Cultura

Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Sfântă Liturghie Arhierească la Biserica «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil» din Municipiul Târgu-Jiu

 | 10 noiembrie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

Miercuri, 8 noiembrie 2017, de Sărbătoarea «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil», Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un sobor ales de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica Paraclis Mitropolitan «Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil» din Municipiul Târgu-Jiu, în acodurile la strană ale Grupului psaltic al Catedralei mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova. În timpul săvârşirii sfintei slujbe, ipodiaconul Cătălin Chesnoiu a fost hirotesit diacon, iar diaconul Bogdan Nedelcu a fost hirotonit preot. Preacucernicii părinţi slujitori ai sfântului lăcaş: Pr. Gheorghe Constantin Gomoi, Pr. Mihai Roibu, Pr. Neofit Stănciulescu, Pr. Nicolae Chivulescu, Pr. Daniel Diaconescu şi cantor Ion Brocan au mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit pentru cinstea de a-l avea ca oaspete în această zi de aleasă prăznuire, iar Preacucernicul Părinte iconom stavrofor, Mihai Roibu, deţinător al Crucii Patriarhale «Pf. TEOCTIST» a spus că de ziua numelui său de botez a trăit această sărbătoare cu sentimentul bucuriei şi al mulţumirii că poate să-L slujească şi de acum înainte pe Bunul Dumnezeu!

Semnatura eletronica CertDigital

“Îngerii şi Arhanghelii au fost creaţi de Dumnezeu înaintea oamenilor”
În cuvântul de învăţătură duhovnicească rostit la finalul oficierii Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a făcut abstracţie de stropii de ploaie care înlăcrimau cerul şi a picurat stropi de adâncă înţelepciune duhovnicească în sufletele credincioşilor, arătând că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt amintiţi de nenumărate ori în Sfânta Scriptură şi îi aflăm în diferite momente ale poporului Lui Dumnezeu şi ale Bisericii noastre, fiindcă: “Îngerii şi Arhanghelii au fost creaţi de Dumnezeu înaintea oamenilor. Înainte de a fi cerul şi pământul, Dumnezeu a creat cetele îngereşti, a făcut aceste oştiri ale lumii nevăzute, lumea nevăzută care slujeşte Lui Dumnezeu, care Îl preamăreşte pe Dumnezeu, care nu e cu mult deosebită de lumea noastră. Noi suntem puţin mai micşoraţi decât îngerii, iar deosebirea dintre noi şi îngeri este aceea că avem trupurile acestea pământeşti. La învierea cea de obşte, şi noi vom fi împreună cu îngerii, căci, ne spune Sf. Apostol Pavel, «atunci vom fi răpiţi cu Domnul în nori şi pururea cu Domnul vom fi». Deci, îngerii, cele nouă cete cereşti, sunt în slujba Lui Dumnezeu, pentru că îngerii sunt «slugi» ale Lui Dumnezeu. Faptul că a fost trimis Arhanghelul Gavriil la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să-I vestească întruparea Fiului Celui Preaînalt este lucrul cel mai important din istoria mântuirii, venirea Fiului Lui Dumnezeu printre oameni, sălăşluirea Lui printre noi, păstrarea acestei firi umane pentru totdeauna în Preasfânta Treime. Cu această fire, S-a înălţat Cuvântul Lui Dumnezeu şi şade de-a dreapta Tatălui. Arhanghelul Mihail este ocrotitorul, ajutătorul, pentru că vine în sprijinul oamenilor, îi apără de cel rău, călăuzitorul profeţilor în Vechiul Testament, care vesteşte întotdeauna puterea şi lucrarea Lui Dumnezeu, cunoscut ca fiind Arhanghelul oştirilor pământeşti şi cereşti, pentru că el coordonează oastea cerească.

