Cultura

NOTE DE CITITOR – DARUL (Proză scurtă) – Editura LUCAS, Brăila, 2014 – Lucia PĂTRAŞCU

 | 08 decembrie 2015, 00:00 | 0 comentarii | 

Cu oareşce sfială – sincer mărturisesc că nu am înclinaţii în acest domeniu – doresc să inserez câteva impresii despre volumul de proză scurtă „Darul”, publicat în anul 2014 de doamna scriitoare Lucia Pătraşcu. Cine îl va citi, pe drept cuvânt se va întreba: „de unde până unde acest imbold?…De când şi cum s-au cunoscut cei implicaţi (scriitor-cititor)?” Aceste întrebări şi altele despre două persoane care nu s-au văzut niciodată şi locuiesc la sute de kilometri depărtare unul de celălalt (Brăila şi respectiv Târgu-Jiu) pot fi considerate, şi chiar sunt, fireşti. Dar, precizez eu, amândoi suntem utilizatori de internet şi, implicit, beneficiari ai avalanşelor de informaţii răspândite cu dărnicie pe Google.
Deci, ne-am întâlnit virtual!
…Opera doamnei Lucia Pătraşcu nu este cuprinsă numai în cele 12 volume tipărite până acum (Cunună la Nunta de Aur; Cu anotimpurile în viaţă; Rugă; Fluturi de iubire; Brăila-poveste de dor; Pe plai de baladă, Poeme îmblânzite-Poemas domados, poezie; Zoo-alfabet; Roade timpurii pentru voi, copii!; Teatru scurt pentru copii; Zoo-ghicitori-Zoo adivinanzas), versuri pentru copii şi volumul de proză Evantaiul albastru, ci şi în peste 50 de materiale ce conţin păreri/cronici despre scrierile altor autori, publicate în reviste literare de prestigiu. Doamna Lucia Pătraşcu este o talentată poetă şi cred că nu mă înşel. Între cărţile publicate de Domnia Sa, alături de cele patru cărţi cu versuri pentru copii, alte şapte sunt volume de poezie. Subsemnatul, am luat la cunoştinţă de existenţa lor de pe coperta volumului de proză scurtă „Darul” care, cu dărnicie mi-a fost expediat poştal. Totuşi, beneficiind de internet am citit câteva poezii trimise cu multă modestie, on line, de distinsa autoare.
Deşi, amândoi suntem la o vârstă onorabilă, scriitoarea Lucia Pătraşcu şi-a publicat primul volum de versuri în anul 2008, iar subsemnatul primul roman în 2010. Pe mine, într-o împrejurare determinată de lansarea celui de al cincilea roman, un domn avid de literatură, mirat de „întârzierea în a scrie”, m-a întrebat: „Unde ai fost până acum, domnule Gociu?”
În ceea ce mă priveşte, nu-mi permit s-o întreb pe dumneaei, că nu-i frumos, cred eu!
Dar mă întinsei – cum zice olteanul – prea mult cu ceea ce nu interesează pe toată lumea şi n-am spus nimic din ce plănuisem, despre talentul şi valoarea scrierii doamnei Lucia Pătraşcu.
…„Darul”, acest volum de literatură autentică, înglobează 30 de Titluri de proză scurtă pe care, figurat, le-aş asemui cu roua, nişte „bobiţe de argint” aruncate de Dumnezeu, în zori de zi, pe florile de busuioc, ce parfumează grădina din faţa casei unei doamne care locuieşte între oameni gospodari.
Dacă n-ai de lucru şi te apuci să citeşti Florina, proza de început, uiţi ce mai ai de făcut, pierzi întâlnirea programată sau ţi se arde mâncarea pe foc. Înainte de culcare nu-i deloc recomandată! Lecturând-o seara, îţi fură somnul. Toate naraţiunile din volum sunt „perle”. Te cuceresc şi uiţi de tine, fiindcă au darul de a te transpune empatic, în acţiune. Aproape la toate începutul se declanşează prin propoziţii/fraze scurte. Parcă vor să te avertizeze: „fii atent că urmează ceva, la care nu te aştepţi!” …Dar, după câteva pagini parcurse, ai ajuns la finalul, fapt ce te dezmeticeşte. Îngândurat şi curios treci la următoarea.
Cu multă măiestrie, din lucruri, atitudini şi situaţii obişnuite, ce par banale la început, dar sunt redate cu multă sinceritate, în care se iau hotărâri spontane, cu nonşalanţă, autoarea te introduce şi te smulge din acţiune.
„Florina era hotărâtă. Nimic n-ar fi convins-o pe ea să se răzgândească. Nu va rămâne aici cu nici un chip!” (Florina, pag. 9). Aşa începe, ca să te „prindă” în curiozitate prima povestire intitulată Florina. Faci pauză şi te întrebi: cine-i şi ce este această femeie/fată care de la început te„agaţă de mânecă”? Apoi, cu frumoase şi sensibile figuri de stil, prin gura ei, a Florinei, cu note de moralitate, autoarea te poartă, cum ştie ea mai bine, până la deznodământ. Fără excepţie, toate povestirile te provoacă în fel şi chip să nu laşi cartea din mână şi, cu vocabularul obişnuit folosit, te copleşesc. Sunt întâmplări din viaţa de zi cu zi, redate cu atâta acurateţe şi întotdeauna cu un final pe care nu-l bănuieşti, ce te ia prin surprindere.
Oricine ai fi, ca lector te simţi şi te vezi în mijlocul acţiunii, participi în mod serios la desfăşurarea evenimentului. Imaginaţia îţi este excitată şi personal eşti prezent în fapte. Totul este marcant. Inserată într-un mod foarte cursiv, scrierea te atrage. Când începi orice povestire din această carte, o parcurgi pe nesimţite şi eşti nemulţumit că s-a terminat aşa de repede. În unele rămâi surprins ca şi când, cu adevărat, ai fost martor la cele petrecute, descrise cu mult realism de autoare.
Un subiect mult povestit ce trece ca un fir roşu prin toate naraţiunile este ORDINEA vieţii de la ţară (mediul sătesc de odinioară). Cumpătarea, respectul, obiceiurile, credinţa, etc. sună spre generaţiile viitoare ca nişte porunci pe care nu trebuie să le încalce. (Busuioc sub pernă). Cu lux de amănunte este prezentat municipiul Brăila cu împrejurimile, (Era de rând), disciplina pe care o dovedeau copiii – mai ales preşcolarii – respectul ce se acorda persoanelor vârstnice, bunicilor, dar şi celor străini de familia lor. Jocurile găsite, (inventate) cu isteţime, bravuri pe care le încearcă toţi copiii, indiferent de mediul în care locuiesc. Poţi să uiţi de copilăria ta atunci când le întâlneşti în „Darul” doamnei Lucia, (pag. 94-100), o povestire plină de candoare. Citez: „Ziua se risipea, strecurându-se afară prin ochiurile de geam. Odată cu seara inevitabilă, răcoarea binevenită se aşeza peste pământul încins, intrând în camera micuţă. Prin genele fetiţei începură să se joace ocheadele lui Moş Ene.” (Darul, pag.94).…Cât de frumos începe şi această povestire! Dintr-o dată, ca cititor, dacă te-ai născut la sat, deschizi şi tu fereastra spre copilăria ta. Te vezi cu capul aşezat în poala bunicii şi, în sfârâitul fusului care aduna din caierul de cânepă firul de fuior răsucit, adormeai înaintea terminării basmelor spuse/repetate de atâtea ori cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Ca şi fetiţa din povestire şi tu, cititorule, acum la vârsta senectuţii, aveai Îngerul tău păzitor!
Fetiţa ştia de existenţa lui Dumnezeu şi a Sfântului Petru, desigur din ce i se spunea înainte de rugăciunea de seară, pe care, tot timpul o rostea înainte de a se culca, ca să aibă somnul lin şi vise frumoase. Câtă sensibilitate izvorăşte din sufletul copilei şi din preocuparea de a se achita de datorie faţă de Cel de Sus şi a-i aduce lui Dumnezeu şi Sfântului Petru cea mai gustoasă pâine.
gociuAutoarea, doamna Lucia Pătraşcu, descrie cu măiestrie preocupările copiilor din mediul sătesc de altădată, în lumea bunicilor, zic eu, pentru a face numai lucruri bune şi a fi ascultători (La vopsit; Pe sârmă). Nu este neglijată nici bucuria vârstnicilor de a se lăsa plimbaţi de inocenţa prichindeilor în lumea basmelor…
Nu sunt lăsate nebăgate în seamă nici inconvenientele produse de realizările tehnicii actuale, trimitere directă la telefoanele mobile care, acum, se găsesc şi în posesia copiilor, cu efectele deranjante pe care le produc în mod obişnuit, mai ales când sunt folosite în locuri aglomerate şi mijloacele de transport.
Multe lucruri banale, care în vremurile de azi ne scapă din cauza preocupărilor zilnice, sunt punctate cu atâta acurateţe: soţia neînţeleasă de soţ, neputinţa acestuia în a se descurca, necunoscând ordinea şi locul lucrurilor din casă, mai ales ale consoartei. (Fusta neagră, pag. 72). Ca bărbat, trebuie să recunosc că doamna Lucia are dreptate.
În încheiere doresc să o felicit pe autoarea acestui volum de proză scurtă pentru valoarea literară şi educativă. Şi o asigur că, oricui îi pică în mână cartea şi o răsfoieşte, o citeşte ca şi mine, cu sufletul la gură!
Ion C. Gociu

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL