Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zacheu, şi acesta era mai marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă.
Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus a zis către el: “Zachee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zacheu‚ stând a zis către Domnul: “Iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acestuia, căci şi acesta este fiul lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Un rod minunat a trecerii Mântuitorului prin Ierihon, în ultima Sa călătorie spre Ierusalim, a fost Zacheu. Minunată şi pilduitoare este pocăinţa lui Zacheu! Şi ea arată peste veacuri ce poate face Iisus Mântuitorul dintr-un suflet pierdut atunci când acesta Îl află pe El. Ca să ne dăm seama mai bine ce a putut însemna întoarcerea lui Zacheu, să ne gândim la adânca sa cădere şi la faptul că nimic din situaţia sa dinainte nu prevestea o astfel de întoarcere. Zacheu era un ,,fiu a lui Avraam” ( v.9), adică de neam iudeu. Ar fi trebuit, deci, să fie un credincios al Legii mozaice, care sancţiona asuprirea-şi mai ales asuprirea conaţionalului iudeu-ca un rav păcat. Avea şi un nume frumos: Zacheu înseamnă etimologic ,,curat”, “pur”. Dar el îşi călcase în picioare calitatea sa de ,,fiul lui Avraam” şi îşi batjocorise numele frumos. Se făcuse vameş, adică o coadă de topor a cotropitorilor romani. Şi aceasta numai pentru că sufletul său căzuse pradă iubirii oarbe de bogăţie şi lăcomie fără soţ. Este cunoscută ferocitatea fiscului roman. Istoricul Tacitus, care astfel nu-i iubea deloc pe iudei, ne lasă să înţelegem că o cauză imediată a izbucnirii, la anul 66 d. H., a marii revolte iudaice a construit-o tocmai povara grelelor dări pe care le pretindea stăpânirea romană. Anume strângerea lor era arendată tocmai vameşilor pomeniţi atât de des de Sfintele Evanghelii. Aceşti, individual sau în grup, semnau un contract-de obicei pe cinci ani-prin care se angajau să verse la Stat o sumă anume, având apoi o foarte largă libertate în ceea ce priveşte modul în care adunau banii. Victimele acestor abuzuri erau mai ales oamenii sărmani şi fără apărare. Se ştie că Sfântul Ioan Botezătorul le cerea vameşilor tocmai aceste lucruri: “Nu cereţi mai mult decât vă este rânduit.” Pentru a-şi asigura succesul jumănelii, se constituiseră într-o adevărată castă, cum ne asigură Talmudul, într-o administraţie de strângători de dări şi taxe, cu şefi şi subordonaţi, de care te loveai peste tot. Un astfel de ,, mai-mare al vameşilor” era şi Zacheu. Vameşii erau tare urâţi şi dispreţuiţi de popor , şi acesta din două motive: întâi pentru că se puseseră în slujba păgânilor cotropitori; şi apoi pentru că erau hoţi. Numele de vameş ajunsese, pe drept, sinonim cu acela de păcătos, de păcătos notoriu. Aşa şi apar ei mai peste tot în Sfintele Evanghelii. Aici ajunsese Zacheu înainte de a-L întâlni pe Mântuitorul. Ajunsese şef al nelegiuiţilor şi strânsese o bogăţie de pe spinarea semenilor săi, mai mult, a conaţionalilor şi a coreligionarilor săi. Zacheu auzind că Iisus trece prin Ierihon, a vrut să-l vadă şi el pe proorocul din Galileea, fiind mai-marele vameşilor şi om bogat, apropiaţii săi nu s-au oferit să-i facă loc în faţă. Zacheu n-a mai ţinut seamă de demnitatea sa. Căci voia să vadă ,,cine este Iisus” (v.3), de care auzise atâtea. S-a căţărat într-un sicomor de pe marginea drumului. De acolo l-a chemat Iisus. Şi, cunoscându-i inima cuprinsă de darul mântuirii, Domnul a făcut cu Zacheu ceea ce n-a mai făcut cu nimeni altcineva : s-a autoinvitat în casa lui, ,,Astăzi în casa ta trebuie să rămân”, i-a zis El lui Zacheu (v.5). Iar acesta ,,a coborât degrabă şi l-a primit cu bucurie”. Minunea începuse din clipa în care Zacheu a dorit să-L vadă pe Iisus. Ea se continuă în primirea grabnică şi bucuroasă pe care păcătosul vameş I-o face în casa lui. Dar această minune se împlineşte tainic în inima lui Zacheu. Pe neaşteptate Zacheu spune aceste cuvinte: ,,Doamne, iată jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cei săraci, le întorc împătrit.” Un Zacheu care-şi dă seama că dacă are cu adevărat nevoie de ceva, aceasta nu este decât mântuirea pe care i-o poate da Hristos. Iar văzându-şi limpede cât de mare a fost păcatul în care a trăit , este gata de ispăşire. Se pocăieşte de răutatea lui, dar îşi ia singur canonul de pocăinţă. Ce minune s-a putut petrece cu Zacheu? După o frumoasă legendă, cineva dintre apropiaţii lui Zacheu, văzând schimbarea radicală a vieţii sale l-a întrebat: “Zacheu, ce-ai văzut tu în ochii lui Iisus, când El a intrat în casa ta şi ai stat în faţa Lui? „ La care el a răspuns: “L-am văzut pe Zacheu aşa cum trebuia să fie.” El nu l-a ţinut pe Iisus la uşă, aşa cum facem atâţia dintre noi. Iubitul meu frate! Vrei tu să-L vezi pe Domnul Hristos? Poate că ai auzit multe despre El, dar niciodată nu L-ai văzut de aproape. Nu ţii şi tu, ca Zacheu, să vezi “cine este Iisus?” Dacă nu L-ai cunoscut încă, e sigur că sufletul tău nu poate fi decât neliniştit şi nesatisfăcut. Ia pilda de la Zacheu. Smulge-te din mulţime, înalţă-te deasupra tumultului ei, şi îndreaptă-ţi cu dar privirea spre Hristos sau, mai degrabă, lasă-L pe El să te privească şi descoperindu-te gata a-L primi, să vrea chiar acum să intre şi să rămână în casa ta. Şi stând în faţa Lui, să-L poţi privi în ochi şi să te vezi aşa cum trebuie să fii. Şi astfel, nespus de fericit, să auzi chiar acum din gura Lui : Astăzi s-a făcut mântuirea casei acesteia!” Amin.
Preot Iconom Stavrofor, Dumitru Dumitraşcu