“Sfinţii Arhangheli vor fi şi la sfârşitul veacurilor, atunci când vor «trâmbiţa»”
Mântuitorul Iisus Hristos, ca Fiul Lui Dumnezeu, este creatorul îngerilor, creatorul arhanghelilor, iar oştile cereşti sunt întotdeauna ascultătoare de glasul Lui Dumnezeu, se bucură de Cuvântul Lui Dumnezeu, se bucură de noi când ne pocăim şi ne întoarcem la Dumnezeu, pentru că spune Sfânta Scriptură: «Îngerii se bucură totdeauna, de întoarcerea noastră la Dumnezeu». Fiecare dintre noi are un înger păzitor, care ni s-a dat de la Sfântul Botez, el stă în preajma noastră, ne învaţă întotdeauna şi ne fereşte de cel rău, când ne rugăm, ne ocroteşte, ca un soldat, cu «scutul» său ne apără de cel care este viclean. Când e la rugăciune, omul stă cu luare aminte, iar Sfinţii Arhangheli sunt ajutătorii noştri, ei însoţesc sufletul când iese din trup şi îl trec prin «vămile» văzduhului, ca nu cumva să-l prăbuşească în focul iadului vrăjmaşii cei răi! Îngerii păzitori şi arhanghelii ne ocrotesc şi ne aduc aminte de faptele bune, iar dacă îi pomenim în rugăciuni, ei ne ridică din «căderile» noastre, prin care am ajuns «pradă» celui rău! Îngerul trimis de Dumnezeu ne dă gânduri bune faţă de fraţii şi surorile noastre, ne ridică ziua şi noaptea la rugăciune, ne aminteşte de înfricoşata judecată, ce va să fie, ne luminează mintea când trebuie să dăm un răspuns, fie la un examen, fie înaintea oamenilor! Sfinţii Arhangheli sunt ocrotitorii armatelor, oştirilor, fiind consideraţi arhistrategi, adică, sunt şi conducători de oşti, iar pentru aceasta, armatele îşi iau ca protectori pe Sfinţii Arhangheli. Îi ocrotesc pe cei care sunt sub drapel sau în misiuni militare, de aceea, le cerem ajutorul mereu. Sfinţii Arhangheli vor fi şi la sfârşitul veacurilor, atunci când vor «trâmbiţa», pentru că «Apocalipsa» ne spune că îngerii vor anunţa sfârşitul lumii, printr-un sunet «simbol», cum ne spune Sf. Ioan Evanghelistul, că «trâmbiţa» îi va ridica pe morţi din morminte, printr-un glas care transfigurează şi reface trupurile noastre, care nu mai sunt aceste trupuri pământeşti, înclinate spre patimi, spre pofte, ci, vor fi trupuri duhovniceşti, care, unite cu sufletul, vor fi ca îngerii din ceruri, vor avea capacitatea de a fi desăvârşite. Vom fi faţă în faţă cu Dumnezeu, pentru că, aşa cum ne spune Sf. Prooroc Isaiia, că îngerii şi oamenii cântă în ceruri: «Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui»” a ţinut să aprecieze Chiriarhul bisericilor din Oltenia. De aceea, şi noi cântăm în biserică, la Sfânta Liturghie, împreună cu îngerii, când preotul cântă: «noi, care pe heruvimi, cu taină îi preînchipuim!». Cântăm, pentru a arăta o realitate pe care o trăim în biserică, iar în biserică trebuie să stăm cu frică şi cu cutremur, nu trebuie să vorbim, să spunem glume sau altceva, a atras atenţia Mitropolitul nostru, pentru că îngerii ne învaţă să stăm în biserică, la fel ca înaintea Tatălui Ceresc, într-o dragoste şi un respect deosebit, pentru că în biserică trebuie să învăţăm să fim ca într-o iubire desăvârşită faţă de Dumnezeu. În încheierea cuvântului de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a spus că Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail, şi Gavriil şi Rafail are o importanţă deosebită, fiindcă biserica este sub protecţia lor, sub oblăduirea lor, pentru că şi în vremurile grele, biserica a rămas vie, a rămas primitoare, aşa cum se dovedeşte şi credincioşilor din acest oraş. În consecinţă: “Mulţumim Sfinţilor Arhangheli pentru ziua de astăzi, mulţumim Lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să fim împreună aici, ca să aducem un prinos de recunoştinţă Celui Care este viaţa noastră, Mântuitorului Iisus Hristos, să-I mulţumim Duhului Sfânt care ne-a adunat de la casele noastre şi ne-a îndrumat paşii spre biserică, ne-a dat bucuria de a fi în comuniune cu Dumnezeu şi împreună unii cu alţii! Felicităm pe cei care poartă numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, îi felicităm pe preoţii slujitori ai bisericii acesteia, pe Părintele Mihai, tuturor să vă dea Dumnezeu pace, bucurie, sănătate, la mulţi şi binecuvântaţi ani, Amin”!

