În Duminica a 5-a după Rusalii se va citi la Sfânta Evanghelie despre minunea vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei, care locuiau în morminte şi care îi îngrozeau adeseori pe localnici şi pe toţi cei ce treceau prin ţinuturile acelea, pentru că avem înaintea ochilor minții o Evanghelie care la prima vedere ar putea părea un eşec pentru misiunea Domnului, pe Care ne-am obişnuit să-L vedem predicând cu strălucire și învăţând mulţimile care în general îl ascultau, admirându-I învăţătura şi puterea nemaiîntâlnită, spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, în loc să fie admirat şi ovaţionat pentru minunea săvârşită, este poftit de către localnici să plece din ţinutul acela! De aceea, am ales pentru azi «o gură de rai», care contrastează fundamental cu ținutul Gadarei!
Dialog pe fila calendarului la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu
“Dumnezeu să ne dea sănătate și putere de muncă, pentru ca să putem să împlinim acestea…”
– Rep. Maică Stareță, Monahia Nicodima Scripcariu, cum lucrați și mai ales, cum vă descurcați cu obștea de măicuțe de la această liniștită și frumoasă mănăstire, după mai bine de un an de stăreție?
-Acum suntem în număr mai mic și fiecare ostenitoare este rânduită ca să cuprindem toate ascultările, pentru că maicile au mai multe ascultări, dar fiecare facem prin rotație, săptămânal. Așa este mai ușor pentru datoria pe care o avem fiecare.
– Rep. Sunt și oameni care vor să știe mai multe despre viața de mănăstire. Ce le puteți spune credincioșilor care intră pe poarta acestei mănăstiri și care nu cunosc prea multe despre Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu?
-În primul rând, i-aș ruga pe oamenii credincioși, măcar din curiozitate să vină la noi și vor fi primiți cu mult respect. Cei care au venit, mai întâi din curiozitate, au revenit după aceea, pentru că aici au găsit multă liniște, deschidere și multă dragoste, față de alte mănăstiri unde se face referire la o anumită «răceală», pentru că maicile noastre sunt binevoitoare, primitoare și smerite. Așa am fost formate de către Maica Proestareță Marina Gligor, să fim deschise față de oameni, pentru că ei vin cu multe necazuri, cu multe probleme. În acest caz, oamenii nu vor să afle o maică sobră sau îmbufnată, pentru că omul vine ca să-și descarce sufletul…
– Rep. Un suflet atât de împovărat de grijile cotidiene…
-Exact! Și dacă i-ai dat un sfat bun, un cuvânt bun, o alinare a necazurilor, i-ai recomandat o carte de rugăciune sau i-ai dat o îndrumare să meargă la părinte la Sfânta Spovedanie, contează mult! Iar pentru un om, înseamnă mult lucrul de folos, pentru că pleacă de aici încărcat cu multă energie duhovnicească, poate cu mai mult curaj ca să poată să biruiască ispitele din lume. Ba, mai mult, sunt credincioși, nu puțini, care aduc și alte persoane la mănăstire, fac «misiune», pentru că aceasta e datoria noastră, să încurajăm și să facem această «misiune» la mănăstire.
“Fac o «misiune» cu cărțile, pentru că îmi place foarte mult să citesc”
– Rep. Îmi puteți oferi un exemplu concret de o astfel de «misiune» pe care o promovați cu deplină ascultare?
-De exemplu, fac o «misiune» cu cărțile, pentru că îmi place foarte mult să citesc, chiar dacă nu am timp, tot citesc «pe apucate», pentru că orice carte pe care o citesc, o recomand și credincioșilor care vin la mănăstire. Mulți oameni s-au întors cu fața la Dumnezeu datorită cărților!
– Rep. Într-o epocă în care se vorbește mult despre criza lecturii, deveniți un mesager al slovei așternută în carte!
-Mai ales, cei care vin la Sfântul Maslu și au probleme de sănătate, le recomand și eu, ca și Maica Matroana, care e acolo la magazinul de la poartă, pentru că de aceea am și pus-o acolo, ca să le recomande tuturor câte o carte legată de problemele pe care oamenii le au. În acest fel, omul cumpără o carte în care găsește cuvintele Sfinților Părinți, oameni care s-au folosit și au beneficiat de sfaturile și îndrumările duhovnicilor din biserici și din mănăstiri. De aceea, noi trebuie să facem și un anumit misionarism, iar omul vine la sfânta mănăstire ca să fie îndrumat, pentru că nu întotdeauna știe ce să cumpere!
– Rep. Să știți, Maică Stareță, că și eu am mers astăzi la maica Matroana și am întrebat-o dacă are ceva din Cuviosul Paisie Aghioritul. Degrabă, cu multă atenție, mi-a și pus dinainte o carte pe care am cumpărat-o cu plăcere.
-Mă bucur că ați beneficiat de un astfel de «misionarism», cum îmi place să-i spun. Recomandăm lucrarea Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul, pentru că este de actualitate în fiecare clipă, deși a fost scrisă mai demult, pentru că Părintele a avut o inspirație dumnezeiască și a văzut multe, privind în adâncul sufletului fiecăruia.
– Rep. Are atâtea învățături din care izvorăște multă înțelepciune!
-Iar, acum, mai nou, pentru călugări, aș vrea să vă spun despre Părintele Schiarhimandrit Ioachim Parr, care are cele două volume: «Să nu preferi nimic IUBIRII LUI HRISTOS», vol. I și II, în care sunt sfaturi minunate, nu doar pentru monahi, pentru călugări, dar și pentru mireni. Ca urmare, din ceea ce citim noi și găsim bun și folositor pentru oameni, le recomandăm cu mare interes.
– Rep. Vă rog să mă iertați, mă sună telefonul! Da, e Domnul profesor, Petre Popescu, de aici, din Strâmba-Jiu.
-A, da, cu Doamna Octavia!
– Rep. De fapt, înainte de a începe dialogul nostru, vă scuzați că nu prea aveți ce să-mi spuneți, iar acum constat că aveți atâtea lucruri minunate la această sfântă mănăstire.
-Nu vrem să ne lăudăm cu nimic pe noi, pentru că laudele se cuvin numai Lui Dumnezeu!
– Rep. Ce proiecte de viitor aveți și ce sperați să realizați pentru a afirma și a confirma un mod oarecum nou de a duce la împlinire activitatea în fruntea obștei de măicuțe din mănăstire?
-În primul rând, avem atâtea de făcut împrejurul mănăstirii, pentru că vrem să înnoim acoperișul și să punem tablă peste toate clădirile din incinta sfântului lăcaș, iar cu ajutorul Lui Dumnezeu, poate rezolvăm acest lucru, pentru că avem nevoie de vreme bună, să ne dea Dumnezeu sănătate și putere de muncă, pentru ca să putem să împlinim acestea, pentru că suntem puține și nu știu câte am reuși să le împlinim. În privința celor duhovnicești, pentru că acolo vrem să facem ceva mai deosebit, în această direcție aș dori să acționăm, pentru că și Părintele Vladimir, părintele duhovnic, mi-a confirmat faptul că fiecare maică a început să vadă mai bine «linia» pentru care a venit la mănăstire, ca să ne ocupăm ceva mai mult de suflet! În fiecare Duminică avem sinaxă, Duminică seara, și le-am dat la fiecare câte o carte din care să consemneze ceea ce au reținut mai mult sau ceea ce le-a impresionat, o frază, o idee sau altceva. În fiecare Duminică seara ne întâlnim la trapeza mănăstirii și fiecare prezintă ceea ce a citit, pentru că fiecare și-a ales un părinte, un sfânt, iar atunci îmi dau seama cât lucrează fiecare pentru suflet.
– Rep. E chiar un semn de noutate acest îndemn al apropierii de carte!
-Da, un îndemn către studiul duhovnicesc, în primul rând, iar în ultima vreme, am recomandat studiul unui capitol din Noul Testament, fiecare să citească din Evanghelie și să prezinte ceea ce i-a plăcut mai mult, să comenteze la trapeză, la masă. Eu aș vrea să aibă în vedere fiecare, cu prioritate, studiul duhovnicesc, pentru că le-am reținut și telefoanele. Poate că telefoanele sunt bune și tehnica e bună și utilă, dar nu pentru călugări! Pentru că uită de cele duhovnicești, uită de rugăciune! Acum, dacă nu mai au telefoane, se ocupă mai mult de studiul duhovnicesc.
“Suntem o mănăstire «modernă» din punct de vedere duhovnicesc, și așa mi-aș dori să fim”
– Rep. Și măicuțele nu au voie să folosească nicidecum telefonul?
-În postul Paștilor, am interzis folosirea telefoanelor, numai dacă au ceva urgent în familie sau dacă trebuie să comunice un lucru, fac binecuvântare, folosesc pentru moment telefonul, iar în rest, le țin pe toate în sertar la cancelarie. Iar sâmbăta și duminica, în timpul cuvenit, au voie să vorbească ceea ce doresc, să contacteze rudele, cunoștințele, dar în rest, nu! Pentru că pe noi nu ne reprezintă telefonul, pe noi ne reprezintă rugăciunea, comportamentul nostru monahal, viața noastră monahală! Noi n-am venit la mănăstire pentru telefon. Când am venit la mănăstire, nu existau telefoane, decât un telefon fix, prin care țineam legătura cu familia, cu prietenii. Deci, am «rupt» această legătură cu lumea și noi trebuie să ajutăm lumea prin rugăciune! Rugăciunea este «telefonul» nostru! M-ați înțeles?
– Rep. E musai să fac aceasta și mă străduiesc să vă înțeleg, până la urmă, dar mă uimiți, maică Stareță, prin aceste lucruri!
-Înaltul chiar s-a bucurat de acest lucru, că le-am luat telefoanele, pentru că e o ascultare arhierească să nu se mai vorbească la telefon și noi trebuie să punem accentul pe studiul duhovnicesc! Cine vrea să vină la această mănăstire, cu toată dragostea o primim în obște, dar fără telefon, fără mașină, fără obligații…
– Rep. Desigur, fără televizor!
-Nuuu..! Televizor nici nu avem, nici nu se pune problema, nici internet nu avem!
– Rep. Sunteți o mănăstire…modernă!
-Daaa…! Suntem o mănăstire «modernă» din punct de vedere duhovnicesc, și așa mi-aș dori să fim, dar, pentru că am o nepoțică minunată care îmi spune: «Tușica, tu ești cam…antică!». Dar, ce înseamnă «antică», dacă tot îmi spui astfel, am întrebat-o eu! «Așa, mai învechită, pentru că tu stai acolo într-o pădure și nu prea știi multe!». I-am spus că, da, îmi place să stau acolo, lângă pădure, pentru că sunt mai aproape de Dumnezeu! «Da, să știi că ai dreptate!». Pentru că așa este, iar în încheiere, vă pot spune că vreau să fiu mai «antică» și mai mult să ne ocupăm de cele duhovnicești!
– Rep. Maică Stareță Nicodima, vă doresc să aveți multă sporire duhovnicească în lucrarea pe care o faceți și îndelungă slujire în fruntea obștei de măicuțe de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu!
Profesor, Vasile GOGONEA
