Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Interviu cu Maica MARINA GLIGOR Stavrofora, Stareţă a Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Gorj – “Înţelepciunea, dacă o ai, ştii să distingi răul de bine, să îndepărtezi răul, să alegi binele, pentru că e bine să şi sfătuieşti oamenii”

857

-Rep. Maică Stareţă, Marina Stavrofora, mă gândesc la câte lucruri minunate le puteţi oferi credincioşilor, mai ales că Duminică, 1 octombrie 2017, avem şi Hramul «Acoperământul Maicii Domnului», una dintre sărbătorile mari ale Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu! Care este conţinutul acestei sărbători binecuvântate?
-Aşa cum se rugau sătenii mei: «Toată nădejdea mea, spre tine o pun, Maica Lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău!», pot spune că la început nu ştiam ce este acest «acoperământ», pe care îl consideram ca fiind ocrotirea Sfintei Fecioare, dar, în viaţa la mănăstire, am aflat despre minunea care s-a întâmplat la Biserica Vlaherne, din Constantinopol, în secolul al X-lea (la 1 octombrie 911 n.n.), în timpul domniei Împăratului bizantin, Leon cel Înţelept (886-911), când vlahii noştri, păstorii din Carpaţi, mergeau cu turmele până la Constantinopol şi doreau să aibă acolo o biserică a lor! Am fost acolo în pelerinaj, pe vremea păstoririi ÎPS Teofan şi am văzut multe biserici creştine distruse, iar la Vlaherne se păstrează biserica ortodoxă! Acum, turcii ne cer taxă, ca să vedem bisericile noastre!

“Maica Domnului s-a arătat în chip minunat”

-Rep. Pentru cititorii Ziarului «Gorjeanul», care nu ştiu acest lucru, vă rog, cu smerenie, spuneţi-ne ceva despre «minunea» care s-a întâmplat la Biserica Vlaherne, în anul 911, pentru că e foarte interesant!
-Ar fi multe de spus, dar, iată că de teama cuceritorilor slavi care băteau la zidurile orașului, locuitorii Constantinopolului s-au adunat în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne. Cu mic, cu mare, o rugau pe Fecioara Maria să le salveze orașul, iar în timpul rugăciunii ce a continuat și noaptea, Maica Domnului s-a arătat în chip minunat. Prezenți în biserică, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie «au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: “Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”», așa cum amintește istoricul bizantin Sozomen. O altă tradiție vorbește despre viziunea Sfântului Andrei, când Maica Domnului și-a scos Cinstitul Acoperământ (pânza cu care își acoperea capul) și l-a întins peste credincioșii din Biserica Vlaherne, în timp ce se înălța de la ei. Aşadar, în chip minunat, atacatorii s-au retras, lăsând liberă capitala Imperiului Bizantin, așa cum promisese Maica Domnului Sfântului Andrei cel Nebun. Drept mulțumire pentru salvarea orașului, creștinii au marcat pentru totdeauna ziua de 1 octombrie, cea a izbăvirii din primejdie, adunându-se în fiecare an la biserica din Vlaherne, acolo unde erau așezate spre cinstire mai multe relicve ale Maicii Domnului – cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.
-Rep. Maică Stareţă, în această Duminică, a XIX-a după Rusalii, avem şi «Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor», o minunată pildă cu învăţăminte, de aceea, aş întreba, dacă putem să iubim cu adevărat pe vrăjmaşii noştri?
-Da, putem, domnule profesor!
-Rep. Cum trebuie să procedăm ca să nu-L supărăm pe Dumnezeu, dar, nici pe acei semeni pe care îi socotim vrăjmaşi la un moment dat?
-Dumnezeu ne-a spus că dacă un duşman îţi dă o palmă, întoarce şi faţa cealaltă! Deci, să răbdăm, că răbdarea ne duce în Rai! Prin răbdare, trecem noi «marea» vieţii acesteia!
-Rep. Putem vorbi de o «cultivare» a unei astfel de iubiri, de un fel de promovare a ei prin educaţie?
-Se poate, dacă suntem plini de dragoste, şi nici nu observăm răutatea! Că Sf. Apostol Pavel ne spune: «Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci, se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată!», şi cred că ar fi bine să daţi în interviu versetul, că poate eu nu l-am redat cu exactitate! E folositor asemenea text, că dacă nu ai dragoste, nu bagi nimic în seamă. De fapt, ceea ce ai în tine, aceea dai afară şi tot aceea le oferi şi celor din jur! Când ai dragoste, nici nu obsevi când te jigneşte cineva! Atunci nu simţi pe nimeni duşman sau că te urăşte.

«Nu certa pe cel rău, că mai rău se va face!»

