Am mai scris şi am publicat, în Gorjeanul de anul trecut, trei interviuri cu octogenarul Vasile C. Vulpe – prieten al Poetului Grigore Vieru. Maistrul mecanic din satul Cârbeştii Gorjului are o mare admiraţie şi, aş zice, chiar o dragoste aparte pentru basarabenii – vreo patru la număr – care i-au marcat destinul, ajutându-l în viaţă. Motiv pentru care, auzind că Poetul Grigore Vieru se afla, la 23 august 1991, în staţiunea Băile Herculane, l-a căutat şi de atunci s-au mai revăzut în multe rânduri, devenind prieteni.
Vasile C. Vulpe citise, la recomandarea unui amic prahovean, volumul de versuri „Rădăcina de foc”, apărut prin anul 1985 în Bucureşti, la Editura Eminescu. Nu mai reiau dialogurile purtate de cei doi, cum l-a primit Poetul Grigore Vieru la el acasă în Bucureşti ori la Chişinău, totdeauna în prezenţa Doamnei sale Raisa, cărţile şi autografele primite de la autor.
Pe una dintre ele scrie: „Fratelui Vulpe Vasile în a cărui ziditoare de frumos lacrimă am zărit chipul 
României noastre. Cu dragoste, Gr. Vieru. Băile Herculane, 23-VII-1991”. Peste ani, Vasile C. Vulpe l-a adus întâia oară pe Grigore Vieru în Gorj, iar la intrarea dinspre Vâlcea în judeţul nostru acesta a coborât din maşină şi a sărutat pământul Gorjului. Şi nea Vasile C. Vulpe mărturiseşte că „Eu lupt pentru că am o obligaţie faţă de acest om – Grigore Vieru, pentru memoria şi cunoaşterea operei sale.” La un moment dat, Marele Poet român din Basarabia i s-a adresat astfel: „Frate Vulpe, face o pauză şi precizează că-mi spune exact vorbele lui Grigore Vieru, nu ştiu care dintre noi va rămâne ultimul, să nu uităm să vorbim cât putem, pe unde putem despre Reîntregirea neamului Românesc!” Şi nea Vasile C. Vulpe continuă: „Eu am zis că mă voi duce primul, fiind mai în etate, dar nenorocirea a făcut să plece el primul la Domnul. Aşa că, atâta cât trăiesc, voi lupta pentru Unirea neamului românesc.”
Nea Vasile C. Vulpe poartă cu el cartea „Văd şi mărturisesc” de Grigore Vieru, o selecţie de VERSURI, 
AFORISME ŞI CONFESIUNI”, apărută în colecţia „Biblioteca pentru toţi” – 1996, a defunctei Edituri MINERVA – BUCUREŞTI. Carte dragă autorului şi inimii aceluia care-a primit-o cu autograful: „Fratelui Vasile Vulpe în lacrima căruia se vede chipul sfânt al Patriei. Cu dragoste, Bucureşti. Gr. Vieru. Chişinău. 17-III-1997”. Un volum cu Prefaţă de Mihai Ungheanu şi Medalion de Mihai Cimpoi.
Sar peste acribia medalionului semnat de academicianul Mihai Cimpoi, Preşedintele Academiei Republicii Moldova, cu regrete în suflet. Îmi permit să reproduc o mică parte din începutul celei numită PREFAŢĂ, cu titlul „Taina care mă apără”, semnat de criticul şi istoricul literar Mihai Ungheanu: „În literatura română postbelică, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat că lumea românească dintre Prut şi Nistru, intrată sub ocupaţie sovietică, n-a sucombat, continuând să-şi vorbească limba şi să scrie în româneşte. Graniţa de pe Prut, dintre România şi URSS devenise un adevărat „zid al Berlinului”, blocând orice comunicare între românii aflaţi de o parte şi alta a Prutului. Dacă în cazul celor două Germanii, una capitalistă iar alta comunistă, duritatea separaţiei avea explicaţii politice lesnicioase, prin teoria celor două sisteme antagonice, în cazul hotarului de pe Prut, neîndurătoarei separaţii trebuie să-i căutăm alte explicaţii. Teoria diplomaţilor şi istoricilor ruşi şi sovietici, cum că Basarabia ar fi fost un vechi pământ rusesc era contrazisă de o evidenţă incontestabilă. Chiar şi după ce la sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă, care obţinuse Basarabia prin pacea ruso-turcă de la 1812, a făcut colonizări importante, majoritatea populaţiei era românească.” Nu putem trece peste eseul publicat de acad. Eugen Simion, în două mandate Preşedinte al Academiei Române, din care cităm: „Păstrând proporţiile, Grigore Vieru şi generaţia sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generaţia lui Goga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are şi o prelungire în plan poetic. Sub presiunea circumstanţelor, poezia se întoarce la un limbaj simplu, şi îşi asumă în chip deliberat un mesianism naţional.” Am aşternut aceste rânduri în speranţa că zbaterile bunului român Vasile C. Vulpe nu sunt degeaba, iar peste vremi, fie şi în Uniunea Europeană, românii de pe cele două maluri ale Prutului se vor reuni şi se va face Reîntregirea neamului Românesc. Visul multor generaţii, dar mai ales al Marelui Poet Român Grigore Vieru!
Ion Predoșanu
