Sărbătoare Arhierească în lavra Sfântului Nicodim cel Sfințit de la Tismana, județul Gorj

567

În Duminica a 28-a după Rusalii, 17 decembrie 2017, (a Sf. Strămoşi după trup ai Domnului; Ap. Sf. Strămoşi, Coloseni 3, 4-11; Ev. Luca 14, 16-24, Pilda celor poftiţi la cină), cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei, Arhieria sa, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, acelaşi slujitor neobosit şi apropiat pentru altarele mănăstirilor din Gorj, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba Sfântei Liturghii în Biserica lavrei Sfântului Nicodim cel Sfințit de la Tismana, județul Gorj, în acordurile la strană ale Grupului psaltic «Kinonia», al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu-Severin, condus de către Arhidiacon Iulian Pruiu, în prezenţa credincioşilor şi a grupurilor de pelerini veniţi la închinare şi rugăciune la sfânta mănăstire. La încheierea Sfintei Liturghii a fost prezentată o minunată culegere de colinde și de cânturi psaltice de stea, ca o dovadă certă că prin glasurile lor de îngeri, întotdeauna colindătorii sunt binecuvântaţi și adevărați misionari ai credinței dreptmăritoare!

“Ne apropiem, cu ajutorul Lui Dumnezeu, de Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos”
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți la oficierea slujbei, Arhieria sa, Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim a spus: “Ne apropiem, cu ajutorul Lui Dumnezeu, de Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. A avut loc această întrupare a Domnului nostru Iisus Hristos, din iubirea pe care Dumnezeu Tatăl a avut-o întotdeauna şi o va avea faţă de neamul omenesc. Această întrupare a avut loc la plinirea vremii. Era nevoie ca Unul din Treime, Fiul Lui Dumnezeu, să ia asupra Sa păcatul neascultării, săvârşit de către protopărinţii noştri, Adam şi Eva în Rai. Nu se putea săvârşi această lucrare dumnezeiască, fără să se fi întrupat de la Duhul Sfânt, Fiul Lui Dumnezeu, în Fecioara Maria. Întruparea, cum ne spune Sf. Ioan Hrisostom, este cea mai importantă dintre dogmele Bisericii, pentru că întruparea este începutul mântuirii noastre. Aşa ne spunea Sf. Ioan Gură de Aur sau Sf. Ioan Hrisostom! Este important, pentru că prin întrupare s-a făcut totul şi totul s-a împlinit. Prin întrupare, s-a distrus moartea, s-a ridicat păcatul, s-a ridicat blestemul, iar întruparea a adus neamului omenesc o mulţime de har, fiind pentru noi rădăcina şi izvorul tuturor bunătăţilor. Ştim că după Naşterea Lui Iisus Hristos, Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, a rămas fecioară! Se naşte întrebarea, de ce Dumnezeu a rânduit să se nască din Fecioară şi să rămână Născătoare de Dumnezeu, «Teodohos», iarăşi Fecioară! La această întrebare, ne răspunde Sf. Ioan Gură de Aur, care zice aşa: «Că diavolul a înşelat-o pe Eva, fiind fecioară, acolo în Rai, în Paradis, şi acolo, diavolul a mers la ea şi după ce au greşit, mâncând din pomul neascultării, tot printr-o Fecioară, la care n-a mai venit diavolul, la care a venit Sf. Arhanghel Gavriil, i-a binevestit că va naşte Cuvântul, Logosul, pe Iisus Hristos, Cel ce ridică păcatul lumii!». Şi de data aceasta a urmat binecuvântarea! Iisus Hristos este Adam Cel Nou, Care a biruit blestemul şi ne-a adus binecuvântare! Vă citesc cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur: «Pentru că altădată diavolul a înşelat-o pe Eva, pe când era fecioară, de aceea, Fecioarei Maria Sf. Arh Gavriil i-a binevestit! Înşelată fiind de diavol, Eva a născut cuvânt pricinuitor de moarte, blestemul, iar Maria, vestită fiind, l-a născut pe Cuvântul în Trup, de viaţă veşnică aducător nouă!»”, a subliniat Arhieria sa, reluând minunatele cuvinte al Sfântului Ioan Gură de Aur.

“Dacă Îl pierdem pe Dumnezeu şi Împărăţia Cerurilor, nu mai vine un «răscumpărător», nu va mai veni un Mesia, ca să ne ajute”
În continuare, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a menţionat cu elocinţă: “Iubiţi credincioşi, Iisus Hristos ne-a adus posibilitatea de a moşteni viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor, în Împărăţia Lui Dumnezeu. Dacă noi, cei care am fost rânduiţi să ne naştem în legea harului, cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi, noi, cei cărora ni s-a şters păcatul adamic, dacă şi acum pierdem mântuirea, pierdem viaţa veşnică! Dacă Îl pierdem pe Dumnezeu şi Împărăţia Cerurilor, nu mai vine un «răscumpărător», nu va mai veni un Mesia, ca să ne ajute! El ne-a rânduit, Harul Său care se dă prin Sfintele Taine! El ne-a arătat cuvântul Evangheliei Sale, ne-a arătat cum să ne rugăm, El ne-a arătat că suntem îndatoraţi să postim! Mântuitorul Hristos ne-a rânduit şi Taina Spovedaniei, prin care ne curăţim de păcate, iar prin pocăinţă, să punem început bun. El ne-a arătat smerenia şi a spus: «Învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!». Deci, cum putem, noi, ajunge la această blândeţe, la această smerenie? Rugându-L pe Dumnezeu! Vorbind cu El! Mântuitorul Hristos a spus că toată legea şi proorocii se cuprind în două porunci: să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău, din tot sufletul şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi! Tot Iisus Hristos ne-a spus, cum poate omul să-L iubească pe Dumnezeu: cine mă iubeşte, păzeşte poruncile mele! Dacă noi, pe cei apropiaţi, ai familiei, ne străduim să nu-i supărăm, în felul acesta, noi dovedim iubirea noastră! Prin împlinirea poruncilor, prin stăruinţa de a nu-L supăra pe Dumnezeu, arătăm că-L iubim pe Dumnezeu! Cum putem să-i iubim, noi, pe semenii noştri? Rugându-ne pentru ei, deci, prin rugăciunea pentru semenii noştri! Cei care mergem la biserică, îi spunem Lui Dumnezeu ceea ce avem nevoie, îi vorbim despre necazurile noastre, poate şi mulţumim, dar, după învăţătura bisericii, suntem îndatoraţi să iubim pe semenii noştri, să ne rugăm pentru ei”, a conchis Chiriarhul Epahiei Severinului şi Strehaiei!

“Să vină asupra noastră, asupra poporului român, Harul Lui Dumnezeu, aducător de pace, de linişte”
Ca o întărire a acestei sublinieri, PS Nicodim a sădit în sufletul credincioşilor prezenţi la Tismana, un exemplu grăitor despre rugăciunea omului pentru semenii săi! Este vorba despre o întâmplare din viaţa Sfântului Siluan Athonitul, un părinte care nu a avut o pregătire teologică, dar, care s-a rugat Lui Dumnezeu şi a dobândit un dar minunat al rugăciunii pentru ceilalţi! În finalul cuvântului său de învăţătură, Preasfinţitul Nicodim a redat cuvintele Sf. Siluan Athonitul, care explica deplina ascultare a lucrătorilor de la mănăstire, pe care îi îndruma, spunând: «Dimineaţa, le spun ceea ce trebuie să facă şi după aceea, mă rog pentru ei, iar seara le mulţumesc pentru ceea ce au făcut!», demonstrând că rugându-ne pentru ei, oamenii devin mai buni şi mai ascultători. “Prin urmare, noi, slujitorii altarului, ne rugăm pentru toţi credincioşii prezenţi la slujbă, a spus PS Nicodim, la fel cum preoţii şi maicile Sfintei Mănăstiri de la Tismana, păstorite de Maica Stareţă Antonia, se roagă pentru toţi cei care trec pragul mănăstirii, fie pelerini, fie veniţi la slujbă, fie oameni care au nevoie de rugăciune, care sunt necăjiţi şi Îl cheamă în ajutor pe Dumnezeu! Să ne ajute Dumnezeu, iubiţi credincioşi, ca noi, cei de astăzi, în lumea în care a binecuvântat Dumnezeu să trăim, să ne rugăm, aşa cum a făcut-o Siluan Athonitul! Să ne gândim că şi Fecioara Maria s-a rugat ca noi să fim un model de rugăciune şi de smerenie! Să ne binecuvinteze Dumnezeu pe toţi şi să ne ajute tuturor să dobândim darul rugăciunii, preoţi, slujitori ai sfintelor altare, ierarhi, maici, părinţi din mănăstiri, rugători în parohii, iar dumneavoastră, binecredincioşi creştini, să veghem ca prin rugăciuni pentru aproapele, pentru semeni, pentru poporul Lui Dumnezeu, să vină asupra noastră, asupra poporului român, Harul Lui Dumnezeu, aducător de pace, de linişte, de care avem nevoie! Dumnezeu să ne aducă ajutor de mântuire a sufletelor noastre, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here