Cultura

Sărbătoare Arhierească la Hramul Mănăstirii Târgu-Logreşti, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Gorj

 | 12 septembrie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

În ziua de sâmbătă, 9 septembrie 2017, după Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, Sfânta Mănăstire Târgu-Logreşti şi-a sărbătorit Hramul «Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana», în prezenţa a câteva sute de credincioşi care au participat la Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de către ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, în acordurile la strană ale Grupului psaltic al Catedralei mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, la microfon prezentându-se şi două fetiţe îmbrăcate în costum naţional, care au încântat sufletul celor prezenţi cu glasul zglobiu de îngeri!

Semnatura eletronica CertDigital

Aceasta reprezintă o sărbătoare deosebită a localităţii, care este onorată mereu de prezenţa Mitropolitului Olteniei
Hramul Mănăstirii Târgu-Logreşti a fost onorat de prezenţa a nu mai puţin de cinci stareţe de mănăstiri din Gorj: Maica Stareţă Monahia Antonia (Mănăstirea Tismana), Maica Stareţă Monahia Spiridona (Mănăstirea Polovragi), Maica Stareţă Monahia Teodora (Mănăstirea «Icoana»), Maica Stareţă Monahia Cristofora (Mănăstirea Cămărăşeasca) şi gazda primitoare, Maica Stareţă, Monahia Fevronia Nuţu, de la Mănăstirea Tg. Logreşti. Cu acest prilej, ipodiaconul Constantin Cotruna a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Câineni, Protopopiatul Tg. Jiu-Nord. Aflat împreună cu domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, domnul Ion S. Băluţă, Primarul Comunei Târgu-Logreşti, prin cuvinte pline de trăire profundă şi de responsabilitate civică, a ţinut să spună că aceasta reprezintă o sărbătoare deosebită a localităţii sale, care este onorată mereu de prezenţa Mitropolitului Olteniei, iar ca un semn de respect şi preţuire, în fiecare an doreşte să menţină această iniţiativă de a sprijini cu o sumă substanţială fiecare biserică de pe raza comunei, pe primul plan fiind întotdeauna Sfânta Mănăstire!

“Astăzi, mai mult ca oricând, îi cinstim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că o astfel de sărbătoare ne învaţă, cât de importanţi sunt părinţii, pentru că întotdeauna, te poţi bizui pe ei, te poţi ajuta cu ei, ai o nădejde, cu atât mai mult cu cât părinţii se îngrijesc de copiii lor, se preocupă de educaţia lor, de creşterea lor sufletească, de îmbogăţirea lor în tainele vieţii bisericeşti. De aceea: “Bucuria noastră este mai mare, când avem părinţi duhovniceşti, pentru că aceştia se îngrijesc de sufletele noastre. Astfel, un rol deosebit îl are preotul în viaţa credinciosului, în viaţa parohiei, a comunităţii din care face parte. El este acela care botează pe cei mici, îndrumă pe cei mari, sfătuieşte pe cei care pornesc în viaţă, ca să-şi formeze o familie, îi întăreşte pe cei bătrâni, şi întotdeauna, la Bunul Dumnezeu, la sfântul altar se roagă pentru noi. De aceea, pe unii îi numim părinţi, iar pe alţii îi numim copii, şi chiar dacă sunt copii mai mari, ei sunt copii duhovniceşti ai părinţilor. De la aceşti părinţi duhovniceşti, ni se ridică mintea, inima şi sufletul, pentru că părinţii din ceruri sunt sfinţii părinţii noştri, cum îi numim în rugăciunile noastre…Astăzi, mai mult ca oricând, îi cinstim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului. După Sărbătoarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, se cuvenea ca să-i cinstim şi pe născătorii ei, pentru că întotdeauna, noi îi avem în vedere, atât pe cei mari, cât şi pe cei apropiaţi de ei. Maica Domnului este mare în Împărăţia Lui Dumnezeu, pentru că este Născătoare de Dumnezeu, ea este Maica Domnului nostru! Şi ce poate să fie mai măreţ şi mai înalt decât Maica Domnului, pentru că nu sunt vrednice, nici cerul, nici pământul, înaintea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu! Toate pălesc şi se întunecă în faţa sfinţeniei ei, «mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii», pentru că Maica Domnului este aceea pe care o laudă toate neamurile, încât ea ne-a adus nouă această bucurie a mântuirii noastre, a deschiderii Împărăţiei Cerurilor, a primirii noastre înaintea Tatălui Ceresc”, a ţinut să menţioneze Arhieria sa.

