Cultura

Sărbătoare Arhierească în lavra Sfântului Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana

 | 30 decembrie 2015, 00:01 | 0 comentarii | 

Sâmbătă, 26 decembrie 2015, a doua zi de la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, lavra Sfântului Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana a prăznuit Soborul Maicii Domnului și în același timp și-a sărbătorit ocrotitorul, prin oficierea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, ajutați de către un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Arhidiacon-inspector Ionuț Apostolache, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici și cu Preacucernicul Părinte Marian Mărăcine, Protopopul Protoieriei Tg. Jiu Nord. Acordurile la strană au fost asigurate de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, iar pe parcursul întregii zile, sutele de credincioși din județ și din țară, în rândul cărora s-a aflat domnul Primar al orașului, ing. Marian Slivilescu, au trăit momente de aleasă înălțare spirituală!

Semnatura eletronica CertDigital

“Cea mai apropiată de Mântuitorul Hristos este Maica Domnului, mijlocitoarea noastră înaintea Tatălui Ceresc”
În cuvântul său de învățătură arhierească, Mitropolitul Olteniei le-a vorbit credincioșilor prin cuvinte de aleasă trăire duhovnicească despre importanța minunatei Sărbători a Nașterii Domnului, a Soborului Maicii Domnului, pornind de la premisa că este greu de crezut că Dumnezeu Creatorul și veșnicul Părinte, se face Om, pentru că cele cerești sunt mai presus de fire, iar cele veșnice nu se pot aplica la cele trecătoare și materiale, cât să coboare spiritul în materie și să-l schimbe după bunul plac. Tocmai de aceea, ne-a explicat Întâistătătorul Bisericii din Oltenia: “Numai Dumnezeu este Acela Care Se coboară la noi, însă trebuie subliniat faptul că nu se schimbă în ale noastre. Chiar dacă se face trup ca noi, El nu rămâne trup ca noi, cu toate că ia firea noastră omenească și o păstrează unită cu firea dumnezeiască, așa cum vedem că aerul, deși intră în apă, totuși, nu se transformă în apă! Cele nevăzute ale Lui Dumnezeu, tainica Lui putere și dumnezeire se văd lămurite, deoarece Creația nu este o materie simplă, deoarece materia are capacitatea ei, are rațiunea ei, dăruită de Dumnezeu, care este într-o permanentă legătură cu Creatorul. Așa se face că «orânduirea» aceasta a legilor naturale, nu se schimbă cu nimic, chiar dacă omul, în incapacitatea lui, vrea să schimbe «mersul» materiei prin diferite programe genetice sarbatoare tismanasau prin diferite scopuri care îl îndepărtează de sensul raționalității materiei. Lumea întreagă L-a așteptat pe Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit proorociei de după căderea lui Adam! A venit la noi Cel care este înțelepciunea Lui Dumnezeu și Rațiunea supremă, Cel Care le cuprinde pe toate în Sine, pentru că ne spune Sf. Ioan Evanghelistul: «Toate s-au făcut prin El și fără de El, nimic nu s-a făcut»! Așadar, când El S-a făcut Om, creația s-a spăimântat, îngerii s-au cutremurat, dar în același timp s-au bucurat! Există o bucurie în uimire! O bucurie pe care o avem, deși ne uimim și parcă nu putem să ne stăpânim, să realizăm bucuria aceasta prin gesturile noastre și sentimentele noastre. Este o bucurie negrăită, când Îl vedem pe Dumnezeu iarăși coborându-Se la noi, făcându-Se om, vorbind cu noi în limbaj omenesc. El grăiește cu noi, gândește cu noi, ne iubește pe fiecare în parte, dar cea mai apropiată de Mântuitorul Hristos este Maica Domnului, care ne reprezintă pe noi în acest act mântuitor și nu se desparte niciodată de noi, fiindcă este mijlocitoarea noastră înaintea Tatălui Ceresc, și în același timp aceea care se roagă Fiului ei, pentru cei care sunt în biserica noastră sfântă ortodoxă, pentru toți aceia care Îl mărturisesc pe Mântuitorul Hristos, ca Domn și Dumnezeu adevărat”.

