România – o țară a mersului pe dos, o țară blestemată

Nu mai surprinde pe nimeni că în România rânduielile de țară continuă să meargă anapoda. Conducătorii și guvernanții indiferent de culoare politică, dar și opozanții puterii, trag de aproape 30 de ani-unii “hăis” și alții “cea”, conform parti-pris-urilor și intereselor lor neghioabe, fâlfâind aiurea iluziile libertății poporenilor, în realitate au împins țara în poziția hazardului și mersului pe dos. Altfel spus, oricum am suci-o și oricum am învârti-o, fie și prin resuscitare, instituțiile statului român și marea majoritate a segmentelor vieții economice, social-educative, legislative, ș.a.m.d. sunt bântuite de lipsa de moralitate, neadevăruri și nedreptăți, poluări informaționale subordonate scopurilor politice și, nu în ultimul rând, un mental păgubos și multă incultură. Dar cel mai grav rămâne faptul că treptat, treptat dispare ființa neamului în urma acestei prelungite crize demografice, declanșată în principal din cauza condițiilor precare de viață ale majorității populației și a nesiguranței zilei de mâine, de unde și declanșarea exodului masiv al românilor în afara țării. Iar cea mai clară dovadă a depopulării României ne este pusă la dispoziție și de o statistică tristă a anului 2017, care ne arată că numărul noilor născuți era abia la jumătate din cel existent în 1990. Și acum, chiar dacă am obținut “statutul” de țară europeană, nu credem că vom ieși prea curând din starea de nesiguranță internă în care am intrat după dec’89 și cu atât mai mult să asigurăm o viață economică și socială, cel puțin la nivelul minim al statelor dezvoltate. În schimb, lipsa de valoare, de demnitate și incompetență a celor ce au avut și au în mână destinele țării, ne-a împins mereu în situația de a ne ordona alții din afară la cele ce avem de făcut, sau mai exact am ales ne-am aruncat din “lac în puț”, căutându-ne de această dată stăpânii prin spațiul euro-atlantic. Iar astăzi, urmările sunt la fel de sumbre fiind plasați în postura de colonie “modernă”. Și am ajuns într- o astfel de situație, pentru că și cei pe care îi considerăm a ne fi parteneri, doar că mimează amiciția cu România, în realitate își văd de propriile interese, în vreme ce pentru ale țării noastre cei care ne conduc și puși să rânduiască treburile la noi acasă s-au transformat mai degrabă în slugi și merg “în genunchi” în fața așa-zișilor parteneri externi, lăsând de izbeliște problemele de interesul național, sau în cel mai bun caz în ariergarda jocurilor meschine ale iluștrilor noștri aliați. Dar necazurile României nu se opresc aici, pentru că aderând la UE și la NATO, acolo fiecare trebuie să se alinieze obligatoriu regulilor comune, ceea ce depinde în mare măsură de abilitățile diplomatice ale fiecăruia în parte despre cum si cât pot obține din avantajele aderării și integrării la aceste organisme internaționale. Din păcate, suntem și aici mereu corigenții de serviciu, dând mai mult decât putem face, în schimb primim destul de puțin, adeseori și cu opreliști inventate. Mai mult, dacă nu răspunzi la comenzile “democrației”occidentale, bunăoară dacă accepți ordinele de orice fel venite, de la Bruxelles sau de la alți “licurici “(vezi legislația, înarmarea, imigrația, etc.), atunci funcționează nuielușa MCV-lui, blocarea finanțărilor alocate, etc., ori ni se dau pantalonașii jos fiind abțiguiți la fundul gol. Ba am ajuns prin legislația europeană și groapa de gunoi a milioanelor de tone venite din afară (inclusiv deșeuri radioactive), în plus și fără vreo garanție cu privire la cele ce conțin. Or, în astfel de situații ce fac penibilii noștri decidenți aleși de popor, dar care nu trag cu țara, în condițiile în care, vorba lu’ Coșbuc: “zeii sunt departe sus, dușmanii lângă noi”?! Punem o astfel de întrebare, cu atât mai mult cu cât, dincolo de necazurile României ce nu se mai sfârșesc, Europa este la rându-i bântuită și de un naționalism exacerbat, reactivându-se disputelor teritoriale și manifestările revizionist-secesioniste, inclusiv pe teritoriul țării noastre. Or, de aici și motivul pentru că sărbătorirea Centenarului Marii Uniri trebuie să însemne, fără nici un fel de îndoială, o deplină înțelegere frățească și piatra de unire în veșnicie pentru întreaga națiune română. Din păcate, se vede treaba că lucrurile nu stau deloc așa și că întâmpinăm sfânta zi națională, de reîntregire a neamului mai dezbinați ca niciodată. Multă dușmănie și ură planează peste țară, unii manifestându-se dintr-un reflex social din prea multe frustrări și nedreptăți, alții dimpotrivă sunt împinși să facă rău țării și semenilor din jur, dintr- un egoism și ocultism feroce, subordonate în egală măsură unor interese meschine, ș.a.m.d. Și toată această dihonie națională este provocată și întreținută de la vârfurile de putere și de la politicieni, deopotrivă cu o moralitate îndoielnică care varsă de atâta vreme otravă în spațiul public, dar nu numai. Practic, asistăm zilnic la o politică mizerabilă și la o presă de cancan, de circ și cu un aer de-a dreptul pestilențial, la care din nefericire, încă mușcă boborenii dependenți de informațiile nocive și manipulatorii ale așa- zișilor analiști și moderatori părtinici din interese, care scormonesc și inventează adesea conflicte artificiale între structurile instituționale ale statului român. De altfel, în mentalul lui tributar, românul parcă dorește să fi dus de nas și prostit, preferând printr-o stare indus-letargică, dar și pe fondul unor naivități greu vindecabile o prelungită amăgire cu minciunile gogonate ale unora sau altora, de unde și incubarea stării de spirit privind nesiguranța zilei de mâine. Și este grav că situația se complică pe zi ce trece și dincolo de fruntarii, unde vânturile revizionist- secesioniste ale fino-altaicilor bat tot mai amenințător înspre România, în vreme ce autoritățile statului român manifestă o suspectă indiferență și o lipsă de fermitate față de un astfel de fenomen ultranaționalist extrem de periculos, cu atât mai mult cu cât se profită din plin în exterior și de frământările interne, de lipsa de unitate frățească a românilor și de disoluția instituțiilor statului, ba chiar se așteaptă momentul ca forțele oculte și cozile lor de topor din România să declanșeze acțiuni și manifestări violente de stradă, de nesupunere civică, etc. care să arunce țara în aer și într-o nesiguranță teritorial- statală. Altfel spus, în România lucrurile par a fi ieșite de sub control, de vreme ce asistăm pe zi ce trece la lipsa de autoritate a structurilor instituționale ale statului și la nerespectarea Constituției și legilor țării. Iar aceste nefericite situații au apărut în condițiile în care doamna Justiție refuzând a mai fi imparțială și dreaptă în a apăra adevărul, a permis infiltrarea unor personaje dubioase în structurile sale, de unde și abuzurile în lanț, care au compromis în ochii oamenilor modul în care se derulează cercetările penale și se iau hotărârile judecătorești. Și încă suntem bântuiți de multe nereguli în țara noastră, în marea lor majoritate pornite, după cum spuneam, de la condițiile precare de viață ale majorității populației, dar și a faptului că se lucrează după o legislație ambiguă, permisibilă abuzurilor în interpretarea și nerespectarea acesteia. Or, în felul acesta devine posibilă ocolirea adevărului și a actului juridic în sine, de apărare corectă a cauzei, în urma cărora “pârliții” cad victime, iar cei care au “pâinea și cuțitul”, șarlatanii și corupții au mai tot timpul a câștiga din orice îmbârligătură judecătorească. Dar factorul determinant care a declanșat șirul de anomalii care macină România rămâne, fără niciun fel de îndoială, proasta conducere și guvernare a țării din ultimii aproape 30 de ani, legată evident de lipsa de bună-credință și de incompetența noii clase politice și alesilor săi. De aici a plecat răul, între altele, forțându-se fără temei așa-zisa economie de piață și de unde au împins țara spre gravele dezechilibre economice și sociale, înstrăinându- se pe nimic economia, resursele naturale și strategice, fondul funciar, de patrimoniu și turistic, ș.a.m.d. În același timp derularea noilor investiții s-a făcut anevoios, multe dintre ele chiar au fost blocate nu doar din lipsa de resurse financiare, ci și din temerea unei legislații neadecvate și a abuzurilor organelor de cercetare penală, fiind de acum bine cunoscute “festivalurile” cu zornăitul de cătușe în spațiul public. Și uite așa, am ajuns să trăim într-o societate bolnavă și cu o serie de generații ratate pe piața muncii, cu pensionari forțate și ajutoare sociale acordate anapoda, încurajându- se lâncezeala și trândăveala, pentru că acum, când România se confruntă cu o criză a forței de muncă, să ne dăm seama că persoanele apte de muncă sunt deja “obosite”. În schimb, aglomerează crâșmele sau pur și simplu statul degeaba și hoinăreala, fiecare pe unde apucă ori îl prinde somnul. Este dureros faptul pentru că nici nu se face ceva concret pentru a schimba mentalitatea multora dintre semenii noștri în privința obligațiilor cetățenești și a atitudinii fiecăruia față de rostul muncii în societate. Iar în această privință ne mai frământă un of național, asistând cum indivizi needucați, bunăoară la întâlnirea cu Natura și bineînțeles cu împărăția liniștei și frumusețelor patriei, nu știu a se comporta și fără jenă și bun si simț lasă în urma lor mormanele de gunoaie, dar și alte urme ale unor manifestări agresive asupra naturii, faunei și florei, întrebându- ne cu temei de ce instituțiile abilitate ale statului nu fac nimic pentru a curma un astfel de genocid și toate măsurile ce se cuvin a se schimba optica majorității populației față de mediul înconjurător, poluarea naturii devenind astăzi o problemă națională. Altfel spus este o adevarătă crimă asupra acestui spațiu sacru al pământului românesc, întregul peisaj fiind pângărit, având în fața ochilor imaginea dezolantă a pădurilor, apelor, lacurilor, potecilor de munte, ș.a.m.d., transformate în gropi de gunoi și multe alte mizerii lăsate până la urmă, cu rea credință de mâna omului. Și ce frumos doinea M. Eminescu, scriind despre ocrotirea și spiritual naturii: ”Codrule, ăria Ta/Lasă-mă la umbra ta/Că nimica n-oi strica”… Practic, ne batem joc în toate felurile de tradiția, glia strămoșească și până la urmă de destinele vieții noastre, iar aici trebuie să subliniem că o mare parte de vină o au și canalele mediatice, în principal televiziunile private, internetul, tableta, telefonul și facebook-ul, aceste minuni ale tehnologiei sec. XXI, transformând astăzi adesea utilul în mesaje contra firii și potențialului intelectual uman, chiar mai mult decât atât proliferează incultura și ura, împrăștie venin și-i dezbină pe oameni. Dar până la urmă, privitorii și cititorii se vor sătura și de astfel de căi de comunicare manipulatorie și ostilă, prevestind și aici un tablou sumbru de experiențe a unor astfel de mijloace, dar din păcate într-o perspectivă nu prea îndepărtată și a cărții tipărite tot mai puțin citită. Iar în această privință am mai sublinia ceva și anume reclamele ademenitoare de pe micile ecrane și din presa scrisa care au ajuns să-i zăpăcească pe români, îndemnându-i la consumul unor suplimente alimentare și produse așa-zise nutriționiste, practic o păcăleală la lumina zilei, întrucât astfel de produse scumpe își dovedesc nu doar ineficiența medicală, dar stau și paravan publicitar la acțiunile ilegale de vânzare. Și pungășiile se fac tot mai mult simțite și în privința măsluirii unor echipamente medicale făcute prin cine mai știe ce vapoare și laboratoare dubioase, pentru că mulți oameni din lumea asta nebună, în inconștiența lor să muște păcăleala, căzând victime ale propriilor naivități și prostii. Așadar, România poate fi considerată țara tuturor posibilităților și imposibilităților, fiind greu vindecabile mentalitățile și conștiința civică, iar vizavi de cele ce s-au dorit în originala noastră democrație, iată că am ajuns ca libertățile individului să fie exercitate anapoda, dar în același timp să devină și o batjocură a instituțiilor statului. Și subliniem acest lucru întrucât acestea în loc să-și ocrotească cetățenii, nu întreprind mare lucru în a-i stimula spre educație și unitate de interese, deopotrivă pentru ei și pentru țară. Și cum întotdeaua peștele de la cap se strică, și relele care ne bântuie ca un blestem într-un nesfârșit scandal provocat de tot felul de jocuri murdare peste neprețuita noastră Românie, totul se petrece sub flamura cârcotelnicilor noștri conducători și politruci vopsiți aiurea. Căci în jur mișună găștile de șmecheri și tâlhari la drumul mare, la rându-le și sub oblăduirea celor care ar trebui să apere și să aplice corect legile statului român, dar și a “serviciilor” puse în scaunele de ‘forță”, pentru ca să protejeze și să apere cetățeanul de rând, unitatea, siguranța și integritatea României. Din păcate, toate aceste trebuințe naționale nu și-au găsit rezolvarea, constatând cu amărăciune că în toți acești ani de “glorie” postdecembristă încă nu am găsit calea normalității, adevărului și dreptății, a mersului spre lumea civilizată. În schimb am învățat doar lecția mersul pe dos și în genunchi într-o țară a hazardului și blestemelor provocate chiar din neputința noastră de a ne debarasa de vechile metehne și a înțelege că așa nu se mai poate, dacă vrem să ne croim cu adevărat un viitor mai bun și mai sigur. Și în primul rând, ar trebui să le vină mintea la cap celor de la vârfurile structurilor instituționale și de decizie ale statului român, mai exact să aibă înțelepciunea și buna credință de a trage și a se subordona interesului național, nu de a semăna nedreptatea, indiferența și ura printre oameni din pricina unor egoisme prostești și interese meschine. Spunea recent președintele Iohannis că “unitatea românilor trebuie făcută în jurul unor valori naționale”(numai?). Este foarte bine, dar a purces domnia sa în calitate de președinte al tuturor românilor, (cel puțin așa ne spune Constituția!) spre împlinirea unui astfel de ideal, când dimpotrivă, dovedește că este unul dintre factorii decizionali care contribuie la mișcări de stradă neautorizate și la dezbinare, întreținând astfel din motive obscure, alimentate și din afara țării, un permanent război româno- român? Și cetățenii loiali și cinstiți cu țara lor tare se tem și de alte jocuri de culise puse la cale de către tot felul de capete înfierbântate care, bântuite de invidie, ură și de un anti-românism feroce vor căuta să compromită și să umbrească și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, adică acea zi sfântă a desăvârșirii unității statale a tuturor românilor, de la 1 Decembrie 1918. Suntem oare, pregătiți cu toții să cinstim cum se cuvine trecutul nostru istoric și faptele de glorie ale înaintașilor, în respect pentru adevăr și pentru ființa noastră națională? Sau după momentele mai degrabă festiviste, perturbate și acestea de tot felul de meschinării politice, vom reveni din nou la proastele obiceiuri și mostre, prin care autoritățile statului român, de acum serios compromise, vor “reuși” pe mai departe să-și dea cu stângul în dreptul? Dar, nu ne mai surprinde nimic, căci până la urmă România arată așa și din cauza celor care o populează și o fac cum este lălăită și neputincioasă. Însă, cum o vorbă spune că speranța moare ultima, să ne mai dăm o șansă. A câta oară, într-o societate bulversată de atâtea animozități și dezlănțuiri de întâmplări nefricite, care pun într-un real pericol unitatea, integritatea și suveranitatea României?!
Vasile Irod