“Sfinţii Părinţi, Ioachim şi Ana, au crezut cu sfinţenie că Dumnezeu le va împlini dorinţa”
În cuprinsul Cuvântului său de învăţătură, Chiriarul nostru Înaltpreasfinţit a subliniat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu primeşte, prin părinţii ei, Ioachim şi Ana, rugăciuni şi binecuvântări cereşti, primeşte ocrotirea Dumnezeului Celui Preaînalt şi se arată purtătoarea acestor binecuvântări. Sfinţii Ioachim şi Ana au fost şi ei «plăcuţi» înaintea Lui Dumnezeu, vrednici de această chemare dumnezeiască, deoarece, nu este important, numai a fi dintr-o familie mare, dar, şi de a da tu însuţi strălucire familiei din care faci parte, printr-o viaţă desăvârşită şi sfântă. În această ordine de idei: “Singurul lucru pe care Părinţii Ioachim şi Ana nu îl aveau, era faptul că nu aveau copii. De fapt, e cel mai important lucru pe care ei l-au resimţit cu apăsare şi cu multă greutate. De câte ori veneau la templu, darul lor era respins, pentru că nu aveau copii. Aşa era rânduiala, după legea lui Moise, ca toţi să aibă odrasle din sufletele lor şi din trupurile lor. Iar, cel care nu avea această bucurie, era îndepărtat, ca unul care este blestemat! Deci, a nu avea parte de această binecuvântare a Lui Dumnezeu: «Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi stăpâniţi pământul», presupunea faptul că în interiorul acestei familii era ceva care s-a adăugat ca un blestem în decursul generaţiilor trecute. Ei îşi puneau asemenea întrebări şi Îl rugau pe Dumnezeu să le «ridice» povara aceasta. Nu au încetat să se roage, chiar când vârsta biologică nu le mai permitea să mai aducă pe lume un copil, că la bătrâneţe, nimeni nu mai poate să nască! Chiar şi în momentele acelea, rugăciunea lor n-a încetat, pentru că ei ştiau că la Dumnezeu, toate sunt cu putinţă, aşa cum i-a spus Arhanghelul Gavriil, Maicii Domnului, la Bunavestire: «La Dumnezeu, toate sunt cu putinţă»! Sfinţii Părinţi, Ioachim şi Ana, au crezut cu sfinţenie că Dumnezeu le va împlini dorinţa şi nu se lăsau de rugăciune, de post şi de priveghere, de a-L ruga pe Dumnezeu să le facă parte de această bucurie. Ne dăm seama de îngrijorarea Sfinţilor Părinţi, Ioachim şi Ana, nu numai pentru faptul că nu aveau copii, că aşteptarea era îndelungată, dar, îi preocupa chiar mântuirea sufletelor lor, pentru că acei care nu au această mângâiere a Lui Dumnezeu în familia lor, e dificil să înţelegem că vor avea parte de un loc binecuvântat de Dumnezeu în viaţa veşnică… Sfinţii Părinţi, Ioachim şi Ana, nu au fost bucuroşi numai pentru că au un copil, dar, ei au făcut promisiunea că, dacă se va naşte ceva din rugăciunea lor, îl vor dărui Lui Dumnezeu! Ei, bine, Sfinţii Părinţi şi-au arătat sfinţenia lor şi prin această promisiune, fără a se mai îngriji de viaţa lor! Căci, dacă dai pe cineva Lui Dumnezeu, cu adevărat jertfă primită este din trupul pământesc, deoarece, aceia care se căsătoresc, nasc pentru viaţa aceasta pământească, dar, cei care se dăruiesc Lui Dumnezeu, deci, se călugăresc, «nasc» pentru viaţa veşnică, şi sufletele lor, atunci rămân legate de Dumnezeu, Cel Care permanent se îngrijeşte de viaţa noastră! Minune mare este ca să nască cineva, dar, minune şi mai mare este atunci când cineva naşte în urma rugăciunilor stăruitoare, în condiţii mai presus de gândirea noastră pământească, deoarece, dacă trupul nostru se «vestejeşte», nu ne mai aşteptăm decât la trecerea din lumea aceasta! Ca nu cumva pofta trupească să fie mai presus de naşterea copilului, Maica Domnului a fost dată la templu, ca să fie rod numai al rugăciunii, iar, prin aceasta, Maica Domnului s-a născut într-o «mireasmă» a curăţeniei sufleteşti şi trupeşti! Ea a fost dăruită cu daruri dumnezeieşti, încă de atunci când s-a zămislit în pântecele Sfintei Ana, iar Sfinţii Părinţi au cunoscut această taină dumnezeiască, însă, au «acoperit» cu smerenie «darul» Lui Dumnezeu” a punctat cu deplină susţinere elocutorie Mitropolitul Olteniei!

“Să-i rugăm pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, ca întotdeauna să mijlocească pentru noi, înaintea Lui Dumnezeu”
În finalul cuvântului său de aleasă învăţătură duhovnicească, Întâistătătorul lăcaşelor de cult din Oltenia a ţinut să menţioneze faptul că: “Mântuitorul este Cel Care mijloceşte pentru noi înaintea Tatălui Ceresc, pentru că: El ne-a învăţat Evanghelia, ne-a descoperit poruncile şi legea, ne-a dat Trupul şi sângele Său, ca să avem viaţă, pentru că viaţa este El Însuşi ca persoană care «locuieşte» în noi. Deci, Mântuitorul Hristos este, prin Maica Domnului, «nepot» al Sfinţilor Ioachim şi Ana! Iar, dacă ne împărtăşim cu Trupul şi sângele Lui, suntem în legătură, atât cu El, Care este capul bisericii, dar, şi cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a dăruit trup din trupul său şi sânge din sângele ei! Toate acestea, le vom păstra şi le vom creşte, până când ne vom îndrepta şi noi către copiii noştri, către părinţii noştri, cu dragoste şi respect, cu credinţă şi cu evlavie! Acestea fac parte din virtuţile pe care Mântuitorul Iisus Hristos ni le-a dat şi ne-a învăţat, când a spus: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi-ţi va fi ţie bine!», «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuşi şi aşa Dumnezeu te va primi şi te va iubi!».
Să-i rugăm pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, ca întotdeauna să mijlocească pentru noi, înaintea Lui Dumnezeu, să ne fie ocrotitori, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL