Miercuri, 13 decembrie 2017, UCB Tg. Jiu a organizat la Complexul Debarcader o masă rotundă cu tema: «IN MEMORIAM – Regele Mihai I», la care au participat cadre universitare, oameni de cultură, cercetători, pentru a aduce un pios omagiu marelui dispărut, omul de mare anvergură morală care spunea că «Politica este o armă cu două tăişuri», figura emblematică ce reprezintă ultima mare personalitate a istoriei României din secolul al XX-lea, unul dintre ultimii foști lideri de stat din perioada celui de-al doilea război mondial, omul care a cunoscut în toți acești ani, foarte multe schimbări politice, interne și externe, dintre care multe i-au schimbat lui însuși viața. Cu acest prilej, Domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului UCB Tg. Jiu a subliniat faptul că ultimul rege al României s-a născut în interbelic, cei mai frumoși și înfloritori ani din istoria țării şi a trăit perioada grea a războiului, o istorie care abundă întotdeauna prin evenimente imprevizibile, cel care a trăit izolat în exil, departe de țară, aproape jumătate de veac. Regele Mihai, ca un rege decent, dar, uneori comemorat indecent, s-a născut la Sinaia, pe 25 octombrie 1921, la șapte luni după căsătoria părinților săi, Principele Moștenitor Carol și Prințesa Elena a Greciei. Relația dintre părinții săi n-a fost una fericită, marcată de incompatibilitatea dintre Elena și Carol și infidelitățile acestuia. În 1925, tatăl regelui Mihai a părăsit România și și-a anunțat familia că nu intenționează să mai revină în țară, renunțând, așadar, la tron. În aceste condiții, în ianuarie 1926, printr-un act al Parlamentului, Mihai a fost proclamat moștenitor al tronului. Un an și jumătate mai târziu, la vârsta de 6 ani, Mihai a urcat la tron după moartea bunicului său, Regele Ferdinand, iar potrivit legii, o regenţă a preluat prerogative regale, urmând a guverna în numele regelui până la majoratul său. Vorbitorul a precizat că monarhia are o triplă legitimitate: sacră, carismatică şi raţională. Mihai a fost proclamat prinț moștenitor și a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia, iar în următorii ani, prințul a trăit în izolare la Palat, când mama sa era exilată la Florența, iar copilului i se permitea să o viziteze doar o dată pe an. Domnul prof. univ dr. Toader Nicoară, Rectorul UCB Tg. Jiu a spus că: Regele Mihai a povestit în multe rânduri despre suferința acelor ani, cauzată de despărțirea de Regina-mamă Elena și relația rece cu tatăl său, care nu i-a permis fiului să se apropie de nimeni și nici să învețe ceva despre modul cum se conduce o țară, de aceea, să înţelegem că: “avem aceste zile triste pentru ieşirea din scenă a unui personaj cheie din istoria secolului al XX-lea şi nu pot uita anul 2003, când Majestatea Sa a primit titlul de DHC al Universităţii «Babeş Bolyai». S-a subliniat că la momentul celei de-a doua urcări pe tron, la 6 septembrie 1940, Mihai avea 19 ani, iar ca rege, i-a acordat generalului Ion Antonescu puteri depline, acesta din urmă declarând că este doar un simbol şi nu are dreptul să se amestece în conducerea statului. În încheierea mesei rotunde, d-l prof. dr. Gheorghe Gorun a susţinut un documentat demers istoric, subliniind şi faptul că Regele Mihai a venit şi în Gorj, la Dobriţa, în noaptea de 23 august 1944 şi a stat acolo până la 11 septembrie 1944. Regele a jucat un rol central în planul de înlăturare a lui Antonescu de la conducerea statului, plan concretizat prin lovitura de la 23 august. În perioada august 1944 – martie 1945, Regele Mihai s-a confruntat cu presiuni mari din partea comuniștilor și a forțelor sovietice, care sprijineau aducerea la putere a membrilor partidului comunist, cei care au fost incluși în guvernele Sănătescu 1 și 2, iar apoi în guvernul Rădescu, momente care au marcat începutul sfârșitului pentru rege, iar lipsit de autoritate în fața guvernului s-a ajuns la abdicarea Regelui Mihai I şi la plecarea sa în exil.
Prof. univ. dr. NICULESCU GEORGE