«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi»
În Duminica a 25-a după Rusalii se citește la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie despre Pilda samarineanului milostiv (Ap. Efeseni 4, 1-7; Sf. Ev. Luca, 10, 25-37), una dintre cele mai frumoase parabole rostite de Mântuitorul Iisus Hristos, care ne învaţă că orice om aflat la necaz, trebuie sprijinit şi ajutat, fără a ţine cont de diferenţele etnice, religioase, sociale ori de altă natură, iar în acest fel, ni se descoperă taina mântuirii neamului omenesc în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a coborât din ceruri şi S-a făcut Om, pentru ca pe oameni să-i mântuiască de păcat şi de moarte, dăruindu-le viaţă veşnică. Deci, avem o parabolă relevantă prin care înţelegem că iubirea Lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui sunt una şi aceeaşi virtute, fiindcă există un singur motiv pentru care îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele, iar între nenumăratele virtuţi care trebuie să crească şi să aducă roade în sufletul fiecărui creştin, prin puterea Sfântului Duh, plină de parfum şi de dulceaţă, cea dintâi este iubirea, numită regina tuturor virtuţilor prin legătura profundă cu desăvârşirea creştină, o virtute ce-L poate avea ca obiect pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. Pe scurt, conţinutul parabolei din Sfânta Evanghelie ne spune că un învăţător de lege, ascultând pe Domnul Iisus Hristos vorbind despre mântuire, despre Împărăţia Cerurilor şi viaţa veşnică, s-a apropiat de El cu gândul ca să-L ispitească şi L-a întrebat: «Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci»? Răspunsul Mântuitorului a fost: «Ce este scris în Lege? Cum citeşti?». În consecinţă, legiuitorul, cunoscător şi tâlcuitor al Legii celei vechi, îi răspunde: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi», după care Mântuitorul îl îndeamnă: «Fă aceasta şi vei fi viu», însă, legiuitorul, ca un fiu al veacului său, în care dispreţul şi ura pentru celelalte popoare străine L-a întrebat pe Mântuitorul: «Şi cine este aproapele meu?», după care se dezvăluie conţinutul excepţionalei pilde a Samarineanului milostiv, prin care Evanghelistul ne relatează că un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat, l-au rănit lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi văzându-l, a trecut nepăsător. De asemenea, a trecut şi un levit şi văzându-l, tot nepăsător a fost. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi văzându-l, i s-a făcut milă; apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin şi punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi i-a purtat de grijă. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei, zicându-i: ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da înapoi (Luca 10, 30-35). Domnul Iisus, pentru a aprofunda conţinutul pildei, îl întreabă pe învăţătorul de lege: «Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari»? Răspunsul nu putea fi altul decât cel dat: «Cel care a avut milă de el». Şi Iisus i-a zis: «Mergi şi fă şi tu asemenea», acesta fiind contextul în care se încheie această pildă, cu cea mai bună şi mai potrivită aplicare a ei prin însuşi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos ne porunceşte fiecăruia dintre noi să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, aşa cum El Însuşi ne-a dovedit-o prin pilda vieţii Sale.
Profesor, Vasile GOGONEA

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL