Sfârșitul zilelor de vară din ăst an 2017, aduse la aceeași masă și-n aceeași ambianță odihnitoare a unui decent local din Târgu-Jiu pe absolvenții clasei a XI-a ai Școlii Medii nr.3 din Târgu-Jiu (azi Liceul Spiru Haret) după 57 de ani de când și-au “luat zborul” în anul 1960 plini de speranțe, cu nădejdi și eforturi multiple spre a deveni ”ceva” ori “cineva” în viață. Iar timpul a confirmat pentru că aproape toți cei 60 liceeni și-au împlinit visul, fiind – cu mici excepții – o generație de elită în varii domenii.
S-a diminuat considerabil însă integritatea grupului, mulți plătind aspru tribut vieții spre a-și urma dascălii pe alt tărâm. Cei ce sunt – încă – au răspuns chemării făcute de organizatori și astfel ne-am bucurat de revederea foștilor colegi: dr. Ion Paicu, profesorii Marcu Bobei Florica, Maria Burețea, Bajmatără Domnica, Bortea Dorina, Sulea Marina, Mangu Ion, Mainerici Tudor, Sgaibă Ion, Novac Maria, Băbeanu Gabriel, asistenții medicali Banța Victor, Văduva Florentina, Dobrotă Adela, Mitricioiu Elena, Gugu Angela, ing. Olaru Constantin. Am înțeles absențele motivate ale unor colegi și am deplâns pierderea multora plecați spre a se ”adăpa” la parfumul florilor din Eden. Din ”corola de minuni a lumii” au ”căzut petale” precum dr. Nelică Drăgoi, prof. Ghinoiu Nicolae, prof. Sgaibă Constantin, ing. Revenco Veniamin, amintindu-i doar pe cei ce s-au ”grăbit” în ultimul timp. Au fost momente încărcate cu emoție la amintirea dascălilor ce ne-au onorat cu erudiția lor precum: Cornel Cârstoiu, Bică Sterescu, Grigore Mladin, Galaci Athanasiu, Atena Dumitrescu, Ion Manolescu, Cucută, Vasile Arjoca, Dragomir, Ion Modoran, Duțu Cernăianu și alții cărora le-am adus pios omagiu. Doar profesorul Nelu Sandu mai există azi, onorându-ne la anterioarele întâlniri cu prezența domniei sale. Pentru toți însă am avut amintiri și tuturora le-am trimis gând de recunoștință. S-au ”depănat” amintiri, am rememorat fapte și întâmplări din viața de liceu, ne-am spus despre realizări actuale, planuri, perspective, obligații, satisfacții, fiecare dintre noi fiind puternic ”ancorat” la tensiunea familială, a comunității ori problemele politice ale prezentului. Imaginea de ansamblu a generației mele – însă – permite constatarea că aproape toți colegii au fost elite profesionale în domeniile lor remarcându-se prin realizări de excepție în plan organizatoric și în viața socială. Ei au fost lideri și demne exemple de urmat de către generația următoare pe care o lasă spre a le onora mai departe numele și prestanța socială a fiecăruia astfel că se poate afirma că noi am pus ”bazele fundamentului” societății de azi pe care o clădesc copiii noștri. A mai trecut o toamnă, (a câta oare?), iar acum la cei 75 de ani nu ne-ntrebăm de fi-va iarăși primăvară pentru că schimbând ”brazda pe condei ” nu mai este timp de numărat zile, fiecare din ele aducând noi sarcini, noi responsabilități în gospodăriile personale, în continuitatea profesiilor, în creșterea nepoților și strănepoților, în educarea continuă a celor ce mai caută încă modele în viață. Aduc prinos de recunoștință colegei mele Florentina Văduva – ”sufletul viu” al tuturor întâlnirilor colegiale, împreună cu care am contribuit decisiv, (afectiv și efectiv) la organizarea tuturor acestora, (după ce ne-a părăsit profesorul Ghinoiu) facilitând astfel coeziunea și omogenitatea unei generații ce a semnat o pagină în opera de edificare a României moderne, generația liceenilor din anii 1960 ce încet, încet, apune sub dulce soare românesc în glia străbună.
Victor Gh. Banța