“Venirea Fiului Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră este actul bucuriei și al împlinirii noastre”
În dezvoltarea conținutului ideilor sale, Chiriarhul bisericilor dreptmăritoare din Oltenia a accentuat faptul că în multe privințe, putem spune că rațiunile tuturor lucrurilor sunt iarăși reactivate, iluminate și îndumnezeite prin Mântuitorul Iisus Hristos: “Cel Care este Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat! Astfel, Lumina a strălucit în lume, cum ne învață proorocul: «Lumină mare a strălucit în laturile întunecate ale celor care erau adunați în umbra morții», acelora care agoniseau, care erau căzuți între tâlhari, care nu mai aveau rațiunea dreaptă care să conducă omul spre ceea ce numim Împărăția Lui Dumnezeu, spre viața cea veșnică. Deci, Fiul Lui Dumnezeu S-a făcut prunc, a luat toate vârstele noastre, toate etapele vieții noastre, a trecut succesiv de la plânsul copilului, de la cele care sunt specifice copilului nou-născut, ca să ajungă până la vârsta bărbatului desăvârșit, cum spune Sf. sarbatoare tismana (2)Apostol Pavel. De fapt, lumea realiza necesitatea acestei întrupări, însă, în îndepărtarea ei de Dumnezeu, n-a putut să realizeze că această venire a Fiului Lui Dumnezeu e atât de importantă. Și cum vedem, la Nașterea Domnului apar și personaje de tristă memorie, cum este Irod, care nu dorește această mântuire și această venire a Fiului Lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ia măsuri iraționale împotriva pruncilor. Așadar, venirea Fiului Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră este actul bucuriei și al împlinirii noastre. Îmi aduc aminte că stam și mă uitam la răsăritul soarelui și mă întrebam, cum a fost posibil ca Dumnezeu să se facă om? Noi suntem obișnuiți cu aceste sărbători și nu ne mai punem asemenea întrebări! Trecem indiferenți pe lângă această minune și nu îi acordăm atât de mare importanță. Trebuie să realizăm faptul că Cel Ceresc, Cel fără de moarte se face muritor! Cel Care este fără de ani se face om și moare! Cel Care este Dumnezeu se face om, asemenea nouă, iar dacă ne gândim și mai profund, El nu este numai om, ci, are și omenescul nostru, slăbiciunile noastre, neputințele noastre. Așadar, această «taină a tainelor» este un moment de mulțumire a Lui Dumnezeu, de recunoștință că El nu a considerat un lucru disprețuitor să fie om ca și noi! A luat aceste neputințe ale noastre cu atât de mare dragoste, încât de niciuna dintre ele nu S-a sfiit! Dimpotrivă, a considerat că și El este om ca și noi, și că din această stare sufletească ne poate pe deplin curăți, iar noi să dăm Fiului Lui Dumnezeu ceea ce avem în noi mai bun! Dar, de fapt, am dat suferințe, dureri și s-a făcut ca Întruparea Lui Dumnezeu, care putea să fie fără durere. Toate acestea sunt văzute în Pruncul Iisus, pe de o parte în durerea Nașterii, ca și în durerea Crucii! Toate acestea le-a făcut ca noi să fim posesorii darurilor bogate ale răstignirii și ale Învierii Sale! Păstrăm diadema de fii ai Lui Dumnezeu, de fii ai Împăratului Ceresc, iar aceste daruri ne sunt aduse prin Taina Botezului, atunci când noi ne «îmbrăcăm» în Mântuitorul Hristos, ne recunoaștem copii ai Tatălui Ceresc și ne regăsim în Fiul Său Cel Întrupat! Această bogăție a bisericii este cuprinsă în tradiția noastră sfântă care ne arată că suntem contemporani cu magii, cu păstorii care vin și se închină Pruncului Iisus! De aceea, biserica noastră este întotdeauna prezentă în lume, în mișcarea ei spre Împărăția Lui Dumnezeu, în cuprinderea întregii Creații spre momentul întâlnirii, iarăși, la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos”.

“După Nașterea Domnului, îl cinstim pe Sfântul Nicodim, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri și al Olteniei”
În finalul cuvântului său de învățătură duhovnicească, Întâistătătorul lăcașelor de cult din Eparhia Olteniei a sintetizat faptul că avem atâția sfinți în biserica noastră și atâția oameni credincioși, care se străduiesc să întâmpine sărbătoarea aceasta cu bucurie și cu evlavie, pentru că numai în felul acesta fiecare primește din abundență lumina neînserată a Împărăției Cerești, care nu se compară cu niciun sentiment din lumea noastră! De aceea: “După Nașterea Domnului, îl cinstim pe Sfântul Nicodim, ocrotitorul, apărătorul acestei sfinte mănăstiri și al Olteniei, al tuturor credincioșilor. Și iată, cum, biserica noastră a rânduit și Dumnezeu, în Bunătatea Lui cea mare a făcut ca să fie cinstirea sfântului în această a doua zi de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos! El este prezent în viața acestei sfinte mănăstiri, este prezent în viața noastră, iar acest lucru se constată prin faptul că mănăstirea se înnoiește în continuare. Mulțumim celor care ne-au sprijinit și au fost prezenți la sărbătoare, Înaltpreasfințitului Varsanufie și tuturor celor care au făcut ca praznicul de astăzi să fie binecuvântat cu multe roade bogate. Ne rugăm ca Sfântul Nicodim să fie totdeauna cu grijă, ca un părinte asupra vieții noastre și să ne dăruiască și nouă bucurie pe calea spre viața cea veșnică, har din harul său, ca să ne sălășluim și noi în Împărăția Cerului, Amin”!
După ce a fost oficiată ceremonia de sfințire a apei și a fost înconjurată biserica, obștea de măicuțe ostenitoare, atent îndrumate de Maica Stareță, Monahia Antonia Popescu, au oferit oaspeților un program de frumoase colinde și au dăruit credincioșilor pachete cu alimente și o masă îmbelșugată în trapeza mănăstirii.
Profesor, Vasile GOGONEA

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL