Recent, la Editura TipoMoldova din Iași a fost reeditat romanul „Maia” al prozatorului gorjean Ion C. Gociu. Volumul – apărut în condiții grafice de excepție, având numărul 41 al seriei „Opera omnia – Romanul de azi” – reunește cele două volume apărute la Editura Societății Scriitorilor Militari din București în anul 2011 și 2012. Sunt de semnalat și unele corecturi aduse textului, precum și denumirea unor capitole.
În noua restructurare, cele două volume au devenit părți distincte ale romanului: I.Calvarul secolului XX (pp.5-270) și II.Blestemul aurului (pp.271-570).
Reamintim că acțiunea începe în timpul pogromului de la Iași din vara lui 1941, iar eroina romanului, Maia, fiică a unei familii de evrei, Zimmerman, ajunge într-o șatră de țigani nomazi. Asimilată de aceștia până la pierderea propriei identități, Maia va trăi și ea anii expulzării antonesciene dincolo de Nistru, în lagărul de corturi și bordeie de la Suha Balca. Căsătorită aici cu un bulibașă pe nume Mihai (care nu era altul decât gorjeanul Trifon Mogoș din Stejerelul Gorjului, adăpostit, la rândul său, într-o șatră după ce confrații combatanți fuseseră decimați de inamic), Maia va reveni în România alături de întreaga comunitate a romilor expulzați. Povestea de dragoste și de viață alături de gorjeanul devenit bulibașă, precum și multe alte episoade în care femeia apare în varii ipostaze (inclusiv aceea de „colaboratoare” a poliției politice, recăsătorită apoi cu șeful Inspectoratului de Securitate din Iașii Moldovei), este plină de neprevăzut și senzațional, cititorul fiind realmente captivat și ținut la firul evocării epice obiective, cu interesante motivații literar-estetice (și ideologie). Mai ales că palierul temporal al acțiunii vine până la cutremurul din 1977 și ceva după aceea, evocând realități, oameni și locuri ușor de identificat, deși romanul se păstrează în zona unui regim ficțional, într-o compoziție episodică antrenantă și cu o acțiune strânsă, ușor de urmărit.
Clasic în desfășurarea acțiunii sale «dorice», Maia este cartea ce-l reprezintă pe prozatorul Ion C. Gociu în cadrul prozei românești de azi.
În literatura gorjeană, d-sa se situează pe linia prozei sociale (și psihologice), care de la Nicolae al Lupului ajunge la Sabin Velican și Constantin Uscătescu, apoi la Iunian Th. Ciobanu, Titu Rădoi, Miron Dobroiu, Ion Ungureanu, Constantin Ungureanu, Ion Burețea ș.a. Este linia așa-zis „tradiționalistă”, față de cea „postmodernă”, ce-l are în frunte pe scriitorul Aurel Antonie, continuând cu George Brebenel și alții…
Păcat că romanul nu este însoțit de minimele „referințe critice”, conform formatului editorial respectiv, care ar fi ajutat cititorul să-și facă o rapidă imagine/impresie, stârnindu-i, desigur, interesul… Ne gândim aici la pertinentele comentarii formulate pe seama prozei d-lui Ion C. Gociu de Al. Metea, George Mirea, G. Manoniu, Nicolae Dragoș, Marilena Pârvulescu, Mircea M. Pop, Ion Predoșanu, dimpreună cu subsemnatul, autorul „Cuvântului înainte” la volumul I din 2012.
Și o propunere: i-am sugerat deja autorului să aibă în vedere și o culegere din reușitele sale nuvele/povestiri, având ca bază volumul „Cireșe amare”, ce s-a bucurat de o foarte bună primire, în 2011. Și care ar urma să apară la aceeași prestigioasă editură ieșeană, atât de deschisă către literatura de azi din toate colțurile țării, datorită unei vrednice echipe editoriale ce-l are manager pe scriitorul Aurel Ștefanachi.
Zenovie CÂRLUGEA
Greu il mai chinuie talentul pe pseudo-fosila Ion Gociu. Probabil de la atatea carti publicate nu mai are timp sa mearga la mormantul parintilor sai Constantin si Elisabeta Gociu, mormant ce se afla in cimitirul din satul ciuperceni, localitatea natala a marelui prozator Gociu ion. Mormantul sotilor Gociu se afla intr-o stare deplorabila de mai multi ani, fiul lor, prozatorul, nu se duce nici macar sa le aprinda o lumanare la Craciun si la Pasti. Probabil, Ion Gociu, fiind un simpatizant comunist si mai mult ca sigur fost membru activ (sau pasiv) al PCR, nu se poate impaca cu trecutul legionar al tatalui sau…