Cultura

Recenzie de carte ”dor pribeag”

 | 12 ianuarie 2018, 00:00 | 0 comentarii | 

Prin admirația-mi literară și bunăvoința autorului, am primit în ”Aula Magna” satului românesc la Bobu – Scoarța, un recent volum de versuri semnat de Petre Pîrnu, autor ce aparține noului val al literaților.
La vârsta-i matură a debutului literar își amintește cum a ”călcat cu stângul” pe drumul ”ars poetica” încă de la vârsta de 14 ani când, la un extemporal ”fulger”, profesoara de Limba Română i-a promis un 4(patru) dacă nu spune de unde a copiat poezia ce le fusese dată ca temă de creație; în zadar s-a străduit s-o convingă că nu copiase, că scrisese tocmai propria-i compoziție poetică.
Marcat de inabilitatea pedagogică a fostei profesoare a abordat alte zone ale praxis-ului, viața oferindu-i multiple oportunități din care avea să-și aleagă preocupări ce l-au îndepărtat de pasiunea-i, iar după zeci de ani, într-un alt areal geo-politic, și-n alt context profesional, Petre Pîrnu s-a ”aplecat” mai cu sârg asupra condeiului, scriind frumoase versuri ce le-a strâns într-un volum sub titlul DOR PRIBEAG din care mai citisem ”pe furate” câteva poezii ce m-au captivat prin acuratețe și concizie.
Lirica lui Petre Pîrnu abordează un registru tematic amplu, de la poeziile cu un puternic mesaj naționalist (patriotic l-ași numi eu) din poeziile ”Acasă suntem liniștiți”, ”Drum pietros și drum bătut” ”Acasă” și altele : din care am reținut : Acasă, avem un tricolor / Și iarba-i verde doar acasă / Căci oricât ar fi de frumoasă / în altă țară, nu-i ușor !/ Să fii slugarnic la străini / Doar pentru un pic de bine / Întoarce-te acum, române / În țara ta căci ești stăpân!.
Din nostalgia satului natal, a casei părintești și părinților nemângâiați la ceas de bătrânețe a scris ”Am plecat copil de-acasă” , ”Aș vrea să mor în satul meu” , ”Avem părinți, câți mai avem”, ”Când seara peste sat s-așterne”, ”Ce gânduri vechi …” din care citez : Durere multă simt și-acum / Când mă îndrept c-o lumânare / Spre crucea tatei drag și bun / Ce o zăresc din depărtare. / Din poza veche mă privește, / Cu-n zâmbet cald și ochi vioi ; / Tătuca parcă îmi vorbește / Spunându-mi :”Ce mai faceți voi ?.
Dar cum nota dominantă a scrierilor sale este tocmai varietatea amplă a registrului tematic, autorul abordează cu multă ușurință iubirile-i trecute ori renăscute, jocul pasional al dragostei, extazul clipelor de fericire ce se succed în șir nebun în ”Azi mă pierd în ochii tăi” , ”Când sunt trist, întreb izvorul” , ”Cu tine aș clădi imperii” , ”Dacă pleci ” , din care : Dacă pleci, căci ai să pleci / Tu lași în urmă-ți pe poteci / Parfumul serilor târzii / Când te rugam să mai rămâi ; / Mai lași iubiri neîmplinite,/ Cuvinte multe, nerostite / Lași lacrimile care dor / Și curg de parc-ar fi izvor./
În volumul de versuri DOR PRIBEAG autorul face dovada unei largi expresivități reușind să se ”metamorfozeze” în multiple ipostaze tocmai pentru a-și ostoii setea de patriotism, nostalgia locurilor copilăriei, iubirea de frumos și puritatea feminină. Respectul față de valorile trecutului, față de familie și de dascăli îl determină să-și aducă obolul de mulțumire celor care l-au format ca personalitate integră și omniprezentă.
Poezia lui are subtilități și efuziuni filosofice exprimând realități palpabile care l-au marcat regăsindu-se mereu mai pur, mai curat, mai bun, în cel ce-a fost într-un nostalgic și rustic trecut. Departe de a fi un erudit al literelor, el face o reușită translație între versul frust, banal, simplu și coerent la versul perifilosofic, înțelept și doct al liricii populare, iar poeziile sale sunt puternic moralizatoare, insubordonate unui curent delimitat, ușor de asimilat constituind o lectură agreabilă cu un puternic impact emoțional.
Exigent fiind cu scrisul și estetica a ținut să-mi precizeze și unele ”insuficiențe” de tehnoredactare ale cărții sale, dar le consider nesemnificative întrucât volumul său de versuri este consistent, copertat, cu o grafică excelentă, iar poezia scrisă de Petre Pîrnu este agreabilă, moralizatoare, sentimental-pasională, umană, deosebit de actuală și are meritul de a ne pune în fața unui fapt împlinit : un poet ce va să vină pe care-l numesc Petre Pîrnu.
Zis-am la început ceva despre ”aula magna” a satului românesc pentru că aici, în mediul nonacademic, departe de citadelele industriei, economiei, ”civilizației”, există un filon nesecat de cultură și spiritualitate, știință, istorie, filosofie, neexplorat și nevalorizat. Din această zonă a apărut Petre Pîrnu cu volumul său de versuri DOR PRIBEAG și tot din o astfel de zonă vor mai apărea ”perle” ce pot da ”culoare” și sens vieții la români, un motiv în plus ca exegeții literaturii române să studieze și arealul rustic literar.
Victor Gh. Banța

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL