Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – “Trăind în lumea materială, trebuie să dorim lumea spirituală, să-I dăm Lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu”

515

În Duminica a 24-a după Rusalii, ca o preînchipuire minunată a «jocului vieții și al morții în deșertul de cenușă», avem înaintea ochilor minții noastre duhovnicești Pericopa Evanghelică a învierii fiicei lui Iair, una care ne mângâie sufletul chiar la gândul că atâția tineri mor nevinovați și în zilele noastre, iar asemeni Semidei, fiica lui Iair, multe flori tinere se ofilesc în abisul focului, mai ales că înaintea unei astfel de încercări dispar orice ifose și prejudecăți care se diluează în taina lacrimii celei adevărate, iar convențiile sociale se arată goale de conținut și fără sens, moartea fiind, poate, cea mai adevărată dintre devoalările pe care le avem înaintea Lui Dumnezeu și a oamenilor.

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, la Sfânta Evanghelie a Duminicii a 24-a după Rusalii, ne întâmpină această minunată «întâmplare», când toată lumea se bucura de întoarcerea Lui Iisus, dar unul din mulţime se bucură mai mult decât toţi, pentru că în inimă îi încolţise o speranţă, aceea de a readuce la viață pe fiica lui. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Iair era mai-marele sinagogii din localitate, și, iată că i-a rămas numele în istorie şi e pomenit din generaţie în generaţie, deşi nu era decât un obscur, cum am zice noi, rabin de sinagogă!
-Vedeți dumneavoastră, întorcându-ne la Iair, trebuie să remarcăm ceva în legătură cu cererea sa, pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, n-a avut nici o ezitare și n-a zis, de pildă, stai să mă gândesc, sau, să încercăm, sau să vedem mai întâi, de ce boală suferă fata, să văd dacă sunt Eu în stare s-o vindec, sau nu sunt în stare! Mântuitorul n-a făcut nicidecum astfel de reflecţii, ci, pur şi simplu, Și-a schimbat direcţia spre casa lui Iair, fiind sigur că va reuşi să răspundă rugăminţii lui Iair. Era sigur, pentru că era Dumnezeu! Dar, trebuie să mai desprindem încă o învățătură din această minune, pentru că mulți dintre cei puţini credincioşi de azi și de mâine, vor spune: Credeţi voi că are Dumnezeu chiar aşa, grijă de noi toţi? Sau, că se apleacă Dumnezeu către nevoile fiecăruia dintre noi? Că ține Dumnezeu socoteala atâtor miliarde de oameni, câți suntem pe pământul acesta, că ne are în vedere pe fiecare dintre noi? Ei, bine, iată că întâmplarea aceasta ne spune că, Da! Dumnezeu ne are în vedere pe fiecare dintre noi, cu condiţia, însă, ca noi să venim către Dumnezeu cu intenţii precise și susţinute de o credinţă neînduplecată și care nu se dezminte în fața provocărilor veacului!

“Grija noastră este în mare parte pentru trup și pierdem ceea ce este esențial – sufletul nostru”

– Rep. Moartea noastră pământească se datorează numai ispitelor diavolului?
-Rămânând departe de Dumnezeu, vom avea răsplată numai săgețile înveninate ale diavolului, care permanent asaltează sufletul și trupul nostru, caută să ne atragă spre pierzare! Ne spune Sfânta Scriptură, că acest vrăjmaș este ca leul cu gura căscată și aleargă zi și noapte, neștiind pe cine să înghită. Așadar, să luptăm împotriva acestor ispite ale diavolului, care ne dau de lucru tocmai atunci când trebuie să venim la biserică! De exemplu, duminica, auzim clopotul și știm că e slujbă la biserică, dar, atunci suntem mai vrednici și mergem la câmp!! Tocmai atunci când trebuie să mergem la biserică se «scornesc» unii care să ne viziteze! Și iată, cum pierdem zi de zi și ne apropiem de sfârșitul vieții noastre și ne vom trezi în cimitir!
– Rep. Cum ne putem salva sufletul nostru?
-Sufletul este dus la «Înfricoșata judecată», unde va fi întrebat de timpul petrecut pe pământul acesta. Dacă facem socoteală, cam cât timp dăm noi Lui Dumnezeu, vom constata că avem prea multe clipe pentru trup, dar, prea puține pentru suflet! Sufletul nostru, care e mult mai important decât trupul, oare, nu trebuie și el să primească o parte din această viață pentru Împărăția Lui Dumnezeu? Bineînțeles, că grija noastră este în mare parte pentru trup și pierdem ceea ce este esențial – sufletul nostru! Dacă trupul este lipsit de suflet, cum știm, este mort! Ce-i lipsește omului, când moare? Îi lipsește sufletul! Înseamnă că sufletul merge la «Înfricoșata judecată» și acolo va da răspuns pentru faptele sale!

“Nu am deloc «răspunsuri minunate» și nu pot răspunde la toate”

– Rep. Înaltpreasfinția Voastră, să știți că sunt pregătit pentru un interviu mai amplu, dacă vă îngăduie timpul și dacă vă permite programul!
-Să încercăm să dăm curs dialogului!
– Rep. Să știți că de multe ori, am senzația că nu am atâtea întrebări, câte răspunsuri minunate și pilduitoare avem a le desluși în cuvântul de învățătură pe care îl ascultăm la Sfânta Liturghie, atâtea învățături pe care ni le puteți oferi de fiecare dată, Arhieria Voastră, și la care merită să reflectăm cu atenție!
-Ei, da, nu am deloc «răspunsuri minunate» și nu pot răspunde la toate, pentru că eu chiar spun de multe ori despre «ritorii cei mult vorbitori»! Văd că aveți Ziarul «Gorjeanul» care scrie despre sărbătorile de sfințire a bisericilor noastre din Gorj!
– Rep. E ziarul de suflet al gorjenilor și mi se pare normal să scrie și despre tot ceea ce se întâmplă frumos în județul nostru!
-Și cine este patronul ziarului?
– Rep. Domnul Bebe Ionică, iar manager general este fiul domniei sale, domnul Dragoș Ionică!
-Dânsul, pe la minister parcă lucrează!
– Rep. Da, e ministru secretar de stat! (În acest moment intervine Părintele Vasile, care îl întreabă pe ÎPS Sa, ce veșminte trebuie să pregătească pentru călătoria spre Craiova, la care Părintele Mitropolit spune că sunt bune veșmintele obișnuite, ca să-și poată «odihni osemintele pe scaunul mașinii»!!!).
-Văd că aveți reportofonul pornit și ați înregistrat când am spus că îmi «odihnesc osemintele»!
– Rep. Nu e nici o problemă, ÎPS Voastră, doar ați utilizat o metaforă, o figură de stil!
-Ce doriți să mă întrebați și astăzi?
– Rep. Arhieria Voastră, aveți atâtea răspunsuri la morala creștină, că uneori mă poartă gândul la ceea ce spunea sociologul Max Weber despre «etica protestantă și spiritul capitalismului», evident, în alte condiții social-istorice și într-un anume context determinat! Putem asocia morala creștin-ortodoxă, cu o anumită structură social-politică a organizării societății?
-Nu cred că trebuie să aplicăm conceptele lui Max Weber la viața creștină, pentru că el este un sociolog care privește lucrurile din alt punct de vedere, de vreme ce vorbește despre o morală capitalistă sau a capitalului, o morală a afacerilor sau a spiritului practic, lucruri cu totul aparte față de ceea ce învățătura Evanghelică îi propune omului. Este adevărat că Mântuitorul Hristos, niciodată nu S-a detașat de viața practică, de viața socială, pentru că de atâtea ori în Sfânta Evanghelie găsim recomandări privitoare la modul cum trebuie să se comporte omul, dar niciodată Mântuitorul Hristos nu face o separare între materie și spirit. Dimpotrivă, El vrea să ne arate că întotdeauna, trăind în lumea materială, trebuie să dorim lumea spirituală, că trebuie să-I dăm Lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu și cezarului ce este al cezarului! Așadar, în felul cum ești apropiat de lucrurile materiale sau de cele spirituale, răspunzi la această chemare a Evangheliei. Cel care este foarte apropiat de materie și aproape că «s-a înecat» în materialitatea lumii acesteia, nu mai vede spiritul și încearcă să găsească în materie satisfacția pentru sufletul său. Este exact ceea ce spune bogatul căruia i-a rodit țarina: «Suflete, ai atâtea bogății! Mănâncă și te desfată, că pentru mulți ani ți-ai agonisit»!

“Toate cele pe care le avem sunt dăruite de Dumnezeu, și creșterea noastră, și desăvârșirea noastră, și mutarea noastră din lumea aceasta”

– Rep. Dar, această circumscriere, această «alipire» aproape în totalitate la lumea materială, oare, nu produce un disconfort spiritual pe care îl resimte omul?
-Numai în măsura în care ești conștient de starea de «avarie» în care te afli, dacă simți acest impact, dacă te afli într-o situație de a da un răspuns tranșant sau de a te întreba, în ce stare te afli sau în ce loc te poziționezi? Evident că «omul material» trăiește într-o altă lume, cum se spune de obicei în limba noastră românească! Viciul este «a doua natură», deci, face o a doua natură din om! Desigur, cel care dorește viața spirituală, nu poate să gândească și nu are sentimentul că ar face bine, doar acumulând bunuri materiale!
– Rep. Nevoia noastră de Dumnezeu este mai mai azi, decât în alte veacuri?
-Noi avem nevoie întotdeauna de Dumnezeu! Fără El nu putem să facem nimic, deoarece El Însuși a spus în Sfânta Evanghelie: «Fără de mine, nu puteți face nimic»! Deci, este un cuvânt precis și un cuvânt adevărat, pe care noi îl știm din experiența noastră! Cine ar putea să-și adauge o zi la viața sa? Cine ar putea să-și adauge un fir de păr la existența sa? Toate cele pe care le avem, sunt dăruite de Dumnezeu, și creșterea noastră, și desăvârșirea noastră, și mutarea noastră din lumea aceasta. Astfel, constatăm că proba existenței Lui Dumnezeu este în sufletul și în viața noastră!
– Rep. Venind la biserică și fiind smeriți înaintea Lui Dumnezeu, putem deveni mai buni, mai îngăduitori cu semenii noștri?
-Așadar, venind la biserică, ne curățim sufletele de păcatele noastre și cerem iertare Lui Dumnezeu că i-am greșit în diferite chipuri și în diferite momente! Venirea la biserică trebuie s-o folosim pentru sufletul nostru! Unii uită că sunt la biserică și parcă ar fi în «curtea școlii», într-o recreație! Toți mergem la moarte, pentru că niciunul dintre noi n-a băut «apă vie»! În cer, vom fi judecați de fiecare moment al vieții noastre!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here