Vineri, la ora 14, Primăria Tismana a găzduit un eveniment cultural deosebit. O triplă lansare de carte şi revistă, în organizarea bibliotecii orăşeneşti, care, cu puţină anticipaţie ideatică, s-ar fi putut numit „Valentin Taşcu”, sau – de ce nu? – „George Coşbuc”. O instituţie cu identitate dă mai bine şi are capacitatea de a-i atrage/seduce mai iute pe cititori.
Deşi aveam cursuri la studenţii mei de la Litere şi AMG, mi le-am făcut şi m-am integrat întâmplării editoriale, care s-a dovedit, în cele din urmă, extrem de reuşită. Marian Slivilescu, primarul Tismanei, îmi era cunoştinţă mai veche. Îl vizitasem acum vreo două decenii împreună cu prietenul meu de spirit, Costel Mircioiu, reputat savant şi vindecător de boli ale nevolnicului trup omenesc, şi fusese o gazdă perfectă. Comportamentul domniei sale s-a repetat la aceeaşi altitudine, întrucât întoarcerea acasă a poetului George Drăghescu s-a vădit o remarcabilă confruntare cu câţiva intelectuali ai locului, fructuoasă reciproc, deschizătoare practic şi „utopic” de noi perspective, proiecte şi programe de anvergură judeţeană şi naţională. Noua echipă care conduce Primăria Tismana pare mult mai receptivă la asemenea provocări de inimă/de suflet. Aşa că George Drăghescu s-a simţit cu adevărat ca la el acasă. Acolo unde şi-a însuşit limba română; prima Casă a Fiinţei e limba ce-o vorbeşti şi în care scrii; acolo unde a ascultat nopţile, în vii, cântând greierii, motiv care l-a determinat să dea răspuns acestei reverii din copilărie, intitulându-şi cea de-a doua sa antologie de autor „Acasă la greieri”, scoasă în colecţia Opera Omnia de Valeriu Stancu la editura Tipo Moldova a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Dar volumul respectiv a fost „cireaşa” de pe tort, întrucât noi ne dusesem să relansăm „Masca de cerneală” şi să difuzăm gratuit numărul 107 din „Ceaşca de cafea” (sponsor: poetul Radu Cârstoiu, cel care va lansa joia aceasta celebra carte pentru copii „Lumea lui Floricel” – n.m. I.P.B.) participanţilor: profesori şi elevi de gimnaziu şi de liceu, fericiţi, realmente de a fi putut beneficia de roadele unei asemenea invitaţii. Flancat de criticul Ion Trancău şi de subsemnatul ca moderator, George Drăghescu a cules un buchet splendid de aprecieri şi calde felicitări de la participanţi. Carismatic, puţin la cuvântare, dar profund la cugetare, poetul s-a lăsat invadat de emoţii, încercat de aspiraţii net superioare; în definitiv din tripla-i postură: de poet deja „clasic” (nu exagerez defel – n.m. I.P.B.), de editor (cu două acţiuni de gen la activ, altruiste şi selecte), cu o revistă „Ceaşca de cafea” constantă estetic şi axiologic redactată, oferise vetrei natale un moment de admirabilă topofilie şi un „monument” de vibrantă trăire sub semnul lui Kairós. În definitiv, din zonă se trag şi alţi condeieri de ispravă: Adrian Frăţilă, Silviu Doinaş Popescu, Pompiliu Ciolacu. Însă George Drăghescu vrea mai mult şi ni se înfăţişează, pe zi ce trece tot mai laborios, mai convingător şi mai îndrăgit de cele nouă muze.
Ion Popescu-Brădiceni
