
– Rep. Totuşi, sunt multe lucruri legate de virtute, pe care le uită chiar şi oamenii mari, cei care le oferă modele de viaţă copiilor!
-Tocmai aceasta este, că diavolul «înfundă»urechile noastre şi nu avem timp să ascultăm glasul conştiinţei, deoarece conştiinţa este aceea care dirijează viaţa noastră şi ne orientează spre Dumnezeu. Dacă avem o conştiinţă curată, dacă avem un duh curat, dacă avem sufletul curăţit prin Taina Sfintei Spovedanii, pentru că suntem în Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi trebuie să ne pregătim s-o întâmpinăm pe Maica Domnului, de multe ori, ştim ce trebuie să facem, dar, nu le facem!
– Rep. Putem vorbi de o înclinaţie «lacunară» a omului, care îl predispune la păcat?
-Nu există aceasta! Bineînţeles, că noi păstrăm această stare de slăbire a noastră, datorită păcatului, pentru că e o slăbiciune în noi, cu diferite rădăcini, diferite conotaţii, în dreapta, în stânga, însă putem birui slăbiciunile numai prin rugăciune, cu Harul Lui Dumnezeu, cu venirea la sfânta Biserică, cu Spovedanie, cu posibilitatea de a încredinţa viaţa noastră Lui Hristos-Dumnezeu, pentru că nu suntem neapărat predestinaţi să mergem pe o cale pardosită cu spini sau pardosită cu petale de trandafiri! Este clar că suntem ispitiţi în viaţa noastră de către cel rău, de către diavol, care încearcă prin diferite «mijloace» să ne îndepărteze de Dumnezeu, dar, trebuie să ştim foarte clar, că dacă stăm împotriva celui rău, el va fugi de la noi!

“Îmi doresc să fiu de folos credincioşilor din Mitropolia Olteniei”
– Rep. La trecerea celor nouă ani de arhipăstorire în Mitropolia Olteniei, consideraţi că aţi împlinit, cu aleasă dăruire, tot ceea ce v-aţi propus la început sau aproape tot din ceea ce v-aţi propus pentru binele credincioşilor şi întru slava credinţei noastre dreptmăritoare?
-Nu mi-am propus niciodată să număr anii, pentru că aceştia sunt daţi de Dumnezeu! Nu ştiam că sunt nouă ani, pentru că nu am o agendă exactă! Ceea ce facem noi, trebuie să fie după Voia Lui Dumnezeu şi după înţelepciunea divină, Cel Care ni se împărtăşeşte prin conlucrare cu confraţii noştri, prin dialog cu preoţii, cu călugării şi călugăriţele, prin rugăciune, pentru că acest dialog este al duhovniciei, al Spovedaniei, al vieţii spirituale. Trebuie ca întotdeauna să-ţi faci datoria şi să ai conştiinţa că timpul pe care ţi l-a dat Dumnezeu spre mântuire, îl «răscumperi», dacă e însoţit de fapte bune, dar este spre pierzare, dacă îl iroseşti cu fapte rele!
– Rep. Îmi place să vă citez întotdeauna, când spuneţi că «Toate fac parte din Planul Lui Dumnezeu!», dar, totuşi, ca să revin la ideea de «păcat», aş dori să ne spuneţi, dacă păcatele fac parte şi ele din Planul Lui Dumnezeu?
– Categoric, păcatul nu face parte din Planul Lui Dumnezeu! Satana şi slăbiciunea noastră omenească şi aplecarea spre păcat, ne osândesc şi ne dau cu totul altă dimensiune, îndreptându-ne într-o direcţie greşită! În Planul Lui Dumnezeu sunt numai lucruri bune! Dumnezeu nu ne plănuieşte, nu ne dirijează, nu ne orientează spre ceva care să ne fie primejdios, ci, ne îndrumă spre viaţă, ne duce spre Trupul şi Sângele Său! Sunt cu totul altceva, aceste daruri ale Lui Dumnezeu, faţă de ceea ce ne oferă lumea cu tentaţiile, cu ispitele ei, şi aşa mai departe!
– Rep. Cuvintele pe care le rostiţi, de fiecare dată sunt pledoarii pentru faptele bune, iar la 15 august 2017, vă aşteptăm la Mănăstirea Tismana! Pentru că suntem la Mănăstirea Lainici, la Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă a Domnului», care spuneaţi că este şi o Înălţare, cu smerenie, vă rog să-mi îngăduiţi să vă adresez urări de sănătate, sporire în fapte bune şi îndelungă slujire arhierească, toate acestea îndreptăţind o înălţare în demnitatea Bisericii Ortodoxe Române!
-Îmi doresc să fiu de folos credincioşilor din Mitropolia Olteniei şi să le slujesc întotdeauna, ca un umil servitor, întrucât aceasta este chemarea Lui Dumnezeu, ca să slujim aproapelui, să-L iubim pe Dumnezeu şi să ne iubim aproapele, iar înălţarea să fie pe scara valorilor, a dragostei mai mari şi a tuturor acestor virtuţi pe care ni le dă Dumnezeu!
Profesor, Vasile GOGONEA

P.S. Marţi, 15 august 2017, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Tismana, Gorj, la Hramul «Adormirea Maicii Domnului».

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL