În Duminica a 14-a după Rusalii, în ziua de 6 septembrie 2015, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele protoiereu Marian Mărăcine a oficiat Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Bisericii cu hramul «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», Parohia Motru Sec, filia Apa Neagră, din Comuna Padeș, Protoieria Tg. Jiu Nord, Județul Gorj. Sfântul lăcaș a fost zidit între anii 2011-2015 și s-a înfrumusețat prin efortul credincioșilor din comună. Acordurile la strană au fost susținute de Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova!
“Nu e o bucurie mai mare decât să sfințești o biserică”!
Au fost acordate gramate chiriarhale de mulțumire Preotului Paroh Vasile Daniel Motea, precum și domnilor: Troacă Gabriel, primar, Niculescu Viorel, fost primar la vremea începerii construirii bisericii, în anul 2011, Șerban Ilie, Crăciun Gheorghe, care a donat terenul pe care s-a construit biserica, și Luca Victor. Să menționăm că la sfârșitul slujbei de sfințire a minunatului lăcaș, Preotul Paroh Vasile Daniel Motea a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor și ne-a declarat cu bucurie: “Mi-a plăcut să fiu preot și am înțeles ce înseamnă preoția, la îndemnul mamei mele, educatoarea Marioara Motea, al tatălui meu, preot și dânsul, pentru că mai am un frate, la rândul său, desigur, tot preot! Dar, având și o soție care mă înțelege și e alături de mine, o familie minunată, desigur, cu ajutorul credincioșilor, cred că am reușit să ducem la bun sfârșit lucrarea, pentru că nu e o bucurie mai mare decât să sfințești o biserică”!
“Nimic nu se poate realiza fără ajutorul Lui Dumnezeu!”
În cuvântul său de o aleasă învățătură, Mitropolitul Olteniei le-a spus credincioșilor prezenți: “Este o mare sărbătoare și o mare bucurie când se zidește o «Casă a Lui Dumnezeu», o sfântă biserică, în primul rând, pentru că acest lăcaș, această construcție, credincioșii, cei care au construit-o, au realizat-o într-un timp relativ scurt. Dar, nimic nu se poate realiza fără ajutorul Lui Dumnezeu, pentru că El face să răsară soarele, face să bată vântul, El face să vină ploaia, face să rodească pământul și să dea verdeață, pentru că El este Acela care ne dă sănătate și ne dă tot ceea ce avem trebuință pentru viața noastră. Așa este, cum ne spune Sfânta Scriptură, prin Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: «Fără de mine, nu puteți face nimic!». Deci, nu putem face absolut nimic fără de Dumnezeu! Oricât am dori noi să arătăm că suntem puternici, că suntem înțelepți sau cunoscători ai multor lucruri de pe fața pământului, și că avem putere sau avem autoritate, că avem demnitate, toate acestea pălesc în fața Atotputerniciei Lui Dumnezeu, pentru că nu vine din noi înșine ceva care să arate și care să fie pe măsura «darului» pe care noi îl primim de la Bunul Dumnezeu! Ne dăm seama de aceste lucruri, mai ales când suferim de ceva sau avem o boală, cât de neputincioși suntem și toată faima și tăria noastră se sfârșesc și pălesc în fața acestor suferințe! 
Este precum iarba câmpului, care la arșița soarelui se ofilește, se pârjolește și moare! Așadar, avem nevoie de o «Casă a Tatălui Ceresc», a Preasfintei Treimi, iar aceasta nu e alta decât Biserica pe care o construim și îi spunem, de îndată ce s-a sfințit de către episcop, că este «sfânta biserică». Așadar, cei care construiesc biserica, cei care iubesc biserica, aceia vor fi răsplătiți de Dumnezeu în viața cea veșnică. De bună seamă că Mântuitorul Hristos, fraților și surorilor, cum am ascultat în Evanghelia de astăzi, ne cheamă la El, ne cheamă în casa noastră, ne cheamă pe drum, ne cheamă la serviciu, ne cheamă pe oriunde suntem noi, dar mai mult decât oriunde, și oricum, și oricând, Dumnezeu ne cheamă în sfânta biserică! Ne cheamă aici, pentru că El este prezent și spune Cuvântul Său, că această Casă este Casa Tatălui Său! Așadar, ori de câte ori este sărbătoare și se face slujbă la biserică, ne invită să fim cu El la «Cină», la prânz, la nunta Fiului Său! Toate acestea nu arată decât că a veni la biserică, nu înseamnă neapărat o datorie a noastră pe care o săvârșim sau o facem din când în când, ci, înseamnă un respect, o mulțumire, o recunoștință, înseamnă ca să primim de aici, din biserică, din Mâna Tatălui Ceresc, tot ceea ce avem nevoie pentru viața noastră! Deci, cum spuneam, fără de Dumnezeu, nu putem face nimic! Nici chiar dacă noi am avea zile îndelungate, nici dacă am avea bogăția lumii acesteia, lucruri care nu au nici o valoare, atâta vreme cât sufletul nostru este sărac, lipsit, dezbrăcat de hainele sfințeniei și ale rugăciunii”! Dezvoltând conținutul Pericopei Evanghelice, Chiriarhul Mitropoliei Olteniei a deslușit o serie de aspecte care privesc faptul că Împăratul Ceresc este Cel Care aici, în Sfânta Biserică, ne invită, Cel Care ne cheamă, pentru că este Însuși Dumnezeu, Creatorul nostru, dar, mai ales, ne cheamă pentru că nu vrea să fim risipiți și nici nu vrea să petrecem vreme multă pe căile noastre lăturalnice.
“Această biserică vă așteaptă întotdeauna, să fiți împreună cu sfinții și cu toți îngerii la rugăciune”!
În încheiere, ÎPS Părinte Mitropolit a înmlădiat inimile credincioșilor spunându-le că trebuie să înțelegem că, a veni la biserică înseamnă să ne pregătim, înseamnă să ne curățim sufletul, înseamnă să ne spovedim, înseamnă să ne rugăm și să fim pregătiți pentru această întâlnire cu Mântuitorul Iisus Hristos, care este cu adevărat o mare sărbătoare, iar fiecare: “Luând aminte la Evanghelia de astăzi, să ne întoarcem acasă la noi și să ne hotărâm să nu-L mai supărăm pe Dumnezeu, cu înjurăturile, cu drăcuiala, cu batjocura, cu blestemele sau cu cine știe ce fapte urâte, cu care noi, de multe ori Îl mâniem pe Atotputernicul Dumnezeu! Așadar, aveți acum biserică frumoasă, împodobită, sfințită, iar această biserică, vă așteaptă întotdeauna să fiți împreună cu sfinții și cu toți îngerii la rugăciune și la preamărire în Biserica Slavei Mântuitorului Iisus Hristos! Așadar, trebuie să recuperăm ceea ce este necesar pentru mântuirea noastră! Să cunoașteți rânduielile bisericii, să știți când să vă închinați, să știți când să vă rugați! Aceste lucruri sunt foarte importante pentru noi, ca să nu trecem îndiferenți pe lângă «comoara» pe care s-o punem la adăpost, la un loc sigur în sufletele noastre, în memoria noastră! Dumnezeu să vă răsplătească, să vă dăruiască pace, bucurie și veșnică bunăcredință tuturor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
