De-ar mai fi trăit, George Manoniu ar fi împlinit pe 4 februarie a.c. 70 de ani. Destinele noastre s-au împletit încă de când Domnia-Sa m-a lansat, imperativ, în Gazeta Gorjului, ca apoi să fim colegi de birou şi de corectură/suprarevizie/consiliu de administraţie, peste trei decenii. Am sfârşit prin a ne împrieteni. A fost un exeget al operei blagiene, toată viaţa a trăit cu nostalgia Greciei cultural-artistice. A fost un ziarist dedicat descoperirii şi formării talentelor literare din Târgu Jiu, tovarăş de cale cu alt pedagog celebru, Titu Rădoi. Personalitatea critică distinctă poate fi, vai, postum, fixată în zona constructivismului pozitiv, cu accent mai degrabă antologic, mai degrabă intuitiv-intelectual, mai degrabă deschis decât restrictiv.
Textele risipite generos pe un traseu fragmentat de cenzura comunistă/ceauşiştă pot fi recuperate fără riscuri majore. Spiritul lui analitic s-a manifestat înalt şi destul de constant. Opiniile sale apreciative ori disociative, vor rămâne sigur. Vocea-i auctorială şi-a instituit libertatea punctelor de vedere şi desigur aura primeităţii eroice. Luxfacta est!
Ion Popescu-Brădiceni