-Rep. Atunci, care e deosebirea între iubirea binefăcătorilor noştri şi a binevoitorilor, în raport cu iubirea vrăjmaşilor?
-Sigur, celor care te iubesc pe tine, trebuie să le răspunzi tot cu iubire, iar acest lucru vine de la sine. Dar, dacă simţi că cineva ţi-este vrăjmaş, am spus, când ai dragoste în tine, nici nu observi că ţi-este vrăjmaş! Dacă cineva îţi arată răutate, tu, dacă-i răspunzi cu bunătate, îl «îmblânzeşti» şi pe el! Dacă vezi că nu-l poţi «îmblânzi», atunci să te rogi pentru el! Că în înţelepciunile lui Solomon se spune: «Nu certa pe cel ce te urăşte, ceartă-l pe cel înţelept, şi mai înţelept se va face! Nu certa pe cel rău, că mai rău se va face!». Trebuie să-l iei cu binişorul! Dacă vezi că n-ai cu cine vorbi, atunci lasă-l în pace şi roagă-te pentru el! Rugăciunea împlineşte ceea ce nu poţi tu să faci! Adică, să te rogi la Dumnezeu să-i dea înţelepciune! Şi dacă omul are înţelepciune, ştie să aleagă binele din ceea ce este rău!
-Rep. Cum aţi dobândit această înţelepciune şi mai ales deprinderea de a da sfat unui om credincios?
-Asta nu e de la mine, pentru că aşa spune Sfânta Scriptură, totul m-a învăţat Mântuitorul! Înţelepciunea, dacă o ai, ştii să distingi răul de bine, să îndepărtezi răul, să alegi binele, pentru că e bine să şi sfătuieşti oamenii! De fapt, îmi dă Dumnezeu un gând curat şi eu trebuie să-l împărtăşesc celui de lângă mine!
-Rep. Care este cauza maleficului din firea omului şi de ce credeţi că sunt unii oameni care vor să evidenţieze, mai ales ceea ce este rău?
-Cauza maleficului? Vrăjmaşul care ne dă târcoale! Dumneavoastră ştiţi prea bine că Dumnezeu a făcut mai întâi lumea nevăzută, pe urmă a făcut lumea văzută! Lumea nevăzută, îngerii şi «ceata» lui Lucifer, a căzut din cauza mândriei. Lucifer a zis că şi el poate fi ca Dumnezeu, că Dumnezeu e prea departe, iar aici, pe pământ, şi oamenii pot să fie ca Dumnezeu!!
-Rep. Dar, «ceata» lui Lucifer, era şi ea îngăduită de Dumnezeu?
-Da, era îngăduită, pentru că erau nouă «cete» de îngeri, iar Lucifer era căpetenia celei de-a doua «cete», pentru că în mineie se trece peste cântarea a doua, de la prima cântare se trece la cea de-a treia. Deci, din cauza mândriei, Lucifer a căzut din slava cea cerească, împreună cu «ceata», iar, pe măsură ce cădeau, se întunecau şi îl ameninţau pe Dumnezeu! Desigur, Dumnezeu putea să termine repede cu diavolii, dar, din dragostea Lui pentru Creaţie, l-a lăsat pe Lucifer, cu «ceata» lui, să-şi recunoască singuri neputinţa! Când îşi vor recunoaşte greşeala, atunci Domnul Dumnezeu îi va trece în rândul îngerilor luminaţi, dar, până atunci, nu se poate!

“Pentru că orice vrăjmaş poate să fie «îmblânzit» cu o vorbă frumoasă”

-Rep. Sunteţi o «comoară» de înţelepciune, Maică Stareţă!
-Nu ziceţi aşa! Numai Dumnezeu e marea «comoară» a vieţii noastre! Ne înconjoară multe greutăţi şi sunt încercări de tot felul, iar unele dintre aceste încercări vin din partea celor care hulesc biserica şi o denigrează!
-Rep. Sunt aceiaşi vrăjmaşi pe care Mântuitorul ne îndeamnă ca să-i iubim?
– Nu trebuie să considerăm pe nimeni că ne este vrăjmaş, pentru că orice vrăjmaş poate să fie «îmblânzit» cu o vorbă frumoasă! Am experienţă în acest sens, iar uneori e bine să te dai la o parte din faţa vrăjmaşului, cred că mă înţelegeţi! Te dai la o parte, că până la urmă se împiedică singur, dacă nu se face mai bun!
-Rep. Mă bucur mult că aţi căpătat binecuvântare de la Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Mitropolit, ca să mergeţi de luni, 2 octombrie 2017, la tratament la Buziaş!
-Apoi, Înaltul are grijă ca toţi să fim sănătoşi, pentru că ne iubeşte pe toţi! Important este să-l ascultăm cu dragoste şi respect! E bine ca totul să fie cu blagoslovenie! Pe noi ne ocroteşte «Sfânta Treime» şi «Acoperământul Maicii Domnului», două hramuri de mare valoare pentru toată omenirea!
-Rep. Ce vă doriţi în viitor, pentru buna orânduială a treburilor în această sfântă mănăstire?
-Vreau să am cât mai multe măicuţe rugătoare, pe care le aduce doar Maica Domnului şi le călăuzeşte cu dragostea ei, pentru că aici, la această mănăstire, poate fi auzit şi sunetul liniştii! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here